Cauta un cuvant


gata - GÁTA adj. invar. (Adesea adverbial) 1. (Despre lucruri) A cărui confecţionare, construire, realizare s-a îndeplinit; isprăvit, terminat, sfârşit. ♢ Haine (de) gata = haine confecţionate care se pot cumpăra direct din magazin. ♢ Loc. adv. (Pe) de (-a) gata = fără să muncească, pe nemuncite, din munca altuia. ♢ Expr. A da gata = a) a isprăvi, a lichida ceva; b) a chinui, a distruge pe cineva; c) a zăpăci, a ului pe cineva. A veni (sau a sosi) la de-a gata = a profita de ceva făcut de altul. ♦ Care a luat fiinţă, a căpătat existenţă. ♦ (Cu valoare de adverb sau de interjecţie) Ajunge! destul! 2. Care a făcut toate pregătirile pentru ceva; pregătit. ♦ Dispus să..., în stare să... 3. Care este aproape să..., pe punctul de a... – Cf. alb. g a t.

găta - GÁTA adj. invar. (Adesea adverbial) 1. (Despre lucruri) A cărui confecţionare, construire, realizare s-a îndeplinit; isprăvit, terminat, sfârşit. ♢ Haine (de) gata = haine confecţionate care se pot cumpăra direct din magazin. ♢ Loc. adv. (Pe) de (-a) gata = fără să muncească, pe nemuncite, din munca altuia. ♢ Expr. A da gata = a) a isprăvi, a lichida ceva; b) a chinui, a distruge pe cineva; c) a zăpăci, a ului pe cineva. A veni (sau a sosi) la de-a gata = a profita de ceva făcut de altul. ♦ Care a luat fiinţă, a căpătat existenţă. ♦ (Cu valoare de adverb sau de interjecţie) Ajunge! destul! 2. Care a făcut toate pregătirile pentru ceva; pregătit. ♦ Dispus să..., în stare să... 3. Care este aproape să..., pe punctul de a... – Cf. alb. g a t. GĂTÁ vb. I. v. găti.

găta - GÁTA adj. invar. (Adesea adverbial) 1. (Despre lucruri) A cărui confecţionare, construire, realizare s-a îndeplinit; isprăvit, terminat, sfârşit. ♢ Haine (de) gata = haine confecţionate care se pot cumpăra direct din magazin. ♢ Loc. adv. (Pe) de (-a) gata = fără să muncească, pe nemuncite, din munca altuia. ♢ Expr. A da gata = a) a isprăvi, a lichida ceva; b) a chinui, a distruge pe cineva; c) a zăpăci, a ului pe cineva. A veni (sau a sosi) la de-a gata = a profita de ceva făcut de altul. ♦ Care a luat fiinţă, a căpătat existenţă. ♦ (Cu valoare de adverb sau de interjecţie) Ajunge! destul! 2. Care a făcut toate pregătirile pentru ceva; pregătit. ♦ Dispus să..., în stare să... 3. Care este aproape să..., pe punctul de a... – Cf. alb. g a t. GĂTÁ vb. I. v. găti. GĂTÁ, gătéz sau gat, vb. I. v. găti.

gâţă - GÁTA adj. invar. (Adesea adverbial) 1. (Despre lucruri) A cărui confecţionare, construire, realizare s-a îndeplinit; isprăvit, terminat, sfârşit. ♢ Haine (de) gata = haine confecţionate care se pot cumpăra direct din magazin. ♢ Loc. adv. (Pe) de (-a) gata = fără să muncească, pe nemuncite, din munca altuia. ♢ Expr. A da gata = a) a isprăvi, a lichida ceva; b) a chinui, a distruge pe cineva; c) a zăpăci, a ului pe cineva. A veni (sau a sosi) la de-a gata = a profita de ceva făcut de altul. ♦ Care a luat fiinţă, a căpătat existenţă. ♦ (Cu valoare de adverb sau de interjecţie) Ajunge! destul! 2. Care a făcut toate pregătirile pentru ceva; pregătit. ♦ Dispus să..., în stare să... 3. Care este aproape să..., pe punctul de a... – Cf. alb. g a t. GĂTÁ vb. I. v. găti. GĂTÁ, gătéz sau gat, vb. I. v. găti. GÂŢĂ, gâţe, s.f. (Reg.) Cosiţă. ♦ Panglică sau şiret care se împleteşte la capătul cosiţelor.

gata - GÁTA adj. invar. (Adesea adverbial) 1. (Despre lucruri) A cărui confecţionare, construire, realizare s-a îndeplinit; isprăvit, terminat, sfârşit. ♢ Haine (de) gata = haine confecţionate care se pot cumpăra direct din magazin. ♢ Loc. adv. (Pe) de (-a) gata = fără să muncească, pe nemuncite, din munca altuia. ♢ Expr. A da gata = a) a isprăvi, a lichida ceva; b) a chinui, a distruge pe cineva; c) a zăpăci, a ului pe cineva. A veni (sau a sosi) la de-a gata = a profita de ceva făcut de altul. ♦ Care a luat fiinţă, a căpătat existenţă. ♦ (Cu valoare de adverb sau de interjecţie) Ajunge! destul! 2. Care a făcut toate pregătirile pentru ceva; pregătit. ♦ Dispus să..., în stare să... 3. Care este aproape să..., pe punctul de a... – Cf. alb. g a t. GĂTÁ vb. I. v. găti. GĂTÁ, gătéz sau gat, vb. I. v. găti. GÂŢĂ, gâţe, s.f. (Reg.) Cosiţă. ♦ Panglică sau şiret care se împleteşte la capătul cosiţelor. Gatanegata

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici


//