Cauta un cuvant


element - ELEMÉNT, elemente, s.n. şi (rar) elemenţi, s.m. 1. Parte componentă a unui întreg; parte care contribuie la formarea unui întreg. ♦ Piesă sau ansamblu de piese care formează o construcţie. ♦ S.m. Spec. Fiecare dintre piesele componente ale unui radiator de calorifer. 2. Persoană care face parte dintr-o colectivitate. 3. (În filozofia antică) Fiecare dintre cele patru aspecte fundamentale ale materiei (foc, apă, aer, pământ) despre care se credeastau la baza tuturor corpurilor şi fenomenelor naturii. ♦ Fenomen al naturii care se manifestă ca o forţă puternică. 4. Mediu în care trăieşte o fiinţă. ♦ Mediu în care cineva se simte bine. 5. (Chim.) Substanţă care nu poate fi descompusă în alte substanţe mai simple prin mijloace fizice sau chimice obişnuite şi care poate forma, prin combinare chimică, diverse substanţe compuse. 6. Pilă electrică; fiecare celulă a unei pile electrice. 7. (În legătură cu o disciplină oarecare) Principiu de bază, noţiune fundamentală. – Din fr. élément, lat. elementum.

element - ELEMÉNT, elemente, s.n. şi (rar) elemenţi, s.m. 1. Parte componentă a unui întreg; parte care contribuie la formarea unui întreg. ♦ Piesă sau ansamblu de piese care formează o construcţie. ♦ S.m. Spec. Fiecare dintre piesele componente ale unui radiator de calorifer. 2. Persoană care face parte dintr-o colectivitate. 3. (În filozofia antică) Fiecare dintre cele patru aspecte fundamentale ale materiei (foc, apă, aer, pământ) despre care se credeastau la baza tuturor corpurilor şi fenomenelor naturii. ♦ Fenomen al naturii care se manifestă ca o forţă puternică. 4. Mediu în care trăieşte o fiinţă. ♦ Mediu în care cineva se simte bine. 5. (Chim.) Substanţă care nu poate fi descompusă în alte substanţe mai simple prin mijloace fizice sau chimice obişnuite şi care poate forma, prin combinare chimică, diverse substanţe compuse. 6. Pilă electrică; fiecare celulă a unei pile electrice. 7. (În legătură cu o disciplină oarecare) Principiu de bază, noţiune fundamentală. – Din fr. élément, lat. elementum. ELEMÉNT I. s. n. 1. (ant.) fiecare dintre cele patru componente primordiale (focul, aerul, apa, pământul) ale corpurilor şi fenomenelor naturii. 2. (pl.) fenomene, forţe ale naturii. 3. parte componentă a unui întreg, a unui ansamblu. o (lingv.) ~ de compunere = temă, cuvânt împrumutat, fără existenţă independentă, numai în compunerea de tip savant; ~ de relaţie = cuvânt sau locuţiune care exprimă raporturi sintactice. ♢ membru al unei colectivităţi etc. 4. (chim.) corp simplu, care în combinaţie cu alte asemenea corpuri, dă naştere corpurilor compuse. 5. (fig.) mediu în care trăieşte o fiinţă. o a fi în ŭl său = a fi într-o situaţie favorabilă. 6. (mat.) obiect fizic sau al gândirii cu care se formează o mulţime. 7. celulă a unei pile electrice. 8. (pl.) principiu, noţiune de bază a unei discipline, a unei teorii etc. II. s. m. fiecare dintre piesele componente ale unui radiator de calorifer. (< fr. élément, lat. elementum)

