Cauta un cuvant


erbacee - ERBACÉE, erbacee, adj., s.f. (Plantă) care are tulpina subţire, fragedă, moale şi apoasă, de obicei verde. – Din fr. herbacé, lat. herbaceus.

erbacee - ERBACÉE, erbacee, adj., s.f. (Plantă) care are tulpina subţire, fragedă, moale şi apoasă, de obicei verde. – Din fr. herbacé, lat. herbaceus. ERBACÉE adj., s. f. (plantă) cu tulpina subţine, nelignificată, cu aspect de iarbă. (< fr. herbacé, lat. herbaceus)

erbacee - ERBACÉE, erbacee, adj., s.f. (Plantă) care are tulpina subţire, fragedă, moale şi apoasă, de obicei verde. – Din fr. herbacé, lat. herbaceus. ERBACÉE adj., s. f. (plantă) cu tulpina subţine, nelignificată, cu aspect de iarbă. (< fr. herbacé, lat. herbaceus) ERBACÉE adj. ierbos. (Plantă ~.)

erbacee - ERBACÉE, erbacee, adj., s.f. (Plantă) care are tulpina subţire, fragedă, moale şi apoasă, de obicei verde. – Din fr. herbacé, lat. herbaceus. ERBACÉE adj., s. f. (plantă) cu tulpina subţine, nelignificată, cu aspect de iarbă. (< fr. herbacé, lat. herbaceus) ERBACÉE adj. ierbos. (Plantă ~.) erbacée adj. f., s. f., pl. erbacée

erbacee - ERBACÉE, erbacee, adj., s.f. (Plantă) care are tulpina subţire, fragedă, moale şi apoasă, de obicei verde. – Din fr. herbacé, lat. herbaceus. ERBACÉE adj., s. f. (plantă) cu tulpina subţine, nelignificată, cu aspect de iarbă. (< fr. herbacé, lat. herbaceus) ERBACÉE adj. ierbos. (Plantă ~.) erbacée adj. f., s. f., pl. erbacée ERBACÉE ~ adj. (despre plante) Care are tulpina subţire, fragedă, moale (ca iarba) şi, de obicei, verde; ierbos. [Sil. er-ba-ce-e] /herbaceus

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici


//