Cauta un cuvant


//
elev - ELÉV, -Ă, elevi, -e, s.m. şi f. 1. Persoană care învaţă într-o şcoală sau care este instruită de cineva; şcolar. 2. Persoană care urmează în concepţii şi în acţiuni pe maestrul său; discipol, învăţăcel, urmaş, adept. – Din fr. élève.

elev - ELÉV, -Ă, elevi, -e, s.m. şi f. 1. Persoană care învaţă într-o şcoală sau care este instruită de cineva; şcolar. 2. Persoană care urmează în concepţii şi în acţiuni pe maestrul său; discipol, învăţăcel, urmaş, adept. – Din fr. élève. ELÉV, -Ă s. m. f. 1. cel care învaţă într-o şcoală, care urmează o formă de învăţământ mediu sau elementar. 2. discipol, adept, urmaş, învăţăcel al unui maestru, al unei şcoli literare, doctrine etc. (< fr. élève)

elev - ELÉV, -Ă, elevi, -e, s.m. şi f. 1. Persoană care învaţă într-o şcoală sau care este instruită de cineva; şcolar. 2. Persoană care urmează în concepţii şi în acţiuni pe maestrul său; discipol, învăţăcel, urmaş, adept. – Din fr. élève. ELÉV, -Ă s. m. f. 1. cel care învaţă într-o şcoală, care urmează o formă de învăţământ mediu sau elementar. 2. discipol, adept, urmaş, învăţăcel al unui maestru, al unei şcoli literare, doctrine etc. (< fr. élève) ELÉV s. 1. şcolar, (înv.) scolastic, ucenic. (Profesorul şi ~ii săi.) 2. v. discipol.

elev - ELÉV, -Ă, elevi, -e, s.m. şi f. 1. Persoană care învaţă într-o şcoală sau care este instruită de cineva; şcolar. 2. Persoană care urmează în concepţii şi în acţiuni pe maestrul său; discipol, învăţăcel, urmaş, adept. – Din fr. élève. ELÉV, -Ă s. m. f. 1. cel care învaţă într-o şcoală, care urmează o formă de învăţământ mediu sau elementar. 2. discipol, adept, urmaş, învăţăcel al unui maestru, al unei şcoli literare, doctrine etc. (< fr. élève) ELÉV s. 1. şcolar, (înv.) scolastic, ucenic. (Profesorul şi ~ii săi.) 2. v. discipol. elév s. m., pl. elévi

elev - ELÉV, -Ă, elevi, -e, s.m. şi f. 1. Persoană care învaţă într-o şcoală sau care este instruită de cineva; şcolar. 2. Persoană care urmează în concepţii şi în acţiuni pe maestrul său; discipol, învăţăcel, urmaş, adept. – Din fr. élève. ELÉV, -Ă s. m. f. 1. cel care învaţă într-o şcoală, care urmează o formă de învăţământ mediu sau elementar. 2. discipol, adept, urmaş, învăţăcel al unui maestru, al unei şcoli literare, doctrine etc. (< fr. élève) ELÉV s. 1. şcolar, (înv.) scolastic, ucenic. (Profesorul şi ~ii săi.) 2. v. discipol. elév s. m., pl. elévi ELÉV ~ă (~e, ~i) m. şi f. 1) Perosană care învaţă într-o şcoală; şcolar. 2) Adept şi continuator al unei persoane într-un anumit domeniu de activitate; discipol; ucenic. /
//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici

//