Cauta un cuvant


//
emite - EMÍTE, emit, vb. III. Tranz. 1. A enunţa, a exprima, a lansa o părere, o teorie etc. ♦ A transmite, a anunţa. 2. A elabora, a scoate, a da o lege, un decret etc. ♦ A pune în circulaţie o bancnotă, o hârtie de valoare etc. 3. A produce gaze, radiaţii etc. care se pot propagă în mediul înconjurător. – Din lat. emittere. Cf. fr. é m e t t r e.

emite - EMÍTE, emit, vb. III. Tranz. 1. A enunţa, a exprima, a lansa o părere, o teorie etc. ♦ A transmite, a anunţa. 2. A elabora, a scoate, a da o lege, un decret etc. ♦ A pune în circulaţie o bancnotă, o hârtie de valoare etc. 3. A produce gaze, radiaţii etc. care se pot propagă în mediul înconjurător. – Din lat. emittere. Cf. fr. é m e t t r e. A emite ≠ a recepţiona

emite - EMÍTE, emit, vb. III. Tranz. 1. A enunţa, a exprima, a lansa o părere, o teorie etc. ♦ A transmite, a anunţa. 2. A elabora, a scoate, a da o lege, un decret etc. ♦ A pune în circulaţie o bancnotă, o hârtie de valoare etc. 3. A produce gaze, radiaţii etc. care se pot propagă în mediul înconjurător. – Din lat. emittere. Cf. fr. é m e t t r e. A emite ≠ a recepţiona EMÍTE vb. tr. 1. a lansa, a enunţa, a exprima (o părere, o teorie). 2. a elabora, a pune în vigoare (o lege, un decret etc.) ♢ a pune în circulaţie (bancnote, hârtii de valoare etc.). 3. a produce, a răspândi radiaţii, unde electromagnetice etc.; a transmite, a difuza. (< lat. emittere, după fr. émettre)

emite - EMÍTE, emit, vb. III. Tranz. 1. A enunţa, a exprima, a lansa o părere, o teorie etc. ♦ A transmite, a anunţa. 2. A elabora, a scoate, a da o lege, un decret etc. ♦ A pune în circulaţie o bancnotă, o hârtie de valoare etc. 3. A produce gaze, radiaţii etc. care se pot propagă în mediul înconjurător. – Din lat. emittere. Cf. fr. é m e t t r e. A emite ≠ a recepţiona EMÍTE vb. tr. 1. a lansa, a enunţa, a exprima (o părere, o teorie). 2. a elabora, a pune în vigoare (o lege, un decret etc.) ♢ a pune în circulaţie (bancnote, hârtii de valoare etc.). 3. a produce, a răspândi radiaţii, unde electromagnetice etc.; a transmite, a difuza. (< lat. emittere, după fr. émettre) EMÍTE vb. 1. a elabora, a enunţa, a expune, a formula. (A ~ o nouă teorie.) 2. a transmite. (Radioul ~ pe diverse lungimi de undă.) 3. v. pronun-ţa. 4. a produce, a scoate. (~ sunete armonioase.) 5. v. scoate. 6. a scoate. (A ~ noi monede.) 7. (JUR.) a lansa. (A ~ un mandat de arestare.) 8. v. emana. 9. v. degaja.

emite - EMÍTE, emit, vb. III. Tranz. 1. A enunţa, a exprima, a lansa o părere, o teorie etc. ♦ A transmite, a anunţa. 2. A elabora, a scoate, a da o lege, un decret etc. ♦ A pune în circulaţie o bancnotă, o hârtie de valoare etc. 3. A produce gaze, radiaţii etc. care se pot propagă în mediul înconjurător. – Din lat. emittere. Cf. fr. é m e t t r e. A emite ≠ a recepţiona EMÍTE vb. tr. 1. a lansa, a enunţa, a exprima (o părere, o teorie). 2. a elabora, a pune în vigoare (o lege, un decret etc.) ♢ a pune în circulaţie (bancnote, hârtii de valoare etc.). 3. a produce, a răspândi radiaţii, unde electromagnetice etc.; a transmite, a difuza. (< lat. emittere, după fr. émettre) EMÍTE vb. 1. a elabora, a enunţa, a expune, a formula. (A ~ o nouă teorie.) 2. a transmite. (Radioul ~ pe diverse lungimi de undă.) 3. v. pronun-ţa. 4. a produce, a scoate. (~ sunete armonioase.) 5. v. scoate. 6. a scoate. (A ~ noi monede.) 7. (JUR.) a lansa. (A ~ un mandat de arestare.) 8. v. emana. 9. v. degaja. emíte vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. emít, 1 pl. emítem; conj. prez. 3 sg. şi pl. emítă; part. emís

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici

//