Cauta un cuvant


greu - GREU, GREA, grei, grele, adj., GREU, adv., s.n. I. Adj. 1. Care apasă cu greutate asupra suprafeţei pe care stă; care are greutate (mare); care cântăreşte mult. Corp greu. ♢ Aur greu = aur masiv. Artilerie grea = artilerie care are în dotarea unităţilor sale tunuri şi obuziere de mare calibru. Industrie grea = totalitatea ramurilor industriale care produc în general mijloace de producţie. (Sport) Categorie grea = categorie în care intră boxerii, luptătorii, halterofilii etc. cu cea mai mare greutate. ♢ Expr. Pas greu = moment dificil, iniţiativă plină de greutăţi. Bani grei = sumă mare de bani. Cuvânt greu = cuvânt decisiv. 2. Care este împovărat, îngreuiat, încărcat. Sac greu. ♢ Familie (sau casă) grea = familie numeroasă şi greu de întreţinut. ♦ (Pop.; la f.) Gravidă. ♦ (Despre nori) De culoare neagră, aducător de ploaie şi de furtună. II. Adj. 1. (Despre părţi ale corpului) Care pare că apasă (din cauza oboselii, bolii, stării sufleteşti etc.). Are capul greu. ♢ Expr. A-i fi (cuiva) inima grea = a fi îngrijorat, îndurerat; a avea presimţiri rele. A avea mână grea = a) a lovi tare cu palma sau cu pumnul; b) (fam.; despre medici) a lucra neîndemânatic, grosolan, producând dureri pacienţilor. 2. (Despre alimente) Care produce uşor indigestie; care se asimilează cu greutate. 3. (Despre mirosuri) Care produce o senzaţie de neplăcere, de insuficienţă respiratorie etc.; (despre aer) care miroase rău; încărcat; p. ext. apăsător, copleşitor. ♢ Atmosferă grea = atmosferă apăsătoare care precedă declanşarea unei furtuni, unei ploi torenţiale; fig. atmosferă încărcată de griji, de certuri etc. ♦ (Despre somn) Adânc. 4. (Despre noapte, ceaţă etc.) Dens, compact. III. Adj. 1. Care se face cu greutate, care cere eforturi mari; anevoios. Muncă grea. ♦ (Despre drumuri) Care poate fi străbătut cu greutate. ♦ Care se înţelege, se învaţă cu eforturi deosebite. Poezie grea. 2. (Despre suferinţe, necazuri, împrejurări etc.) Care se suportă cu mari suferinţe, cu mare greutate; (despre boli) care aduce mari suferinţe şi se vindecă cu mare greutate sau nu se mai vindecă; grav. ♢ Zile grele sau viaţă grea = trai anevoios, plin de lipsuri. Lovitură grea = lovitură morală dureroasă. ♢ Expr. (Adverbial) Greu la deal cu boii mici sau greu la deal şi greu la vale, se spune când cineva este silit să facă faţă unei situaţii dificile cu posibilităţi (materiale) reduse. ♦ (Despre insulte, pedepse etc.) Serios, grav. ♢ Vorbă grea = insultă, jignire. IV. Adv. 1. Cu greutate (mare), cu toată greutatea. S-a lăsat greu. ♢ Expr. A-i cădea (cuiva) greu la stomac = a-i produce (cuiva) indigestie. ♦ Mult (din punctul de vedere al greutăţii, cantităţii). Cântăreşte greu. 2. În mod dificil, anevoios, cu dificultate, cu trudă; anevoie. Munceşte greu. ♢ Expr. A-i fi greu (să)... = a simţi dificultatea iniţierii unei acţiuni. A-i veni (cuiva) greu (să...) = a-i fi neplăcut (să...), a-i displăcea; a se jena (să...). A-i fi greu (de cineva sau de ceva) = a) a-i fi silă, a fi sătul (de cineva sau de ceva); b) a se ruşina (de cineva sau de ceva). A-i fi (sau a o duce) greu = a trăi în lipsuri materiale, a avea o situaţie materială precară. ♦ Încet (şi neplăcut). Orele trec greu. 3. Rău, grav, tare. E greu bolnavă. ♢ Expr. A ofta (sau a suspina) greu = a ofta (sau a suspina) din adâncul inimii, profund (de durere, necaz etc.). A plăti greu = a) a plăti scump, cu mari sacrificii; b) a nu plăti la timp. V. S.n. 1. Greutate, dificultate; împrejurare dificilă; impas. ♢ Loc. adv. Din greu = a) cu mult efort, întâmpinând mari dificultăţi; b) adânc, profund. La greu = când este vorba de o treabă anevoioasă. A greu = cu neplăcere. ♢ Expr. Acu-i greul = a sosit momentul decisiv. A da de greu = a întâmpina greutăţi. 2. Povară, sarcină; p. ext. partea cea mai grea, cea mai dificilă a unei munci, a unei situaţii etc. 3. Partea mai numeroasă dintr-un ansamblu de elemente; gros. Greul armatei. – Lat. grevis (= gravis).

