Cauta un cuvant


gros - GROS1, GROÁSĂ, groşi, groase, adj., GROS adv., s.n., GROS, groşi, s.m. I. Adj. 1. (Despre corpuri cilindrice) Care are diametrul sau circumferinţa mai mari decât dimensiunile obişnuite. Trunchi gros. ♢ Intestinul gros = parte a tubului digestiv cu secţiunea mai mare cuprinsă între ileon şi anus. ♦ (Despre fiinţe sau despre părţi ale corpului lor) Dezvoltat mult în lăţime. ♦ (Pop.; la f.) Gravidă, însărcinată. 2. Care are volum mare, care depăşeşte prin volum dimensiunile obişnuite; voluminos. Carte groasă. ♢ Expr. Gros la pungă = bogat. ♦ (Despre litere) Care este mai lat decât literele obişnuite. 3. Mare, în sens vertical, de la suprafaţă în adâncime sau de la suprafaţă până la bază. Strat gros. ♢ Expr. Gros la (sau de) obraz = a) obraznic; b) nesimţit. Gros la piele sau cu pielea groasă = nesimţit. Gros la (sau în) ceafă sau cu ceafa groasă = bădăran. ♦ Care este ţesut2 din fire groase ( I 1). Haină groasă. 4. (Despre fluide) Care curge sau se împrăştie greu; dens. ♦ Fig. (Despre întuneric, umbră, ceaţă etc.) Adânc, compact. II. Adj. Fig. 1. (Despre voce, glas, sunete, adesea adverbial) Adânc, grav. 2. (Înv.) Grosolan, bădăran; incult; care trădează pe omul bădăran sau incult. III. Adv. 1. (Pop. şi fam.) Mult, din plin, din belşug. Câştigă gros. 2. (Înv.) În linii mari, superficial, în mod grosolan. IV. S.n. 1. Partea cea mai numeroasă dintr-o colectivitate, dintr-un ansamblu de obiecte, de fenomene (de acelaşi fel); greu. ♢ Loc. adv. Din gros = în cantitate mare, din belşug. 2. (Pop. şi fam.) Închisoare. V. S.m. (Reg.) Buştean, trunchi; bârnă (groasă). – Lat. grossus.

gros - GROS1, GROÁSĂ, groşi, groase, adj., GROS adv., s.n., GROS, groşi, s.m. I. Adj. 1. (Despre corpuri cilindrice) Care are diametrul sau circumferinţa mai mari decât dimensiunile obişnuite. Trunchi gros. ♢ Intestinul gros = parte a tubului digestiv cu secţiunea mai mare cuprinsă între ileon şi anus. ♦ (Despre fiinţe sau despre părţi ale corpului lor) Dezvoltat mult în lăţime. ♦ (Pop.; la f.) Gravidă, însărcinată. 2. Care are volum mare, care depăşeşte prin volum dimensiunile obişnuite; voluminos. Carte groasă. ♢ Expr. Gros la pungă = bogat. ♦ (Despre litere) Care este mai lat decât literele obişnuite. 3. Mare, în sens vertical, de la suprafaţă în adâncime sau de la suprafaţă până la bază. Strat gros. ♢ Expr. Gros la (sau de) obraz = a) obraznic; b) nesimţit. Gros la piele sau cu pielea groasă = nesimţit. Gros la (sau în) ceafă sau cu ceafa groasă = bădăran. ♦ Care este ţesut2 din fire groase ( I 1). Haină groasă. 4. (Despre fluide) Care curge sau se împrăştie greu; dens. ♦ Fig. (Despre întuneric, umbră, ceaţă etc.) Adânc, compact. II. Adj. Fig. 1. (Despre voce, glas, sunete, adesea adverbial) Adânc, grav. 2. (Înv.) Grosolan, bădăran; incult; care trădează pe omul bădăran sau incult. III. Adv. 1. (Pop. şi fam.) Mult, din plin, din belşug. Câştigă gros. 2. (Înv.) În linii mari, superficial, în mod grosolan. IV. S.n. 1. Partea cea mai numeroasă dintr-o colectivitate, dintr-un ansamblu de obiecte, de fenomene (de acelaşi fel); greu. ♢ Loc. adv. Din gros = în cantitate mare, din belşug. 2. (Pop. şi fam.) Închisoare. V. S.m. (Reg.) Buştean, trunchi; bârnă (groasă). – Lat. grossus. GROS2, groşi, s.m. Măsură folosită în comerţ pentru mărfuri sub formă de obiecte mici de acelaşi fel, egală cu 12 duzini, adică 144 de bucăţi. ♢ Mic gros = depozit care livrează mărfuri în cantităţi comerciale. – Din germ. Gros.

