Cauta un cuvant


//
fizic - FÍZIC, -Ă, fizici, -ce, adj., subst. 1. Adj. Care se referă la corpul fiinţelor vii, în special la activitatea muşchilor, care aparţine corpului fiinţelor vii, în special activităţii musculare. ♦ Care aparţine simţurilor. Plăceri fizice. 2. S.n. Aspectul exterior al unei persoane; constituţie naturală a unei persoane. 3. Adj. Care aparţine materiei, privitor la materie; material; concret. ♢ Geografie fizică = ramură a geografiei având ca obiect studiul naturii suprafeţei terestre şi a mediului geografic. 4. S.f. Ştiinţă fundamentală din ciclul ştiinţelor naturii care studiază proprietăţile şi structura materiei, formele mişcării ei şi legile generale ale fenomenelor naturii anorganice, precum şi transformările reciproce ale acestor forme de mişcare. ♦ Manual care cuprinde elementele acestei ştiinţe. 5. Adj. Care aparţine fizicii (4), privitor la fizică. – Din fr. physique.

fizic - FÍZIC, -Ă, fizici, -ce, adj., subst. 1. Adj. Care se referă la corpul fiinţelor vii, în special la activitatea muşchilor, care aparţine corpului fiinţelor vii, în special activităţii musculare. ♦ Care aparţine simţurilor. Plăceri fizice. 2. S.n. Aspectul exterior al unei persoane; constituţie naturală a unei persoane. 3. Adj. Care aparţine materiei, privitor la materie; material; concret. ♢ Geografie fizică = ramură a geografiei având ca obiect studiul naturii suprafeţei terestre şi a mediului geografic. 4. S.f. Ştiinţă fundamentală din ciclul ştiinţelor naturii care studiază proprietăţile şi structura materiei, formele mişcării ei şi legile generale ale fenomenelor naturii anorganice, precum şi transformările reciproce ale acestor forme de mişcare. ♦ Manual care cuprinde elementele acestei ştiinţe. 5. Adj. Care aparţine fizicii (4), privitor la fizică. – Din fr. physique. FÍZIC, -Ă I. adj. 1. referitor la corpul omului şi la activitatea musculară. 2. referitor la materie, material, concret. 3. referitor la fizică, la fenomenele pe care le studiază. II. s. n. aspect exterior al (corpului) unui om. III. s. f. ştiinţă care studiază structura şi proprietăţile materiei, cu formele mişcării ei şi cu legile generale ale fenomenelor naturii anorganice. o ~ atomică = parte a fizicii care studiază proprietăţile fizice ale atomilor; ~ nucleară = ramură a fizicii care studiază proprietăţile nucleului atomic. (< fr. physique, lat. physicus, gr. physikos)

fizic - FÍZIC, -Ă, fizici, -ce, adj., subst. 1. Adj. Care se referă la corpul fiinţelor vii, în special la activitatea muşchilor, care aparţine corpului fiinţelor vii, în special activităţii musculare. ♦ Care aparţine simţurilor. Plăceri fizice. 2. S.n. Aspectul exterior al unei persoane; constituţie naturală a unei persoane. 3. Adj. Care aparţine materiei, privitor la materie; material; concret. ♢ Geografie fizică = ramură a geografiei având ca obiect studiul naturii suprafeţei terestre şi a mediului geografic. 4. S.f. Ştiinţă fundamentală din ciclul ştiinţelor naturii care studiază proprietăţile şi structura materiei, formele mişcării ei şi legile generale ale fenomenelor naturii anorganice, precum şi transformările reciproce ale acestor forme de mişcare. ♦ Manual care cuprinde elementele acestei ştiinţe. 5. Adj. Care aparţine fizicii (4), privitor la fizică. – Din fr. physique. FÍZIC, -Ă I. adj. 1. referitor la corpul omului şi la activitatea musculară. 2. referitor la materie, material, concret. 3. referitor la fizică, la fenomenele pe care le studiază. II. s. n. aspect exterior al (corpului) unui om. III. s. f. ştiinţă care studiază structura şi proprietăţile materiei, cu formele mişcării ei şi cu legile generale ale fenomenelor naturii anorganice. o ~ atomică = parte a fizicii care studiază proprietăţile fizice ale atomilor; ~ nucleară = ramură a fizicii care studiază proprietăţile nucleului atomic. (< fr. physique, lat. physicus, gr. physikos) FÍZIC adj., s. 1. adj. v. corporal. 2. adj. v. sexual. 3. adj. v. trupesc. 4. adj. pământesc, trupesc. (O iubire ~.) 5. s. v. conformaţie. 6. adj. v. concret. 7. adj. v. mecanic. 8. adj. manual, (înv.) meca-nicesc. (Muncă ~.)