element - ELEMÉNT, elemente, s.n. şi (rar) elemenţi, s.m. 1. Parte componentă a unui întreg; parte care contribuie la formarea unui întreg. ♦ Piesă sau ansamblu de piese care formează o construcţie. ♦ S.m. Spec. Fiecare dintre piesele componente ale unui radiator de calorifer. 2. Persoană care face parte dintr-o colectivitate. 3. (În filozofia antică) Fiecare dintre cele patru aspecte fundamentale ale materiei (foc, apă, aer, pământ) despre care se credeastau la baza tuturor corpurilor şi fenomenelor naturii. ♦ Fenomen al naturii care se manifestă ca o forţă puternică. 4. Mediu în care trăieşte o fiinţă. ♦ Mediu în care cineva se simte bine. 5. (Chim.) Substanţă care nu poate fi descompusă în alte substanţe mai simple prin mijloace fizice sau chimice obişnuite şi care poate forma, prin combinare chimică, diverse substanţe compuse. 6. Pilă electrică; fiecare celulă a unei pile electrice. 7. (În legătură cu o disciplină oarecare) Principiu de bază, noţiune fundamentală. – Din fr. élément, lat. elementum. ELEMÉNT I. s. n. 1. (ant.) fiecare dintre cele patru componente primordiale (focul, aerul, apa, pământul) ale corpurilor şi fenomenelor naturii. 2. (pl.) fenomene, forţe ale naturii. 3. parte componentă a unui întreg, a unui ansamblu. o (lingv.) ~ de compunere = temă, cuvânt împrumutat, fără existenţă independentă, numai în compunerea de tip savant; ~ de relaţie = cuvânt sau locuţiune care exprimă raporturi sintactice. ♢ membru al unei colectivităţi etc. 4. (chim.) corp simplu, care în combinaţie cu alte asemenea corpuri, dă naştere corpurilor compuse. 5. (fig.) mediu în care trăieşte o fiinţă. o a fi în ŭl său = a fi într-o situaţie favorabilă. 6. (mat.) obiect fizic sau al gândirii cu care se formează o mulţime. 7. celulă a unei pile electrice. 8. (pl.) principiu, noţiune de bază a unei discipline, a unei teorii etc. II. s. m. fiecare dintre piesele componente ale unui radiator de calorifer. (< fr. élément, lat. elementum) ELEMÉNT s. 1. componentă, constituent, piesă. (Un ~ al unui ansamblu.) 2. element autohton v. substrat. 3. (CHIM.) corp simplu. 4. v. pilă electrică. 5. element galvanic v. pilă electrochi-mică. 6. (la pl.) cunoştinţe (pl.), noţiuni (pl.). (Câteva ~ despre ...) 7. (la pl.) (înv. şi pop.) stihie. (S-au dezlănţuit ~ele naturii.)

element - ELEMÉNT, elemente, s.n. şi (rar) elemenţi, s.m. 1. Parte componentă a unui întreg; parte care contribuie la formarea unui întreg. ♦ Piesă sau ansamblu de piese care formează o construcţie. ♦ S.m. Spec. Fiecare dintre piesele componente ale unui radiator de calorifer. 2. Persoană care face parte dintr-o colectivitate. 3. (În filozofia antică) Fiecare dintre cele patru aspecte fundamentale ale materiei (foc, apă, aer, pământ) despre care se credeastau la baza tuturor corpurilor şi fenomenelor naturii. ♦ Fenomen al naturii care se manifestă ca o forţă puternică. 4. Mediu în care trăieşte o fiinţă. ♦ Mediu în care cineva se simte bine. 5. (Chim.) Substanţă care nu poate fi descompusă în alte substanţe mai simple prin mijloace fizice sau chimice obişnuite şi care poate forma, prin combinare chimică, diverse substanţe compuse. 6. Pilă electrică; fiecare celulă a unei pile electrice. 7. (În legătură cu o disciplină oarecare) Principiu de bază, noţiune fundamentală. – Din fr. élément, lat. elementum. ELEMÉNT I. s. n. 1. (ant.) fiecare dintre cele patru componente primordiale (focul, aerul, apa, pământul) ale corpurilor şi fenomenelor naturii. 2. (pl.) fenomene, forţe ale naturii. 3. parte componentă a unui întreg, a unui ansamblu. o (lingv.) ~ de compunere = temă, cuvânt împrumutat, fără existenţă independentă, numai în compunerea de tip savant; ~ de relaţie = cuvânt sau locuţiune care exprimă raporturi sintactice. ♢ membru al unei colectivităţi etc. 4. (chim.) corp simplu, care în combinaţie cu alte asemenea corpuri, dă naştere corpurilor compuse. 5. (fig.) mediu în care trăieşte o fiinţă. o a fi în ŭl său = a fi într-o situaţie favorabilă. 6. (mat.) obiect fizic sau al gândirii cu care se formează o mulţime. 7. celulă a unei pile electrice. 8. (pl.) principiu, noţiune de bază a unei discipline, a unei teorii etc. II. s. m. fiecare dintre piesele componente ale unui radiator de calorifer. (< fr. élément, lat. elementum) ELEMÉNT s. 1. componentă, constituent, piesă. (Un ~ al unui ansamblu.) 2. element autohton v. substrat. 3. (CHIM.) corp simplu. 4. v. pilă electrică. 5. element galvanic v. pilă electrochi-mică. 6. (la pl.) cunoştinţe (pl.), noţiuni (pl.). (Câteva ~ despre ...) 7. (la pl.) (înv. şi pop.) stihie. (S-au dezlănţuit ~ele naturii.) elemént s. n., pl. eleménte