greu - GREU, GREA, grei, grele, adj., GREU, adv., s.n. I. Adj. 1. Care apasă cu greutate asupra suprafeţei pe care stă; care are greutate (mare); care cântăreşte mult. Corp greu. ♢ Aur greu = aur masiv. Artilerie grea = artilerie care are în dotarea unităţilor sale tunuri şi obuziere de mare calibru. Industrie grea = totalitatea ramurilor industriale care produc în general mijloace de producţie. (Sport) Categorie grea = categorie în care intră boxerii, luptătorii, halterofilii etc. cu cea mai mare greutate. ♢ Expr. Pas greu = moment dificil, iniţiativă plină de greutăţi. Bani grei = sumă mare de bani. Cuvânt greu = cuvânt decisiv. 2. Care este împovărat, îngreuiat, încărcat. Sac greu. ♢ Familie (sau casă) grea = familie numeroasă şi greu de întreţinut. ♦ (Pop.; la f.) Gravidă. ♦ (Despre nori) De culoare neagră, aducător de ploaie şi de furtună. II. Adj. 1. (Despre părţi ale corpului) Care pare că apasă (din cauza oboselii, bolii, stării sufleteşti etc.). Are capul greu. ♢ Expr. A-i fi (cuiva) inima grea = a fi îngrijorat, îndurerat; a avea presimţiri rele. A avea mână grea = a) a lovi tare cu palma sau cu pumnul; b) (fam.; despre medici) a lucra neîndemânatic, grosolan, producând dureri pacienţilor. 2. (Despre alimente) Care produce uşor indigestie; care se asimilează cu greutate. 3. (Despre mirosuri) Care produce o senzaţie de neplăcere, de insuficienţă respiratorie etc.; (despre aer) care miroase rău; încărcat; p. ext. apăsător, copleşitor. ♢ Atmosferă grea = atmosferă apăsătoare care precedă declanşarea unei furtuni, unei ploi torenţiale; fig. atmosferă încărcată de griji, de certuri etc. ♦ (Despre somn) Adânc. 4. (Despre noapte, ceaţă etc.) Dens, compact. III. Adj. 1. Care se face cu greutate, care cere eforturi mari; anevoios. Muncă grea. ♦ (Despre drumuri) Care poate fi străbătut cu greutate. ♦ Care se înţelege, se învaţă cu eforturi deosebite. Poezie grea. 2. (Despre suferinţe, necazuri, împrejurări etc.) Care se suportă cu mari suferinţe, cu mare greutate; (despre boli) care aduce mari suferinţe şi se vindecă cu mare greutate sau nu se mai vindecă; grav. ♢ Zile grele sau viaţă grea = trai anevoios, plin de lipsuri. Lovitură grea = lovitură morală dureroasă. ♢ Expr. (Adverbial) Greu la deal cu boii mici sau greu la deal şi greu la vale, se spune când cineva este silit să facă faţă unei situaţii dificile cu posibilităţi (materiale) reduse. ♦ (Despre insulte, pedepse etc.) Serios, grav. ♢ Vorbă grea = insultă, jignire. IV. Adv. 1. Cu greutate (mare), cu toată greutatea. S-a lăsat greu. ♢ Expr. A-i cădea (cuiva) greu la stomac = a-i produce (cuiva) indigestie. ♦ Mult (din punctul de vedere al