Cauta un cuvant


//
grupare - GRUPÁRE, grupări, s.f. Acţiunea de a (se) grupa şi rezultatul ei; (concr.) ceea ce se grupează laolaltă. – V. grupa.

grupare - GRUPÁRE, grupări, s.f. Acţiunea de a (se) grupa şi rezultatul ei; (concr.) ceea ce se grupează laolaltă. – V. grupa. GRUPÁRE s. f. 1. acţiunea de a (se) grupa. 2. grup de persoane unite prin idei, concepţii, interese comune. ♢ (mil.) întrunire temporară de subunităţi, unităţi sau mari unităţi diferite, sub o comandă unică, în vederea unei misiuni de luptă. 3. ansamblu de atomi legaţi între ei, a căror prezenţă în molecula unei substanţe determină o funcţie chimică. (< grupa)

grupare - GRUPÁRE, grupări, s.f. Acţiunea de a (se) grupa şi rezultatul ei; (concr.) ceea ce se grupează laolaltă. – V. grupa. GRUPÁRE s. f. 1. acţiunea de a (se) grupa. 2. grup de persoane unite prin idei, concepţii, interese comune. ♢ (mil.) întrunire temporară de subunităţi, unităţi sau mari unităţi diferite, sub o comandă unică, în vederea unei misiuni de luptă. 3. ansamblu de atomi legaţi între ei, a căror prezenţă în molecula unei substanţe determină o funcţie chimică. (< grupa) GRUPÁRE s. 1. v. comasare. 2. v. categorie. 3. parti-dă, tabără, (înv.) parte, partid. (Fruntaş al ~ării unioniste.) 4. v. structură.

grupare - GRUPÁRE, grupări, s.f. Acţiunea de a (se) grupa şi rezultatul ei; (concr.) ceea ce se grupează laolaltă. – V. grupa. GRUPÁRE s. f. 1. acţiunea de a (se) grupa. 2. grup de persoane unite prin idei, concepţii, interese comune. ♢ (mil.) întrunire temporară de subunităţi, unităţi sau mari unităţi diferite, sub o comandă unică, în vederea unei misiuni de luptă. 3. ansamblu de atomi legaţi între ei, a căror prezenţă în molecula unei substanţe determină o funcţie chimică. (< grupa) GRUPÁRE s. 1. v. comasare. 2. v. categorie. 3. parti-dă, tabără, (înv.) parte, partid. (Fruntaş al ~ării unioniste.) 4. v. structură. grupáre s. f., g.-d. art. grupării; pl. grupări

grupare - GRUPÁRE, grupări, s.f. Acţiunea de a (se) grupa şi rezultatul ei; (concr.) ceea ce se grupează laolaltă. – V. grupa. GRUPÁRE s. f. 1. acţiunea de a (se) grupa. 2. grup de persoane unite prin idei, concepţii, interese comune. ♢ (mil.) întrunire temporară de subunităţi, unităţi sau mari unităţi diferite, sub o comandă unică, în vederea unei misiuni de luptă. 3. ansamblu de atomi legaţi între ei, a căror prezenţă în molecula unei substanţe determină o funcţie chimică. (< grupa) GRUPÁRE s. 1. v. comasare. 2. v. categorie. 3. parti-dă, tabără, (înv.) parte, partid. (Fruntaş al ~ării unioniste.) 4. v. structură. grupáre s. f., g.-d. art. grupării; pl. grupări GRUP//ÁRE ~ări f. 1) v. A GRUPA. 2) Asociaţie bazată pe idei, concepţii, scopuri sau pe activitate comună; grup. /v. a (se) grupa

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici

//