Cauta un cuvant


idee - IDÉE, idei, s.f. 1. Termen generic pentru diferite forme ale cunoaşterii logice; noţiune, concept. 2. Principiu, teză cuprinzătoare, teză fundamentală, concepţie, gândire, fel de a vedea. ♦ Opinie, părere, gând, convingere, judecată. ♢ Expr. A avea idee = a avea cunoştinţe (sumare), a fi informat (despre ceva). Ce idee! = exclamaţie de dezaprobare. Dă-mi o idee = ajută-mă cu o sugestie sau să găsesc o soluţie. ♦ Intenţie, plan, proiect. 3. (În expr.) Idee fixă = imagine, gând delirant izolat, intens şi durabil, lipsit de raţiune. ♦ Teamă, grijă cu privire la ceva, panică. ♢ Expr. (Fam.) A băga (pe cineva) sau a intra la (o) idee (sau la idei) = a face să se îngrijoreze, să se teamă sau a se îngrijora, a se teme. 4. (În expr.) O idee (de...) = o cantitate mică, redusă etc. O idee mai mare. – Din fr. idée, lat. idea.

idee - IDÉE, idei, s.f. 1. Termen generic pentru diferite forme ale cunoaşterii logice; noţiune, concept. 2. Principiu, teză cuprinzătoare, teză fundamentală, concepţie, gândire, fel de a vedea. ♦ Opinie, părere, gând, convingere, judecată. ♢ Expr. A avea idee = a avea cunoştinţe (sumare), a fi informat (despre ceva). Ce idee! = exclamaţie de dezaprobare. Dă-mi o idee = ajută-mă cu o sugestie sau să găsesc o soluţie. ♦ Intenţie, plan, proiect. 3. (În expr.) Idee fixă = imagine, gând delirant izolat, intens şi durabil, lipsit de raţiune. ♦ Teamă, grijă cu privire la ceva, panică. ♢ Expr. (Fam.) A băga (pe cineva) sau a intra la (o) idee (sau la idei) = a face să se îngrijoreze, să se teamă sau a se îngrijora, a se teme. 4. (În expr.) O idee (de...) = o cantitate mică, redusă etc. O idee mai mare. – Din fr. idée, lat. idea. IDÉE s. f. 1. formă de reflectare, de reprezentare generalizată a realităţii în conştiinţă; noţiune, concept. o a avea ~ = a avea cunoştinţe (sumare), a fi informat despre... 2. gândire, concepţie, fel de a vedea. 3. concepţie de bază care se desprinde dintr-o lucrare literară, artistică etc. ♢ gând, opinie, părere, convingere, judecată. o ~ fixă = imagine, gând care revine mereu în mintea cuiva. 4. intenţie, plan, proiect. o o ~ (de) = o cantitate mică, puţin. (< fr. idée, lat., gr. idea)

idee - IDÉE, idei, s.f. 1. Termen generic pentru diferite forme ale cunoaşterii logice; noţiune, concept. 2. Principiu, teză cuprinzătoare, teză fundamentală, concepţie, gândire, fel de a vedea. ♦ Opinie, părere, gând, convingere, judecată. ♢ Expr. A avea idee = a avea cunoştinţe (sumare), a fi informat (despre ceva). Ce idee! = exclamaţie de dezaprobare. Dă-mi o idee = ajută-mă cu o sugestie sau să găsesc o soluţie. ♦ Intenţie, plan, proiect. 3. (În expr.) Idee fixă = imagine, gând delirant izolat, intens şi durabil, lipsit de raţiune. ♦ Teamă, grijă cu privire la ceva, panică. ♢ Expr. (Fam.) A băga (pe cineva) sau a intra la (o) idee (sau la idei) = a face să se îngrijoreze, să se teamă sau a se îngrijora, a se teme. 4. (În expr.) O idee (de...) = o cantitate mică, redusă etc. O idee mai mare. – Din fr. idée, lat. idea. IDÉE s. f. 1. formă de reflectare, de reprezentare generalizată a realităţii în conştiinţă; noţiune, concept. o a avea ~ = a avea cunoştinţe (sumare), a fi informat despre... 2. gândire, concepţie, fel de a vedea. 3. concepţie de bază care se desprinde dintr-o lucrare literară, artistică etc. ♢ gând, opinie, părere, convingere, judecată. o ~ fixă = imagine, gând care revine mereu în mintea cuiva. 4. intenţie, plan, proiect. o o ~ (de) = o cantitate mică, puţin. (< fr. idée, lat., gr. idea) IDÉE s. 1. (FILOZ.) noemă. 2. noţiune. 3. concepţie. 4. v. părere. 5. consideraţie, considerent, constatare, observare, observaţie, opinie, părere, reflecţie, reflexie, remarcă. (Câteva idei asupra ...) 6. v. intenţie. 7. (MED.) idee fixă = manie, monomanie, obsesie, psihoză.