greutăţii, cantităţii). Cântăreşte greu. 2. În mod dificil, anevoios, cu dificultate, cu trudă; anevoie. Munceşte greu. ♢ Expr. A-i fi greu (să)... = a simţi dificultatea iniţierii unei acţiuni. A-i veni (cuiva) greu (să...) = a-i fi neplăcut (să...), a-i displăcea; a se jena (să...). A-i fi greu (de cineva sau de ceva) = a) a-i fi silă, a fi sătul (de cineva sau de ceva); b) a se ruşina (de cineva sau de ceva). A-i fi (sau a o duce) greu = a trăi în lipsuri materiale, a avea o situaţie materială precară. ♦ Încet (şi neplăcut). Orele trec greu. 3. Rău, grav, tare. E greu bolnavă. ♢ Expr. A ofta (sau a suspina) greu = a ofta (sau a suspina) din adâncul inimii, profund (de durere, necaz etc.). A plăti greu = a) a plăti scump, cu mari sacrificii; b) a nu plăti la timp. V. S.n. 1. Greutate, dificultate; împrejurare dificilă; impas. ♢ Loc. adv. Din greu = a) cu mult efort, întâmpinând mari dificultăţi; b) adânc, profund. La greu = când este vorba de o treabă anevoioasă. A greu = cu neplăcere. ♢ Expr. Acu-i greul = a sosit momentul decisiv. A da de greu = a întâmpina greutăţi. 2. Povară, sarcină; p. ext. partea cea mai grea, cea mai dificilă a unei munci, a unei situaţii etc. 3. Partea mai numeroasă dintr-un ansamblu de elemente; gros. Greul armatei. – Lat. grevis (= gravis). Greu ≠ uşor, lesne

greu - GREU, GREA, grei, grele, adj., GREU, adv., s.n. I. Adj. 1. Care apasă cu greutate asupra suprafeţei pe care stă; care are greutate (mare); care cântăreşte mult. Corp greu. ♢ Aur greu = aur masiv. Artilerie grea = artilerie care are în dotarea unităţilor sale tunuri şi obuziere de mare calibru. Industrie grea = totalitatea ramurilor industriale care produc în general mijloace de producţie. (Sport) Categorie grea = categorie în care intră boxerii, luptătorii, halterofilii etc. cu cea mai mare greutate. ♢ Expr. Pas greu = moment dificil, iniţiativă plină de greutăţi. Bani grei = sumă mare de bani. Cuvânt greu = cuvânt decisiv. 2. Care este împovărat, îngreuiat, încărcat. Sac greu. ♢ Familie (sau casă) grea = familie numeroasă şi greu de întreţinut. ♦ (Pop.; la f.) Gravidă. ♦ (Despre nori) De culoare neagră, aducător de ploaie şi de furtună. II. Adj. 1. (Despre părţi ale corpului) Care pare că apasă (din cauza oboselii, bolii, stării sufleteşti etc.). Are capul greu. ♢ Expr. A-i fi (cuiva) inima grea = a fi îngrijorat, îndurerat; a avea presimţiri rele. A avea mână grea = a) a lovi tare cu palma sau cu pumnul; b) (fam.; despre medici) a lucra neîndemânatic, grosolan, producând dureri pacienţilor. 2. (Despre alimente) Care produce uşor indigestie; care se asimilează cu greutate. 