Cauta un cuvant


//
efort - EFÓRT, eforturi, s.n. 1. Încordare voluntară a puterilor fizice sau psihice ale organismului în vederea realizării unui randament superior celui obişnuit; strădanie, străduinţă. 2. (Fiz.) Rezultantă a forţelor interioare dintr-o secţiune a unui corp deformabil, cauzată de solicitări exterioare, de căldură etc. – Din fr. effort.

efort - EFÓRT, eforturi, s.n. 1. Încordare voluntară a puterilor fizice sau psihice ale organismului în vederea realizării unui randament superior celui obişnuit; strădanie, străduinţă. 2. (Fiz.) Rezultantă a forţelor interioare dintr-o secţiune a unui corp deformabil, cauzată de solicitări exterioare, de căldură etc. – Din fr. effort. EFÓRT s. n. 1. încordare fizică sau intelectuală pentru atingerea unui scop; sforţare, străduinţă. 2. (fiz.) rezultantă a forţelor inferioare dintr-o secţiune a unui corp deformabil, cauzată de solicitări exterioare, de efecte termice etc. (< fr. effort)

efort - EFÓRT, eforturi, s.n. 1. Încordare voluntară a puterilor fizice sau psihice ale organismului în vederea realizării unui randament superior celui obişnuit; strădanie, străduinţă. 2. (Fiz.) Rezultantă a forţelor interioare dintr-o secţiune a unui corp deformabil, cauzată de solicitări exterioare, de căldură etc. – Din fr. effort. EFÓRT s. n. 1. încordare fizică sau intelectuală pentru atingerea unui scop; sforţare, străduinţă. 2. (fiz.) rezultantă a forţelor inferioare dintr-o secţiune a unui corp deformabil, cauzată de solicitări exterioare, de efecte termice etc. (< fr. effort) EFÓRT s. 1. v. strădanie. 2. greutate, osteneală, trudă. (Cu mult ~.) 3. încercare, osteneală, sforţare, silinţă, strădanie, străduinţă. (Toate ~urile lui au fost zadarnice.) 4. (FIZ.) efort unitar = (impr.) tensiune.

efort - EFÓRT, eforturi, s.n. 1. Încordare voluntară a puterilor fizice sau psihice ale organismului în vederea realizării unui randament superior celui obişnuit; strădanie, străduinţă. 2. (Fiz.) Rezultantă a forţelor interioare dintr-o secţiune a unui corp deformabil, cauzată de solicitări exterioare, de căldură etc. – Din fr. effort. EFÓRT s. n. 1. încordare fizică sau intelectuală pentru atingerea unui scop; sforţare, străduinţă. 2. (fiz.) rezultantă a forţelor inferioare dintr-o secţiune a unui corp deformabil, cauzată de solicitări exterioare, de efecte termice etc. (< fr. effort) EFÓRT s. 1. v. strădanie. 2. greutate, osteneală, trudă. (Cu mult ~.) 3. încercare, osteneală, sforţare, silinţă, strădanie, străduinţă. (Toate ~urile lui au fost zadarnice.) 4. (FIZ.) efort unitar = (impr.) tensiune. efórt s. n., pl. efórturi

efort - EFÓRT, eforturi, s.n. 1. Încordare voluntară a puterilor fizice sau psihice ale organismului în vederea realizării unui randament superior celui obişnuit; strădanie, străduinţă. 2. (Fiz.) Rezultantă a forţelor interioare dintr-o secţiune a unui corp deformabil, cauzată de solicitări exterioare, de căldură etc. – Din fr. effort. EFÓRT s. n. 1. încordare fizică sau intelectuală pentru atingerea unui scop; sforţare, străduinţă. 2. (fiz.) rezultantă a forţelor inferioare dintr-o secţiune a unui corp deformabil, cauzată de solicitări exterioare, de efecte termice etc. (< fr. effort) EFÓRT s. 1. v. strădanie. 2. greutate, osteneală, trudă. (Cu mult ~.) 3. încercare, osteneală, sforţare, silinţă, strădanie, străduinţă. (Toate ~urile lui au fost zadarnice.) 4. (FIZ.) efort unitar = (impr.) tensiune. efórt s. n., pl. efórturi EFÓRT ~uri n. Încordare a forţelor fizice (sau intelectuale) pentru obţinerea unui rezultat dorit. /effort

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici

//