element - ELEMÉNT, elemente, s.n. şi (rar) elemenţi, s.m. 1. Parte componentă a unui întreg; parte care contribuie la formarea unui întreg. ♦ Piesă sau ansamblu de piese care formează o construcţie. ♦ S.m. Spec. Fiecare dintre piesele componente ale unui radiator de calorifer. 2. Persoană care face parte dintr-o colectivitate. 3. (În filozofia antică) Fiecare dintre cele patru aspecte fundamentale ale materiei (foc, apă, aer, pământ) despre care se credeastau la baza tuturor corpurilor şi fenomenelor naturii. ♦ Fenomen al naturii care se manifestă ca o forţă puternică. 4. Mediu în care trăieşte o fiinţă. ♦ Mediu în care cineva se simte bine. 5. (Chim.) Substanţă care nu poate fi descompusă în alte substanţe mai simple prin mijloace fizice sau chimice obişnuite şi care poate forma, prin combinare chimică, diverse substanţe compuse. 6. Pilă electrică; fiecare celulă a unei pile electrice. 7. (În legătură cu o disciplină oarecare) Principiu de bază, noţiune fundamentală. – Din fr. élément, lat. elementum. ELEMÉNT I. s. n. 1. (ant.) fiecare dintre cele patru componente primordiale (focul, aerul, apa, pământul) ale corpurilor şi fenomenelor naturii. 2. (pl.) fenomene, forţe ale naturii. 3. parte componentă a unui întreg, a unui ansamblu. o (lingv.) ~ de compunere = temă, cuvânt împrumutat, fără existenţă independentă, numai în compunerea de tip savant; ~ de relaţie = cuvânt sau locuţiune care exprimă raporturi sintactice. ♢ membru al unei colectivităţi etc. 4. (chim.) corp simplu, care în combinaţie cu alte asemenea corpuri, dă naştere corpurilor compuse. 5. (fig.) mediu în care trăieşte o fiinţă. o a fi în ŭl său = a fi într-o situaţie favorabilă. 6. (mat.) obiect fizic sau al gândirii cu care se formează o mulţime. 7. celulă a unei pile electrice. 8. (pl.) principiu, noţiune de bază a unei discipline, a unei teorii etc. II. s. m. fiecare dintre piesele componente ale unui radiator de calorifer. (< fr. élément, lat. elementum) ELEMÉNT s. 1. componentă, constituent, piesă. (Un ~ al unui ansamblu.) 2. element autohton v. substrat. 3. (CHIM.) corp simplu. 4. v. pilă electrică. 5. element galvanic v. pilă electrochi-mică. 6. (la pl.) cunoştinţe (pl.), noţiuni (pl.). (Câteva ~ despre ...) 7. (la pl.) (înv. şi pop.) stihie. (S-au dezlănţuit ~ele naturii.) elemént s. n., pl. eleménte ELEMÉNT ~e n. 1) Parte componentă a unui întreg. ~ele unei lucrări. ♢ ~ de construcţie piesă din ansamblul unei construcţii. 2) chim. Substanţă simplă care nu se mai poate descompune pe cale chimică, dar care poate intra în componenţa altor substanţe. 3) Persoană care face parte dintr-o colectivitate. 4) la pl. Fenomen, forţă a naturii. 5) rar Mediu în care trăieşte o fiinţă. 6) Pilă electrică; celulă a unei pile electrice. 7) mai ales la pl. Principiu de bază al unei discipline, al unei ştiinţe; noţiune fundamentală. /elementum

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici


//