3. (Despre mirosuri) Care produce o senzaţie de neplăcere, de insuficienţă respiratorie etc.; (despre aer) care miroase rău; încărcat; p. ext. apăsător, copleşitor. ♢ Atmosferă grea = atmosferă apăsătoare care precedă declanşarea unei furtuni, unei ploi torenţiale; fig. atmosferă încărcată de griji, de certuri etc. ♦ (Despre somn) Adânc. 4. (Despre noapte, ceaţă etc.) Dens, compact. III. Adj. 1. Care se face cu greutate, care cere eforturi mari; anevoios. Muncă grea. ♦ (Despre drumuri) Care poate fi străbătut cu greutate. ♦ Care se înţelege, se învaţă cu eforturi deosebite. Poezie grea. 2. (Despre suferinţe, necazuri, împrejurări etc.) Care se suportă cu mari suferinţe, cu mare greutate; (despre boli) care aduce mari suferinţe şi se vindecă cu mare greutate sau nu se mai vindecă; grav. ♢ Zile grele sau viaţă grea = trai anevoios, plin de lipsuri. Lovitură grea = lovitură morală dureroasă. ♢ Expr. (Adverbial) Greu la deal cu boii mici sau greu la deal şi greu la vale, se spune când cineva este silit să facă faţă unei situaţii dificile cu posibilităţi (materiale) reduse. ♦ (Despre insulte, pedepse etc.) Serios, grav. ♢ Vorbă grea = insultă, jignire. IV. Adv. 1. Cu greutate (mare), cu toată greutatea. S-a lăsat greu. ♢ Expr. A-i cădea (cuiva) greu la stomac = a-i produce (cuiva) indigestie. ♦ Mult (din punctul de vedere al greutăţii, cantităţii). Cântăreşte greu. 2. În mod dificil, anevoios, cu dificultate, cu trudă; anevoie. Munceşte greu. ♢ Expr. A-i fi greu (să)... = a simţi dificultatea iniţierii unei acţiuni. A-i veni (cuiva) greu (să...) = a-i fi neplăcut (să...), a-i displăcea; a se jena (să...). A-i fi greu (de cineva sau de ceva) = a) a-i fi silă, a fi sătul (de cineva sau de ceva); b) a se ruşina (de cineva sau de ceva). A-i fi (sau a o duce) greu = a trăi în lipsuri materiale, a avea o situaţie materială precară. ♦ Încet (şi neplăcut). Orele trec greu. 3. Rău, grav, tare. E greu bolnavă. ♢ Expr. A ofta (sau a suspina) greu = a ofta (sau a suspina) din adâncul inimii, profund (de durere, necaz etc.). A plăti greu = a) a plăti scump, cu mari sacrificii; b) a nu plăti la timp. V. S.n. 1. Greutate, dificultate; împrejurare dificilă; impas. ♢ Loc. adv. Din greu = a) cu mult efort, întâmpinând mari dificultăţi; b) adânc, profund. La greu = când este vorba de o treabă anevoioasă. A greu = cu neplăcere. ♢ Expr. Acu-i greul = a sosit momentul decisiv. A da de greu = a întâmpina greutăţi. 2. Povară, sarcină; p. ext. partea cea mai grea, cea mai dificilă a unei munci, a unei situaţii etc. 3. Partea mai numeroasă dintr-un ansamblu de elemente; gros. Greul armatei. – Lat. grevis (= gravis). Greu ≠ uşor, lesne GREU s. v. gros, mulţime.

