Cauta un cuvant


//
economie - ECONOMÍE, (2, 3) economii, s.f. 1. Ansamblul activităţilor umane desfăşurate în sfera producţiei, distribuţiei şi consumului bunurilor materiale şi serviciilor. ♦ Economie naţională = totalitatea activităţilor şi interdependenţelor economice la nivel macro- şi microeconomic, coordonat pe plan naţional prin mecanisme proprii de funcţionare. Economie politică = ştiinţă a administrării unor resurse şi mijloace limitate, care studiază, analizează şi explică comportamentele umane legate de organizarea şi utilizarea acestor resurse. Economie de schimb = economie în cadrul căreia produsele muncii iau cu precădere forma de mărfuri. Economie naturală = economie în care bunurile materiale se produc direct pentru consum, fără intermediul schimbului. ♦ Ramură, sector de activitate (productivă). 2. Folosire chibzuită a mijloacelor materiale sau băneşti, limitată la strictul necesar în cheltuieli; cumpătare, chibzuială, măsură. 3. (Concr.; la pl.) Bani agonisiţi şi păstraţi pentru satisfacerea anumitor trebuinţe. 4. Mod de întocmire, de orânduire a planului sau a părţilor unei lucrări, ale unei scrieri, ale unei legi etc.; alcătuire, compoziţie. [Var.: (înv.) iconomíe, -ii s.f.] – Din fr. économie.

economie - ECONOMÍE, (2, 3) economii, s.f. 1. Ansamblul activităţilor umane desfăşurate în sfera producţiei, distribuţiei şi consumului bunurilor materiale şi serviciilor. ♦ Economie naţională = totalitatea activităţilor şi interdependenţelor economice la nivel macro- şi microeconomic, coordonat pe plan naţional prin mecanisme proprii de funcţionare. Economie politică = ştiinţă a administrării unor resurse şi mijloace limitate, care studiază, analizează şi explică comportamentele umane legate de organizarea şi utilizarea acestor resurse. Economie de schimb = economie în cadrul căreia produsele muncii iau cu precădere forma de mărfuri. Economie naturală = economie în care bunurile materiale se produc direct pentru consum, fără intermediul schimbului. ♦ Ramură, sector de activitate (productivă). 2. Folosire chibzuită a mijloacelor materiale sau băneşti, limitată la strictul necesar în cheltuieli; cumpătare, chibzuială, măsură. 3. (Concr.; la pl.) Bani agonisiţi şi păstraţi pentru satisfacerea anumitor trebuinţe. 4. Mod de întocmire, de orânduire a planului sau a părţilor unei lucrări, ale unei scrieri, ale unei legi etc.; alcătuire, compoziţie. [Var.: (înv.) iconomíe, -ii s.f.] – Din fr. économie. ECONOMÍE s. f. 1. totalitatea ramurilor muncii sociale existente într-o anumită orânduire socială, determinate de stadiul de dezvoltare a forţelor de producţie şi a relaţiilor de producţie. ♢ totalitatea relaţiilor de producţie care constituie cadrul desfăşurării muncii sociale. o ~ de piaţă = formă de organizare şi funcţionare a economiei în care oamenii îşi desfăşoară activitatea în mod liber, autonom şi eficient. ♢ ramură, sector de activitate productivă. ♢ gospodărire. 2. ştiinţa care se ocupă cu studiul economiei (1). o ~ politică = ştiinţă socială care studiază legile producţiei sociale, ale repartiţiei şi schimbului bunurilor materiale, specifice diferitelor orânduiri sociale în succesiunea lor istorică. 3. chibzuinţă, cumpătare (în cheltuieli). 4. (pl.) rezervă de bani: bani agonisiţi. 5. alcătuire, compoziţie a planului unei lucrări, a tratării unei chestiuni etc. (< fr. économie, lat. oeconomia, gr. oikonomia)