groş - GROS1, GROÁSĂ, groşi, groase, adj., GROS adv., s.n., GROS, groşi, s.m. I. Adj. 1. (Despre corpuri cilindrice) Care are diametrul sau circumferinţa mai mari decât dimensiunile obişnuite. Trunchi gros. ♢ Intestinul gros = parte a tubului digestiv cu secţiunea mai mare cuprinsă între ileon şi anus. ♦ (Despre fiinţe sau despre părţi ale corpului lor) Dezvoltat mult în lăţime. ♦ (Pop.; la f.) Gravidă, însărcinată. 2. Care are volum mare, care depăşeşte prin volum dimensiunile obişnuite; voluminos. Carte groasă. ♢ Expr. Gros la pungă = bogat. ♦ (Despre litere) Care este mai lat decât literele obişnuite. 3. Mare, în sens vertical, de la suprafaţă în adâncime sau de la suprafaţă până la bază. Strat gros. ♢ Expr. Gros la (sau de) obraz = a) obraznic; b) nesimţit. Gros la piele sau cu pielea groasă = nesimţit. Gros la (sau în) ceafă sau cu ceafa groasă = bădăran. ♦ Care este ţesut2 din fire groase ( I 1). Haină groasă. 4. (Despre fluide) Care curge sau se împrăştie greu; dens. ♦ Fig. (Despre întuneric, umbră, ceaţă etc.) Adânc, compact. II. Adj. Fig. 1. (Despre voce, glas, sunete, adesea adverbial) Adânc, grav. 2. (Înv.) Grosolan, bădăran; incult; care trădează pe omul bădăran sau incult. III. Adv. 1. (Pop. şi fam.) Mult, din plin, din belşug. Câştigă gros. 2. (Înv.) În linii mari, superficial, în mod grosolan. IV. S.n. 1. Partea cea mai numeroasă dintr-o colectivitate, dintr-un ansamblu de obiecte, de fenomene (de acelaşi fel); greu. ♢ Loc. adv. Din gros = în cantitate mare, din belşug. 2. (Pop. şi fam.) Închisoare. V. S.m. (Reg.) Buştean, trunchi; bârnă (groasă). – Lat. grossus. GROS2, groşi, s.m. Măsură folosită în comerţ pentru mărfuri sub formă de obiecte mici de acelaşi fel, egală cu 12 duzini, adică 144 de bucăţi. ♢ Mic gros = depozit care livrează mărfuri în cantităţi comerciale. – Din germ. Gros. GROŞ, groşi, s.m. Monedă străină de argint, care a circulat odinioară şi în Moldova; monedă de argint emisă de unii domni ai Moldovei. – Din germ. Groschen, pol. grosz.

