Cauta un cuvant


executa - EXECUTÁ, execut, vb. I. 1. Tranz. A face, a confecţiona, a fabrica, a prelucra, a efectua. 2. Refl. A face ceea ce i s-a spus. 3. Tranz. A face exerciţii de gimnastică sau figuri de balet. ♦ A cânta o bucată muzicală. 4. Tranz. A sili pe debitor sa-şi îndeplinească obligaţiile. ♦ A aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească, un act al autorităţii, o măsură etc. ♦ Refl. A se supune, a da ascultare. ♦ A supune un condamnat la pedeapsa cu moartea; a aduce la îndeplinire o hotărâre de condamnare la moarte. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécuter.

executa - EXECUTÁ, execut, vb. I. 1. Tranz. A face, a confecţiona, a fabrica, a prelucra, a efectua. 2. Refl. A face ceea ce i s-a spus. 3. Tranz. A face exerciţii de gimnastică sau figuri de balet. ♦ A cânta o bucată muzicală. 4. Tranz. A sili pe debitor sa-şi îndeplinească obligaţiile. ♦ A aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească, un act al autorităţii, o măsură etc. ♦ Refl. A se supune, a da ascultare. ♦ A supune un condamnat la pedeapsa cu moartea; a aduce la îndeplinire o hotărâre de condamnare la moarte. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécuter. EXECUTÁ vb. I. tr. 1. a face, a prelucra. 2. a pune în aplicare, a îndeplini (un ordin, un plan). 3. a interpreta o lucrare muzicală (un dans, un balet). 4. a îndeplini o hotărâre judecătorească, un act de autoritate, o obligaţie. ♢ a duce la îndeplinire o sentinţă de condamnare la moarte. II. refl. a se supune. (< fr. exécuter)

executa - EXECUTÁ, execut, vb. I. 1. Tranz. A face, a confecţiona, a fabrica, a prelucra, a efectua. 2. Refl. A face ceea ce i s-a spus. 3. Tranz. A face exerciţii de gimnastică sau figuri de balet. ♦ A cânta o bucată muzicală. 4. Tranz. A sili pe debitor sa-şi îndeplinească obligaţiile. ♦ A aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească, un act al autorităţii, o măsură etc. ♦ Refl. A se supune, a da ascultare. ♦ A supune un condamnat la pedeapsa cu moartea; a aduce la îndeplinire o hotărâre de condamnare la moarte. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécuter. EXECUTÁ vb. I. tr. 1. a face, a prelucra. 2. a pune în aplicare, a îndeplini (un ordin, un plan). 3. a interpreta o lucrare muzicală (un dans, un balet). 4. a îndeplini o hotărâre judecătorească, un act de autoritate, o obligaţie. ♢ a duce la îndeplinire o sentinţă de condamnare la moarte. II. refl. a se supune. (< fr. exécuter) EXECUTÁ vb. 1. a face, a realiza, (pop. şi fam.) a meşteri, a meşterui. (A ~ un obiect.) 2. v. con-fecţiona. 3. a efectua, a face, a împlini, a îndeplini, a înfăptui, a realiza, a săvârşi, (înv. şi pop.) a plini. (Am ~ tot ce mi-ai dat de făcut.) 4. a efectua, a face, a făuri, a înfăptui, a realiza, a săvârşi. (~ o lucrare durabilă.) 5. v. desfăşura. 6. v. efectua. 7. v. cânta. 8. a aplica, a îndeplini. (~ o hotărâre judecătorească.) 9. (JUR.) (pop.) a împlini, (înv.) a zapcii. (A ~ pe cineva pentru neplata datoriilor.)