greu - GREU, GREA, grei, grele, adj., GREU, adv., s.n. I. Adj. 1. Care apasă cu greutate asupra suprafeţei pe care stă; care are greutate (mare); care cântăreşte mult. Corp greu. ♢ Aur greu = aur masiv. Artilerie grea = artilerie care are în dotarea unităţilor sale tunuri şi obuziere de mare calibru. Industrie grea = totalitatea ramurilor industriale care produc în general mijloace de producţie. (Sport) Categorie grea = categorie în care intră boxerii, luptătorii, halterofilii etc. cu cea mai mare greutate. ♢ Expr. Pas greu = moment dificil, iniţiativă plină de greutăţi. Bani grei = sumă mare de bani. Cuvânt greu = cuvânt decisiv. 2. Care este împovărat, îngreuiat, încărcat. Sac greu. ♢ Familie (sau casă) grea = familie numeroasă şi greu de întreţinut. ♦ (Pop.; la f.) Gravidă. ♦ (Despre nori) De culoare neagră, aducător de ploaie şi de furtună. II. Adj. 1. (Despre părţi ale corpului) Care pare că apasă (din cauza oboselii, bolii, stării sufleteşti etc.). Are capul greu. ♢ Expr. A-i fi (cuiva) inima grea = a fi îngrijorat, îndurerat; a avea presimţiri rele. A avea mână grea = a) a lovi tare cu palma sau cu pumnul; b) (fam.; despre medici) a lucra neîndemânatic, grosolan, producând dureri pacienţilor. 2. (Despre alimente) Care produce uşor indigestie; care se asimilează cu greutate. 3. (Despre mirosuri) Care produce o senzaţie de neplăcere, de insuficienţă respiratorie etc.; (despre aer) care miroase rău; încărcat; p. ext. apăsător, copleşitor. ♢ Atmosferă grea = atmosferă apăsătoare care precedă declanşarea unei furtuni, unei ploi torenţiale; fig. atmosferă încărcată de griji, de certuri etc. ♦ (Despre somn) Adânc. 4. (Despre noapte, ceaţă etc.) Dens, compact. III. Adj. 1. Care se face cu greutate, care cere eforturi mari; anevoios. Muncă grea. ♦ (Despre drumuri) Care poate fi străbătut cu greutate. ♦ Care se înţelege, se învaţă cu eforturi deosebite. Poezie grea. 2. (Despre suferinţe, necazuri, împrejurări etc.) Care se suportă cu mari suferinţe, cu mare greutate; (despre boli) care aduce mari suferinţe şi se vindecă cu mare greutate sau nu se mai vindecă; grav. ♢ Zile grele sau viaţă grea = trai anevoios, plin de lipsuri. Lovitură grea = lovitură morală dureroasă. ♢ Expr. (Adverbial) Greu la deal cu boii mici sau greu la deal şi greu la vale, se spune când cineva este silit să facă faţă unei situaţii dificile cu posibilităţi (materiale) reduse. ♦ (Despre insulte, pedepse etc.) Serios, grav. ♢ Vorbă grea = insultă, jignire. IV. Adv. 1. Cu greutate (mare), cu toată greutatea. S-a lăsat greu. ♢ Expr. A-i cădea (cuiva) greu la stomac = a-i produce (cuiva) indigestie. ♦ Mult (din punctul de vedere al greutăţii, cantităţii). Cântăreşte greu. 2. În mod dificil, anevoios, cu dificultate, cu trudă; anevoie. Munceşte greu. ♢ Expr. A-i fi greu (să)... = a simţi dificultatea iniţierii unei acţiuni. A-i veni (cuiva) greu (să...) = a-i fi neplăcut (să...), a-i displăcea; a se jena (să...). A-i fi greu (de cineva sau de ceva) = a) a-i fi silă, a fi sătul (de cineva sau de ceva); b) a se ruşina (de cineva sau de ceva). A-i fi (sau a o duce) greu = a trăi în lipsuri materiale, a avea o situaţie materială precară. ♦ Încet (şi neplăcut). Orele trec greu. 3. Rău, grav, tare. E greu bolnavă. ♢ Expr. A ofta (sau a suspina) greu = a ofta (sau a suspina) din adâncul inimii, profund (de durere, necaz etc.). A plăti greu = a) a plăti scump, cu mari sacrificii; b) a nu plăti la timp. V. S.n. 1. Greutate, dificultate; împrejurare dificilă; impas. ♢ Loc. adv. Din greu = a) cu mult efort, întâmpinând mari dificultăţi; b) adânc, profund. La greu = când este vorba de o treabă anevoioasă. A greu = cu neplăcere. ♢ Expr. Acu-i greul = a sosit momentul decisiv. A da de greu = a întâmpina greutăţi. 