groş - GROS1, GROÁSĂ, groşi, groase, adj., GROS adv., s.n., GROS, groşi, s.m. I. Adj. 1. (Despre corpuri cilindrice) Care are diametrul sau circumferinţa mai mari decât dimensiunile obişnuite. Trunchi gros. ♢ Intestinul gros = parte a tubului digestiv cu secţiunea mai mare cuprinsă între ileon şi anus. ♦ (Despre fiinţe sau despre părţi ale corpului lor) Dezvoltat mult în lăţime. ♦ (Pop.; la f.) Gravidă, însărcinată. 2. Care are volum mare, care depăşeşte prin volum dimensiunile obişnuite; voluminos. Carte groasă. ♢ Expr. Gros la pungă = bogat. ♦ (Despre litere) Care este mai lat decât literele obişnuite. 3. Mare, în sens vertical, de la suprafaţă în adâncime sau de la suprafaţă până la bază. Strat gros. ♢ Expr. Gros la (sau de) obraz = a) obraznic; b) nesimţit. Gros la piele sau cu pielea groasă = nesimţit. Gros la (sau în) ceafă sau cu ceafa groasă = bădăran. ♦ Care este ţesut2 din fire groase ( I 1). Haină groasă. 4. (Despre fluide) Care curge sau se împrăştie greu; dens. ♦ Fig. (Despre întuneric, umbră, ceaţă etc.) Adânc, compact. II. Adj. Fig. 1. (Despre voce, glas, sunete, adesea adverbial) Adânc, grav. 2. (Înv.) Grosolan, bădăran; incult; care trădează pe omul bădăran sau incult. III. Adv. 1. (Pop. şi fam.) Mult, din plin, din belşug. Câştigă gros. 2. (Înv.) În linii mari, superficial, în mod grosolan. IV. S.n. 1. Partea cea mai numeroasă dintr-o colectivitate, dintr-un ansamblu de obiecte, de fenomene (de acelaşi fel); greu. ♢ Loc. adv. Din gros = în cantitate mare, din belşug. 2. (Pop. şi fam.) Închisoare. V. S.m. (Reg.) Buştean, trunchi; bârnă (groasă). – Lat. grossus. GROS2, groşi, s.m. Măsură folosită în comerţ pentru mărfuri sub formă de obiecte mici de acelaşi fel, egală cu 12 duzini, adică 144 de bucăţi. ♢ Mic gros = depozit care livrează mărfuri în cantităţi comerciale. – Din germ. Gros. GROŞ, groşi, s.m. Monedă străină de argint, care a circulat odinioară şi în Moldova; monedă de argint emisă de unii domni ai Moldovei. – Din germ. Groschen, pol. grosz. GROŞ, groşi, s.m. Monedă străină de argint care a circulat odinioară si în Moldova. – Germ. Groschen.

gros - GROS1, GROÁSĂ, groşi, groase, adj., GROS adv., s.n., GROS, groşi, s.m. I. Adj. 1. (Despre corpuri cilindrice) Care are diametrul sau circumferinţa mai mari decât dimensiunile obişnuite. Trunchi gros. ♢ Intestinul gros = parte a tubului digestiv cu secţiunea mai mare cuprinsă între ileon şi anus. ♦ (Despre fiinţe sau despre părţi ale corpului lor) Dezvoltat mult în lăţime. ♦ (Pop.; la f.) Gravidă, însărcinată. 2. Care are volum mare, care depăşeşte prin volum dimensiunile obişnuite; voluminos. Carte groasă. ♢ Expr. Gros la pungă = bogat. ♦ (Despre litere) Care este mai lat decât literele obişnuite. 3. Mare, în sens vertical, de la suprafaţă în adâncime sau de la suprafaţă până la bază. Strat gros. ♢ Expr. Gros la (sau de) obraz = a) obraznic; b) nesimţit. Gros la piele sau cu pielea groasă = nesimţit. Gros la (sau în) ceafă sau cu ceafa groasă = bădăran. ♦ Care este ţesut2 din fire groase ( I 1). Haină groasă. 4. (Despre fluide) Care curge sau se împrăştie greu; dens. ♦ Fig. (Despre întuneric, umbră, ceaţă etc.) Adânc, compact. II. Adj. Fig. 1. (Despre voce, glas, sunete, adesea adverbial) Adânc, grav. 2. (Înv.) Grosolan, bădăran; incult; care trădează pe omul bădăran sau incult. III. Adv. 1. (Pop. şi fam.) Mult, din plin, din belşug. Câştigă gros. 2. (Înv.) În linii mari, superficial, în mod grosolan. IV. S.n. 1. Partea cea mai numeroasă dintr-o colectivitate, dintr-un ansamblu de obiecte, de fenomene (de acelaşi fel); greu. ♢ Loc. adv. Din gros = în cantitate mare, din belşug. 2. (Pop. şi fam.) Închisoare. V. S.m. (Reg.) Buştean, trunchi; bârnă (groasă). – Lat. grossus. GROS2, groşi, s.m. Măsură folosită în comerţ pentru mărfuri sub formă de obiecte mici de acelaşi fel, egală cu 12 duzini, adică 144 de bucăţi. ♢ Mic gros = depozit care livrează mărfuri în cantităţi comerciale. – Din germ. Gros. GROŞ, groşi, s.m. Monedă străină de argint, care a circulat odinioară şi în Moldova; monedă de argint emisă de unii domni ai Moldovei. – Din germ. Groschen, pol. grosz. GROŞ, groşi, s.m. Monedă străină de argint care a circulat odinioară si în Moldova. – Germ. Groschen. Gros ≠ subţire, piţigăiat

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici


//