economie - ECONOMÍE, (2, 3) economii, s.f. 1. Ansamblul activităţilor umane desfăşurate în sfera producţiei, distribuţiei şi consumului bunurilor materiale şi serviciilor. ♦ Economie naţională = totalitatea activităţilor şi interdependenţelor economice la nivel macro- şi microeconomic, coordonat pe plan naţional prin mecanisme proprii de funcţionare. Economie politică = ştiinţă a administrării unor resurse şi mijloace limitate, care studiază, analizează şi explică comportamentele umane legate de organizarea şi utilizarea acestor resurse. Economie de schimb = economie în cadrul căreia produsele muncii iau cu precădere forma de mărfuri. Economie naturală = economie în care bunurile materiale se produc direct pentru consum, fără intermediul schimbului. ♦ Ramură, sector de activitate (productivă). 2. Folosire chibzuită a mijloacelor materiale sau băneşti, limitată la strictul necesar în cheltuieli; cumpătare, chibzuială, măsură. 3. (Concr.; la pl.) Bani agonisiţi şi păstraţi pentru satisfacerea anumitor trebuinţe. 4. Mod de întocmire, de orânduire a planului sau a părţilor unei lucrări, ale unei scrieri, ale unei legi etc.; alcătuire, compoziţie. [Var.: (înv.) iconomíe, -ii s.f.] – Din fr. économie. ECONOMÍE s. f. 1. totalitatea ramurilor muncii sociale existente într-o anumită orânduire socială, determinate de stadiul de dezvoltare a forţelor de producţie şi a relaţiilor de producţie. ♢ totalitatea relaţiilor de producţie care constituie cadrul desfăşurării muncii sociale. o ~ de piaţă = formă de organizare şi funcţionare a economiei în care oamenii îşi desfăşoară activitatea în mod liber, autonom şi eficient. ♢ ramură, sector de activitate productivă. ♢ gospodărire. 2. ştiinţa care se ocupă cu studiul economiei (1). o ~ politică = ştiinţă socială care studiază legile producţiei sociale, ale repartiţiei şi schimbului bunurilor materiale, specifice diferitelor orânduiri sociale în succesiunea lor istorică. 3. chibzuinţă, cumpătare (în cheltuieli). 4. (pl.) rezervă de bani: bani agonisiţi. 5. alcătuire, compoziţie a planului unei lucrări, a tratării unei chestiuni etc. (< fr. économie, lat. oeconomia, gr. oikonomia) ECONOMÍE s. 1. agoniseală, agonisire, agonisită, (pop.) chiverniseală, pricopseală, (reg.) priştipeală, (prin Maram. şi Transilv.) zoroboc, (înv.) strânsoare, strânsură. (A strâns o ~ bunicică pentru zile negre.) 2. v. structură.

economie - ECONOMÍE, (2, 3) economii, s.f. 1. Ansamblul activităţilor umane desfăşurate în sfera producţiei, distribuţiei şi consumului bunurilor materiale şi serviciilor. ♦ Economie naţională = totalitatea activităţilor şi interdependenţelor economice la nivel macro- şi microeconomic, coordonat pe plan naţional prin mecanisme proprii de funcţionare. Economie politică = ştiinţă a administrării unor resurse şi mijloace limitate, care studiază, analizează şi explică comportamentele umane legate de organizarea şi utilizarea acestor resurse. Economie de schimb = economie în cadrul căreia produsele muncii iau cu precădere forma de mărfuri. Economie naturală = economie în care bunurile materiale se produc direct pentru consum, fără intermediul schimbului. ♦ Ramură, sector de activitate (productivă). 2. Folosire chibzuită a mijloacelor materiale sau băneşti, limitată la strictul necesar în cheltuieli; cumpătare, chibzuială, măsură. 3. (Concr.; la pl.) Bani agonisiţi şi păstraţi pentru satisfacerea anumitor trebuinţe. 4. Mod de întocmire, de orânduire a planului sau a părţilor unei lucrări, ale unei scrieri, ale unei legi etc.; alcătuire, compoziţie. [Var.: (înv.) iconomíe, -ii s.f.] – Din fr. économie. ECONOMÍE s. f. 1. totalitatea ramurilor muncii sociale existente într-o anumită orânduire socială, determinate de stadiul de dezvoltare a forţelor de producţie şi a relaţiilor de producţie. ♢ totalitatea relaţiilor de producţie care constituie cadrul desfăşurării muncii sociale. o ~ de piaţă = formă de organizare şi funcţionare a economiei în care oamenii îşi desfăşoară activitatea în mod liber, autonom şi eficient. ♢ ramură, sector de activitate productivă. ♢ gospodărire. 2. ştiinţa care se ocupă cu studiul economiei (1). o ~ politică = ştiinţă socială care studiază legile producţiei sociale, ale repartiţiei şi schimbului bunurilor materiale, specifice diferitelor orânduiri sociale în succesiunea lor istorică. 3. chibzuinţă, cumpătare (în cheltuieli). 4. (pl.) rezervă de bani: bani agonisiţi. 5. alcătuire, compoziţie a planului unei lucrări, a tratării unei chestiuni etc. (< fr. économie, lat. oeconomia, gr. oikonomia) ECONOMÍE s. 1. agoniseală, agonisire, agonisită, (pop.) chiverniseală, pricopseală, (reg.) priştipeală, (prin Maram. şi Transilv.) zoroboc, (înv.) strânsoare, strânsură. (A strâns o ~ bunicică pentru zile negre.) 2. v. structură. economíe s. f., art. economía, g.-d. art. economíei; pl. economíi, art. economíile