2. Povară, sarcină; p. ext. partea cea mai grea, cea mai dificilă a unei munci, a unei situaţii etc. 3. Partea mai numeroasă dintr-un ansamblu de elemente; gros. Greul armatei. – Lat. grevis (= gravis). Greu ≠ uşor, lesne GREU s. v. gros, mulţime. GREU adj., s., adv. 1. adj. (înv. şi reg.) povarnic. (Un obiect foarte ~.) 2. s. v. povară. 3. adv. mult. (Pachetul atârna, cântăreşte ~.) 4. adj. v. încărcat. 5. adj. v. împovărat. 6. adj. adânc, compact, dens, des, gros. (Ceaţă ~.) 7. adj. v. indigest. 8. adj. v. neplăcut. 9. adj. v. irespirabil. 10. adj. v. profund. 11. adj. v. dificil. 12. s. dificultate, greutate. (A dus tot ~ul acţiunii.) 13. adj. v. dificil. 14. s. v. încercare. 15. adj. v. dificil. 16. adv. v. difIcil. 17. adj. anevoios, mizerabil, necăjit, prost, rău, (înv. şi pop.) necăjos. (A dus un trai ~.) 18. adj. apăsător, chinuit, rău. (O viaţă ~.) 19. adj. v. apăsător. 20. adj. v. aspru. 21. adj. v. critic. 22. adj. v. grav. 23. adv. v. grav. 24. adj. v. critic. 25. adj. complicat, dificil. (O problemă ~ la matematică.) 26. adj. v. anevoios. 27. adv. v. abia. 28. adv. anevoie, (prin Transilv.) sichiş. (I-a restituit ~ împrumutul.) 29. adj. aspru, brutal, tare, violent, (fig.) dur. (Vorbe ~ele.) 30. adv. v. încet.

greu - GREU, GREA, grei, grele, adj., GREU, adv., s.n. I. Adj. 1. Care apasă cu greutate asupra suprafeţei pe care stă; care are greutate (mare); care cântăreşte mult. Corp greu. ♢ Aur greu = aur masiv. Artilerie grea = artilerie care are în dotarea unităţilor sale tunuri şi obuziere de mare calibru. Industrie grea = totalitatea ramurilor industriale care produc în general mijloace de producţie. (Sport) Categorie grea = categorie în care intră boxerii, luptătorii, halterofilii etc. cu cea mai mare greutate. ♢ Expr. Pas greu = moment dificil, iniţiativă plină de greutăţi. Bani grei = sumă mare de bani. Cuvânt greu = cuvânt decisiv. 2. Care este împovărat, îngreuiat, încărcat. Sac greu. ♢ Familie (sau casă) grea = familie numeroasă şi greu de întreţinut. ♦ (Pop.; la f.) Gravidă. ♦ (Despre nori) De culoare neagră, aducător de ploaie şi de furtună. II. Adj. 1. (Despre părţi ale corpului) Care pare că apasă (din cauza oboselii, bolii, stării sufleteşti etc.). Are capul greu. ♢ Expr. A-i fi (cuiva) inima grea = a fi îngrijorat, îndurerat; a avea presimţiri rele. A avea mână grea = a) a lovi tare cu palma sau cu pumnul; b) (fam.; despre medici) a lucra neîndemânatic, grosolan, producând dureri pacienţilor. 2. (Despre alimente) Care produce uşor indigestie; care se asimilează cu greutate. 3. (Despre mirosuri) Care produce o senzaţie de neplăcere, de insuficienţă respiratorie etc.; (despre aer) care miroase rău; încărcat; p. ext. apăsător, copleşitor. ♢ Atmosferă grea = atmosferă apăsătoare care precedă declanşarea unei furtuni, unei ploi torenţiale; fig. atmosferă încărcată de griji, de certuri etc. ♦ (Despre somn) Adânc. 