fizic - FÍZIC, -Ă, fizici, -ce, adj., subst. 1. Adj. Care se referă la corpul fiinţelor vii, în special la activitatea muşchilor, care aparţine corpului fiinţelor vii, în special activităţii musculare. ♦ Care aparţine simţurilor. Plăceri fizice. 2. S.n. Aspectul exterior al unei persoane; constituţie naturală a unei persoane. 3. Adj. Care aparţine materiei, privitor la materie; material; concret. ♢ Geografie fizică = ramură a geografiei având ca obiect studiul naturii suprafeţei terestre şi a mediului geografic. 4. S.f. Ştiinţă fundamentală din ciclul ştiinţelor naturii care studiază proprietăţile şi structura materiei, formele mişcării ei şi legile generale ale fenomenelor naturii anorganice, precum şi transformările reciproce ale acestor forme de mişcare. ♦ Manual care cuprinde elementele acestei ştiinţe. 5. Adj. Care aparţine fizicii (4), privitor la fizică. – Din fr. physique. FÍZIC, -Ă I. adj. 1. referitor la corpul omului şi la activitatea musculară. 2. referitor la materie, material, concret. 3. referitor la fizică, la fenomenele pe care le studiază. II. s. n. aspect exterior al (corpului) unui om. III. s. f. ştiinţă care studiază structura şi proprietăţile materiei, cu formele mişcării ei şi cu legile generale ale fenomenelor naturii anorganice. o ~ atomică = parte a fizicii care studiază proprietăţile fizice ale atomilor; ~ nucleară = ramură a fizicii care studiază proprietăţile nucleului atomic. (< fr. physique, lat. physicus, gr. physikos) FÍZIC adj., s. 1. adj. v. corporal. 2. adj. v. sexual. 3. adj. v. trupesc. 4. adj. pământesc, trupesc. (O iubire ~.) 5. s. v. conformaţie. 6. adj. v. concret. 7. adj. v. mecanic. 8. adj. manual, (înv.) meca-nicesc. (Muncă ~.) fízic adj. m., pl. fízici; f. sg. fízică, pl. fízice

fizic - FÍZIC, -Ă, fizici, -ce, adj., subst. 1. Adj. Care se referă la corpul fiinţelor vii, în special la activitatea muşchilor, care aparţine corpului fiinţelor vii, în special activităţii musculare. ♦ Care aparţine simţurilor. Plăceri fizice. 2. S.n. Aspectul exterior al unei persoane; constituţie naturală a unei persoane. 3. Adj. Care aparţine materiei, privitor la materie; material; concret. ♢ Geografie fizică = ramură a geografiei având ca obiect studiul naturii suprafeţei terestre şi a mediului geografic. 4. S.f. Ştiinţă fundamentală din ciclul ştiinţelor naturii care studiază proprietăţile şi structura materiei, formele mişcării ei şi legile generale ale fenomenelor naturii anorganice, precum şi transformările reciproce ale acestor forme de mişcare. ♦ Manual care cuprinde elementele acestei ştiinţe. 5. Adj. Care aparţine fizicii (4), privitor la fizică. – Din fr. physique. FÍZIC, -Ă I. adj. 1. referitor la corpul omului şi la activitatea musculară. 2. referitor la materie, material, concret. 3. referitor la fizică, la fenomenele pe care le studiază. II. s. n. aspect exterior al (corpului) unui om. III. s. f. ştiinţă care studiază structura şi proprietăţile materiei, cu formele mişcării ei şi cu legile generale ale fenomenelor naturii anorganice. o ~ atomică = parte a fizicii care studiază proprietăţile fizice ale atomilor; ~ nucleară = ramură a fizicii care studiază proprietăţile nucleului atomic. (< fr. physique, lat. physicus, gr. physikos) FÍZIC adj., s. 1. adj. v. corporal. 2. adj. v. sexual. 3. adj. v. trupesc. 4. adj. pământesc, trupesc. (O iubire ~.) 5. s. v. conformaţie. 6. adj. v. concret. 7. adj. v. mecanic. 8. adj. manual, (înv.) meca-nicesc. (Muncă ~.) fízic adj. m., pl. fízici; f. sg. fízică, pl. fízice fízic s. n.

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici

//