executa - EXECUTÁ, execut, vb. I. 1. Tranz. A face, a confecţiona, a fabrica, a prelucra, a efectua. 2. Refl. A face ceea ce i s-a spus. 3. Tranz. A face exerciţii de gimnastică sau figuri de balet. ♦ A cânta o bucată muzicală. 4. Tranz. A sili pe debitor sa-şi îndeplinească obligaţiile. ♦ A aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească, un act al autorităţii, o măsură etc. ♦ Refl. A se supune, a da ascultare. ♦ A supune un condamnat la pedeapsa cu moartea; a aduce la îndeplinire o hotărâre de condamnare la moarte. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécuter. EXECUTÁ vb. I. tr. 1. a face, a prelucra. 2. a pune în aplicare, a îndeplini (un ordin, un plan). 3. a interpreta o lucrare muzicală (un dans, un balet). 4. a îndeplini o hotărâre judecătorească, un act de autoritate, o obligaţie. ♢ a duce la îndeplinire o sentinţă de condamnare la moarte. II. refl. a se supune. (< fr. exécuter) EXECUTÁ vb. 1. a face, a realiza, (pop. şi fam.) a meşteri, a meşterui. (A ~ un obiect.) 2. v. con-fecţiona. 3. a efectua, a face, a împlini, a îndeplini, a înfăptui, a realiza, a săvârşi, (înv. şi pop.) a plini. (Am ~ tot ce mi-ai dat de făcut.) 4. a efectua, a face, a făuri, a înfăptui, a realiza, a săvârşi. (~ o lucrare durabilă.) 5. v. desfăşura. 6. v. efectua. 7. v. cânta. 8. a aplica, a îndeplini. (~ o hotărâre judecătorească.) 9. (JUR.) (pop.) a împlini, (înv.) a zapcii. (A ~ pe cineva pentru neplata datoriilor.) executá vb. [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. execút, 3 sg. şi pl. execútă

executa - EXECUTÁ, execut, vb. I. 1. Tranz. A face, a confecţiona, a fabrica, a prelucra, a efectua. 2. Refl. A face ceea ce i s-a spus. 3. Tranz. A face exerciţii de gimnastică sau figuri de balet. ♦ A cânta o bucată muzicală. 4. Tranz. A sili pe debitor sa-şi îndeplinească obligaţiile. ♦ A aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească, un act al autorităţii, o măsură etc. ♦ Refl. A se supune, a da ascultare. ♦ A supune un condamnat la pedeapsa cu moartea; a aduce la îndeplinire o hotărâre de condamnare la moarte. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécuter. EXECUTÁ vb. I. tr. 1. a face, a prelucra. 2. a pune în aplicare, a îndeplini (un ordin, un plan). 3. a interpreta o lucrare muzicală (un dans, un balet). 4. a îndeplini o hotărâre judecătorească, un act de autoritate, o obligaţie. ♢ a duce la îndeplinire o sentinţă de condamnare la moarte. II. refl. a se supune. (< fr. exécuter) EXECUTÁ vb. 1. a face, a realiza, (pop. şi fam.) a meşteri, a meşterui. (A ~ un obiect.) 2. v. con-fecţiona. 3. a efectua, a face, a împlini, a îndeplini, a înfăptui, a realiza, a săvârşi, (înv. şi pop.) a plini. (Am ~ tot ce mi-ai dat de făcut.) 4. a efectua, a face, a făuri, a înfăptui, a realiza, a săvârşi. (~ o lucrare durabilă.) 5. v. desfăşura. 6. v. efectua. 7. v. cânta. 8. a aplica, a îndeplini. (~ o hotărâre judecătorească.) 9. (JUR.) (pop.) a împlini, (înv.) a zapcii. (A ~ pe cineva pentru neplata datoriilor.) executá vb. [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. execút, 3 sg. şi pl. execútă A EXECUTÁ execút tranz. 1) A realiza printr-un efort fizic sau intelectual. 2) (exerciţii de gimnastică sau figuri de balet) A face cu multă iscusinţă şi cu multă dexteritate. 3) (melodii, piese muzicale) A produce cu vocea sau cu un instrument; a cânta; a zice; a interpreta. 4) (sancţiuni judiciare, măsuri etc.) A aduce la îndeplinire; a transpune în fapt. 5) (condamnaţi) A supune la pedeapsa capitală. 6) (sentinţe de condamnare capitală) A pune în aplicare; a aduce la îndeplinire. 7) (debitori) A face să-şi îndeplinească obligaţiile. /
//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici


//