economie - ECONOMÍE, (2, 3) economii, s.f. 1. Ansamblul activităţilor umane desfăşurate în sfera producţiei, distribuţiei şi consumului bunurilor materiale şi serviciilor. ♦ Economie naţională = totalitatea activităţilor şi interdependenţelor economice la nivel macro- şi microeconomic, coordonat pe plan naţional prin mecanisme proprii de funcţionare. Economie politică = ştiinţă a administrării unor resurse şi mijloace limitate, care studiază, analizează şi explică comportamentele umane legate de organizarea şi utilizarea acestor resurse. Economie de schimb = economie în cadrul căreia produsele muncii iau cu precădere forma de mărfuri. Economie naturală = economie în care bunurile materiale se produc direct pentru consum, fără intermediul schimbului. ♦ Ramură, sector de activitate (productivă). 2. Folosire chibzuită a mijloacelor materiale sau băneşti, limitată la strictul necesar în cheltuieli; cumpătare, chibzuială, măsură. 3. (Concr.; la pl.) Bani agonisiţi şi păstraţi pentru satisfacerea anumitor trebuinţe. 4. Mod de întocmire, de orânduire a planului sau a părţilor unei lucrări, ale unei scrieri, ale unei legi etc.; alcătuire, compoziţie. [Var.: (înv.) iconomíe, -ii s.f.] – Din fr. économie. ECONOMÍE s. f. 1. totalitatea ramurilor muncii sociale existente într-o anumită orânduire socială, determinate de stadiul de dezvoltare a forţelor de producţie şi a relaţiilor de producţie. ♢ totalitatea relaţiilor de producţie care constituie cadrul desfăşurării muncii sociale. o ~ de piaţă = formă de organizare şi funcţionare a economiei în care oamenii îşi desfăşoară activitatea în mod liber, autonom şi eficient. ♢ ramură, sector de activitate productivă. ♢ gospodărire. 2. ştiinţa care se ocupă cu studiul economiei (1). o ~ politică = ştiinţă socială care studiază legile producţiei sociale, ale repartiţiei şi schimbului bunurilor materiale, specifice diferitelor orânduiri sociale în succesiunea lor istorică. 3. chibzuinţă, cumpătare (în cheltuieli). 4. (pl.) rezervă de bani: bani agonisiţi. 5. alcătuire, compoziţie a planului unei lucrări, a tratării unei chestiuni etc. (< fr. économie, lat. oeconomia, gr. oikonomia) ECONOMÍE s. 1. agoniseală, agonisire, agonisită, (pop.) chiverniseală, pricopseală, (reg.) priştipeală, (prin Maram. şi Transilv.) zoroboc, (înv.) strânsoare, strânsură. (A strâns o ~ bunicică pentru zile negre.) 2. v. structură. economíe s. f., art. economía, g.-d. art. economíei; pl. economíi, art. economíile ECONOMÍ//E ~i f. 1) la sing. Ansamblul elementelor care privesc producerea, distribuţia şi consumul bunurilor materiale. ♢ ~ naţională totalitate a ramurilor de producţie dintr-o ţară. 2) la sing. Stare economică a unei ramuri de activitate umană. ~a industriei. 3) la sing. Ştiinţă care se ocupă cu studiul activităţii economice a societăţii umane. 4) Chibzuinţă în folosirea bunurilor materiale; măsură în consum, în cheltuieli. Regim de ~. 5) mai ales la pl. Bani strânşi cu un scop anumit; rezervă de bani. ♢ Casă de ~i casă unde se depun banii pentru păstrare. [G.-D. economiei] /economia

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici

//