Cauta un cuvant


//
formula - FORMULÁ, formulez, vb. I. Tranz. A da o formă precisă unui gând, unei idei, unei hotărâri etc., a exprima prin cuvinte. – Din fr. formuler.

formulă - FORMULÁ, formulez, vb. I. Tranz. A da o formă precisă unui gând, unei idei, unei hotărâri etc., a exprima prin cuvinte. – Din fr. formuler. FORMÚLĂ, formule, s.f. 1. Enunţ precis al regulii de urmat pentru efectuarea unei anumite operaţii; expresie precisă, generala şi invariabilă a unei idei, a unei relaţii, a unei legi etc. (care se poate aplica mai multor cazuri particulare). ♢ Formulă de politeţe = formă convenţională de exprimare, consacrată prin uz, cu care te adresezi unei autorităţi sau unei persoane. ♦ Frază-tip folosită oral în anumite ocazii sau care, scrisă, cuprinde termenii expreşi în care trebuie redactat un act, o sentinţă etc. 2. Relaţie alcătuită din litere, cifre şi semne matematice, constituind o identitate în care unul dintre membri este considerat ca expresie a celuilalt sau ca regulă de urmat pentru a calcula valoarea celuilalt. 3. Expresie în simboluri chimice care reprezintă compoziţia calitativă şi cantitativă a moleculei unei substanţe. 4. Parolă. 5. Mijloc, soluţie. – Din fr. formule, lat. formula.

formulă - FORMULÁ, formulez, vb. I. Tranz. A da o formă precisă unui gând, unei idei, unei hotărâri etc., a exprima prin cuvinte. – Din fr. formuler. FORMÚLĂ, formule, s.f. 1. Enunţ precis al regulii de urmat pentru efectuarea unei anumite operaţii; expresie precisă, generala şi invariabilă a unei idei, a unei relaţii, a unei legi etc. (care se poate aplica mai multor cazuri particulare). ♢ Formulă de politeţe = formă convenţională de exprimare, consacrată prin uz, cu care te adresezi unei autorităţi sau unei persoane. ♦ Frază-tip folosită oral în anumite ocazii sau care, scrisă, cuprinde termenii expreşi în care trebuie redactat un act, o sentinţă etc. 2. Relaţie alcătuită din litere, cifre şi semne matematice, constituind o identitate în care unul dintre membri este considerat ca expresie a celuilalt sau ca regulă de urmat pentru a calcula valoarea celuilalt. 3. Expresie în simboluri chimice care reprezintă compoziţia calitativă şi cantitativă a moleculei unei substanţe. 4. Parolă. 5. Mijloc, soluţie. – Din fr. formule, lat. formula. FORMÚLĂ s. f. 1. expresie generală şi invariabilă a unei idei, a unei relaţii etc. care poate fi aplicată în mai multe cazuri particulare. o ~ de politeţe = formă convenţională de exprimare, pentru a se adresa unei autorităţi sau unei persoane. ♢ frază-tip în anumite ocazii sau la redactarea unor sentinţe etc. 2. (mat.) expresie reprezentând o relaţie generală între mai multe mărimi. 3. reprezentare în simboluri a compoziţiei unei combinaţii chimice. 4. soluţie; mijloc, mod de a face ceva. 5. parolă. (< fr. formule, lat. formula)

formula - FORMULÁ, formulez, vb. I. Tranz. A da o formă precisă unui gând, unei idei, unei hotărâri etc., a exprima prin cuvinte. – Din fr. formuler. FORMÚLĂ, formule, s.f. 1. Enunţ precis al regulii de urmat pentru efectuarea unei anumite operaţii; expresie precisă, generala şi invariabilă a unei idei, a unei relaţii, a unei legi etc. (care se poate aplica mai multor cazuri particulare). ♢ Formulă de politeţe = formă convenţională de exprimare, consacrată prin uz, cu care te adresezi unei autorităţi sau unei persoane. ♦ Frază-tip folosită oral în anumite ocazii sau care, scrisă, cuprinde termenii expreşi în care trebuie redactat un act, o sentinţă etc. 2. Relaţie alcătuită din litere, cifre şi semne matematice, constituind o identitate în care unul dintre membri este considerat ca expresie a celuilalt sau ca regulă de urmat pentru a calcula valoarea celuilalt. 3. Expresie în simboluri chimice care reprezintă compoziţia calitativă şi cantitativă a moleculei unei substanţe. 4. Parolă. 5. Mijloc, soluţie. – Din fr. formule, lat. formula. FORMÚLĂ s. f. 1. expresie generală şi invariabilă a unei idei, a unei relaţii etc. care poate fi aplicată în mai multe cazuri particulare. o ~ de politeţe = formă convenţională de exprimare, pentru a se adresa unei autorităţi sau unei persoane. ♢ frază-tip în anumite ocazii sau la redactarea unor sentinţe etc. 2. (mat.) expresie reprezentând o relaţie generală între mai multe mărimi. 3. reprezentare în simboluri a compoziţiei unei combinaţii chimice. 4. soluţie; mijloc, mod de a face ceva. 5. parolă. (< fr. formule, lat. formula) FORMULÁ vb. tr. a exprima, a spune în cuvinte (o idee, o gândire etc.). (< fr. formuler)

formulă - FORMULÁ, formulez, vb. I. Tranz. A da o formă precisă unui gând, unei idei, unei hotărâri etc., a exprima prin cuvinte. – Din fr. formuler. FORMÚLĂ, formule, s.f. 1. Enunţ precis al regulii de urmat pentru efectuarea unei anumite operaţii; expresie precisă, generala şi invariabilă a unei idei, a unei relaţii, a unei legi etc. (care se poate aplica mai multor cazuri particulare). ♢ Formulă de politeţe = formă convenţională de exprimare, consacrată prin uz, cu care te adresezi unei autorităţi sau unei persoane. ♦ Frază-tip folosită oral în anumite ocazii sau care, scrisă, cuprinde termenii expreşi în care trebuie redactat un act, o sentinţă etc. 2. Relaţie alcătuită din litere, cifre şi semne matematice, constituind o identitate în care unul dintre membri este considerat ca expresie a celuilalt sau ca regulă de urmat pentru a calcula valoarea celuilalt. 3. Expresie în simboluri chimice care reprezintă compoziţia calitativă şi cantitativă a moleculei unei substanţe. 4. Parolă. 5. Mijloc, soluţie. – Din fr. formule, lat. formula. FORMÚLĂ s. f. 1. expresie generală şi invariabilă a unei idei, a unei relaţii etc. care poate fi aplicată în mai multe cazuri particulare. o ~ de politeţe = formă convenţională de exprimare, pentru a se adresa unei autorităţi sau unei persoane. ♢ frază-tip în anumite ocazii sau la redactarea unor sentinţe etc. 2. (mat.) expresie reprezentând o relaţie generală între mai multe mărimi. 3. reprezentare în simboluri a compoziţiei unei combinaţii chimice. 4. soluţie; mijloc, mod de a face ceva. 5. parolă. (< fr. formule, lat. formula) FORMULÁ vb. tr. a exprima, a spune în cuvinte (o idee, o gândire etc.). (< fr. formuler) FORMÚLĂ s. 1. enunţ. (O ~ matematică.) 2. parolă. (Nu cunoaşte ~.)

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici

//