4. (Despre noapte, ceaţă etc.) Dens, compact. III. Adj. 1. Care se face cu greutate, care cere eforturi mari; anevoios. Muncă grea. ♦ (Despre drumuri) Care poate fi străbătut cu greutate. ♦ Care se înţelege, se învaţă cu eforturi deosebite. Poezie grea. 2. (Despre suferinţe, necazuri, împrejurări etc.) Care se suportă cu mari suferinţe, cu mare greutate; (despre boli) care aduce mari suferinţe şi se vindecă cu mare greutate sau nu se mai vindecă; grav. ♢ Zile grele sau viaţă grea = trai anevoios, plin de lipsuri. Lovitură grea = lovitură morală dureroasă. ♢ Expr. (Adverbial) Greu la deal cu boii mici sau greu la deal şi greu la vale, se spune când cineva este silit să facă faţă unei situaţii dificile cu posibilităţi (materiale) reduse. ♦ (Despre insulte, pedepse etc.) Serios, grav. ♢ Vorbă grea = insultă, jignire. IV. Adv. 1. Cu greutate (mare), cu toată greutatea. S-a lăsat greu. ♢ Expr. A-i cădea (cuiva) greu la stomac = a-i produce (cuiva) indigestie. ♦ Mult (din punctul de vedere al greutăţii, cantităţii). Cântăreşte greu. 2. În mod dificil, anevoios, cu dificultate, cu trudă; anevoie. Munceşte greu. ♢ Expr. A-i fi greu (să)... = a simţi dificultatea iniţierii unei acţiuni. A-i veni (cuiva) greu (să...) = a-i fi neplăcut (să...), a-i displăcea; a se jena (să...). A-i fi greu (de cineva sau de ceva) = a) a-i fi silă, a fi sătul (de cineva sau de ceva); b) a se ruşina (de cineva sau de ceva). A-i fi (sau a o duce) greu = a trăi în lipsuri materiale, a avea o situaţie materială precară. ♦ Încet (şi neplăcut). Orele trec greu. 3. Rău, grav, tare. E greu bolnavă. ♢ Expr. A ofta (sau a suspina) greu = a ofta (sau a suspina) din adâncul inimii, profund (de durere, necaz etc.). A plăti greu = a) a plăti scump, cu mari sacrificii; b) a nu plăti la timp. V. S.n. 1. Greutate, dificultate; împrejurare dificilă; impas. ♢ Loc. adv. Din greu = a) cu mult efort, întâmpinând mari dificultăţi; b) adânc, profund. La greu = când este vorba de o treabă anevoioasă. A greu = cu neplăcere. ♢ Expr. Acu-i greul = a sosit momentul decisiv. A da de greu = a întâmpina greutăţi. 2. Povară, sarcină; p. ext. partea cea mai grea, cea mai dificilă a unei munci, a unei situaţii etc. 3. Partea mai numeroasă dintr-un ansamblu de elemente; gros. Greul armatei. – Lat. grevis (= gravis). Greu ≠ uşor, lesne GREU s. v. gros, mulţime. GREU adj., s., adv. 1. adj. (înv. şi reg.) povarnic. (Un obiect foarte ~.) 2. s. v. povară. 3. adv. mult. (Pachetul atârna, cântăreşte ~.) 4. adj. v. încărcat. 5. adj. v. împovărat. 6. adj. adânc, compact, dens, des, gros. (Ceaţă ~.) 7. adj. v. indigest. 8. adj. v. neplăcut. 9. adj. v. irespirabil. 10. adj. v. profund. 11. adj. v. dificil. 12. s. dificultate, greutate. (A dus tot ~ul acţiunii.) 13. adj. v. dificil. 14. s. v. încercare. 15. adj. v. dificil. 16. adv. v. difIcil. 17. adj. anevoios, mizerabil, necăjit, prost, rău, (înv. şi pop.) necăjos. (A dus un trai ~.) 18. adj. apăsător, chinuit, rău. (O viaţă ~.) 19. adj. v. apăsător. 20. adj. v. aspru. 21. adj. v. critic. 22. adj. v. grav. 23. adv. v. grav. 24. adj. v. critic. 25. adj. complicat, dificil. (O problemă ~ la matematică.) 26. adj. v. anevoios. 27. adv. v. abia. 28. adv. anevoie, (prin Transilv.) sichiş. (I-a restituit ~ împrumutul.) 29. adj. aspru, brutal, tare, violent, (fig.) dur. (Vorbe ~ele.) 30. adv. v. încet. greu adj. m., pl. grei; f. sg. grea, art. greáua, g.-d. art. grélei, pl. gréle

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici


//