Cauta un cuvant


//
fapt - FAPT, fapte şi (4) fapturi, s.n. 1. Întâmplare sau împrejurare reală, lucru petrecut în realitate. Fapt istoric. ♢ Loc. adv. şi adj. De (sau în) fapt = (care este) în realitate, efectiv. ♢ Expr. Fapt e că... = nu e mai puţin adevărat că..., adevărul e că..., în orice caz. ♦ Fenomen. Fapte de limbă. 2. Acţiune săvârşită de cineva; faptă. ♢ Expr. Fapt împlinit = acţiune care s-a încheiat, care nu mai poate fi schimbată; situaţie definitivă. 3. (Pop.; în legătură cu unele momente ale zilei; urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. „de“) Început. Faptul zilei. În fapt de seară. 4. (Pop.; în superstiţii) Farmec, vrajă. – Lat. factum.

fapt - FAPT, fapte şi (4) fapturi, s.n. 1. Întâmplare sau împrejurare reală, lucru petrecut în realitate. Fapt istoric. ♢ Loc. adv. şi adj. De (sau în) fapt = (care este) în realitate, efectiv. ♢ Expr. Fapt e că... = nu e mai puţin adevărat că..., adevărul e că..., în orice caz. ♦ Fenomen. Fapte de limbă. 2. Acţiune săvârşită de cineva; faptă. ♢ Expr. Fapt împlinit = acţiune care s-a încheiat, care nu mai poate fi schimbată; situaţie definitivă. 3. (Pop.; în legătură cu unele momente ale zilei; urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. „de“) Început. Faptul zilei. În fapt de seară. 4. (Pop.; în superstiţii) Farmec, vrajă. – Lat. factum. FAPT s. 1. caz, întâmplare. (ŭl din Vaslui.) 2. v. întâmplare. 3. v. fenomen.

fapt - FAPT, fapte şi (4) fapturi, s.n. 1. Întâmplare sau împrejurare reală, lucru petrecut în realitate. Fapt istoric. ♢ Loc. adv. şi adj. De (sau în) fapt = (care este) în realitate, efectiv. ♢ Expr. Fapt e că... = nu e mai puţin adevărat că..., adevărul e că..., în orice caz. ♦ Fenomen. Fapte de limbă. 2. Acţiune săvârşită de cineva; faptă. ♢ Expr. Fapt împlinit = acţiune care s-a încheiat, care nu mai poate fi schimbată; situaţie definitivă. 3. (Pop.; în legătură cu unele momente ale zilei; urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. „de“) Început. Faptul zilei. În fapt de seară. 4. (Pop.; în superstiţii) Farmec, vrajă. – Lat. factum. FAPT s. 1. caz, întâmplare. (ŭl din Vaslui.) 2. v. întâmplare. 3. v. fenomen. FAPT s. v. descântec, farmec, magie, scarlatină, vrajă, vrăjitorie.

fapt - FAPT, fapte şi (4) fapturi, s.n. 1. Întâmplare sau împrejurare reală, lucru petrecut în realitate. Fapt istoric. ♢ Loc. adv. şi adj. De (sau în) fapt = (care este) în realitate, efectiv. ♢ Expr. Fapt e că... = nu e mai puţin adevărat că..., adevărul e că..., în orice caz. ♦ Fenomen. Fapte de limbă. 2. Acţiune săvârşită de cineva; faptă. ♢ Expr. Fapt împlinit = acţiune care s-a încheiat, care nu mai poate fi schimbată; situaţie definitivă. 3. (Pop.; în legătură cu unele momente ale zilei; urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. „de“) Început. Faptul zilei. În fapt de seară. 4. (Pop.; în superstiţii) Farmec, vrajă. – Lat. factum. FAPT s. 1. caz, întâmplare. (ŭl din Vaslui.) 2. v. întâmplare. 3. v. fenomen. FAPT s. v. descântec, farmec, magie, scarlatină, vrajă, vrăjitorie. fapt (zool.) s. m., pl. fapţi

fapt - FAPT, fapte şi (4) fapturi, s.n. 1. Întâmplare sau împrejurare reală, lucru petrecut în realitate. Fapt istoric. ♢ Loc. adv. şi adj. De (sau în) fapt = (care este) în realitate, efectiv. ♢ Expr. Fapt e că... = nu e mai puţin adevărat că..., adevărul e că..., în orice caz. ♦ Fenomen. Fapte de limbă. 2. Acţiune săvârşită de cineva; faptă. ♢ Expr. Fapt împlinit = acţiune care s-a încheiat, care nu mai poate fi schimbată; situaţie definitivă. 3. (Pop.; în legătură cu unele momente ale zilei; urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. „de“) Început. Faptul zilei. În fapt de seară. 4. (Pop.; în superstiţii) Farmec, vrajă. – Lat. factum. FAPT s. 1. caz, întâmplare. (ŭl din Vaslui.) 2. v. întâmplare. 3. v. fenomen. FAPT s. v. descântec, farmec, magie, scarlatină, vrajă, vrăjitorie. fapt (zool.) s. m., pl. fapţi fapt (acţiune) s. n., pl. fápte

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici

//