idee - IDÉE, idei, s.f. 1. Termen generic pentru diferite forme ale cunoaşterii logice; noţiune, concept. 2. Principiu, teză cuprinzătoare, teză fundamentală, concepţie, gândire, fel de a vedea. ♦ Opinie, părere, gând, convingere, judecată. ♢ Expr. A avea idee = a avea cunoştinţe (sumare), a fi informat (despre ceva). Ce idee! = exclamaţie de dezaprobare. Dă-mi o idee = ajută-mă cu o sugestie sau să găsesc o soluţie. ♦ Intenţie, plan, proiect. 3. (În expr.) Idee fixă = imagine, gând delirant izolat, intens şi durabil, lipsit de raţiune. ♦ Teamă, grijă cu privire la ceva, panică. ♢ Expr. (Fam.) A băga (pe cineva) sau a intra la (o) idee (sau la idei) = a face să se îngrijoreze, să se teamă sau a se îngrijora, a se teme. 4. (În expr.) O idee (de...) = o cantitate mică, redusă etc. O idee mai mare. – Din fr. idée, lat. idea. IDÉE s. f. 1. formă de reflectare, de reprezentare generalizată a realităţii în conştiinţă; noţiune, concept. o a avea ~ = a avea cunoştinţe (sumare), a fi informat despre... 2. gândire, concepţie, fel de a vedea. 3. concepţie de bază care se desprinde dintr-o lucrare literară, artistică etc. ♢ gând, opinie, părere, convingere, judecată. o ~ fixă = imagine, gând care revine mereu în mintea cuiva. 4. intenţie, plan, proiect. o o ~ (de) = o cantitate mică, puţin. (< fr. idée, lat., gr. idea) IDÉE s. 1. (FILOZ.) noemă. 2. noţiune. 3. concepţie. 4. v. părere. 5. consideraţie, considerent, constatare, observare, observaţie, opinie, părere, reflecţie, reflexie, remarcă. (Câteva idei asupra ...) 6. v. intenţie. 7. (MED.) idee fixă = manie, monomanie, obsesie, psihoză. idée s. f., art. idéea, g.-d. art. idéii; pl. idéi, art. idéile (sil. -de-i-)

idee - IDÉE, idei, s.f. 1. Termen generic pentru diferite forme ale cunoaşterii logice; noţiune, concept. 2. Principiu, teză cuprinzătoare, teză fundamentală, concepţie, gândire, fel de a vedea. ♦ Opinie, părere, gând, convingere, judecată. ♢ Expr. A avea idee = a avea cunoştinţe (sumare), a fi informat (despre ceva). Ce idee! = exclamaţie de dezaprobare. Dă-mi o idee = ajută-mă cu o sugestie sau să găsesc o soluţie. ♦ Intenţie, plan, proiect. 3. (În expr.) Idee fixă = imagine, gând delirant izolat, intens şi durabil, lipsit de raţiune. ♦ Teamă, grijă cu privire la ceva, panică. ♢ Expr. (Fam.) A băga (pe cineva) sau a intra la (o) idee (sau la idei) = a face să se îngrijoreze, să se teamă sau a se îngrijora, a se teme. 4. (În expr.) O idee (de...) = o cantitate mică, redusă etc. O idee mai mare. – Din fr. idée, lat. idea. IDÉE s. f. 1. formă de reflectare, de reprezentare generalizată a realităţii în conştiinţă; noţiune, concept. o a avea ~ = a avea cunoştinţe (sumare), a fi informat despre... 2. gândire, concepţie, fel de a vedea. 3. concepţie de bază care se desprinde dintr-o lucrare literară, artistică etc. ♢ gând, opinie, părere, convingere, judecată. o ~ fixă = imagine, gând care revine mereu în mintea cuiva. 4. intenţie, plan, proiect. o o ~ (de) = o cantitate mică, puţin. (< fr. idée, lat., gr. idea) IDÉE s. 1. (FILOZ.) noemă. 2. noţiune. 3. concepţie. 4. v. părere. 5. consideraţie, considerent, constatare, observare, observaţie, opinie, părere, reflecţie, reflexie, remarcă. (Câteva idei asupra ...) 6. v. intenţie. 7. (MED.) idee fixă = manie, monomanie, obsesie, psihoză. idée s. f., art. idéea, g.-d. art. idéii; pl. idéi, art. idéile (sil. -de-i-) IDÉ//E ~i f. 1) Reprezentare generală şi abstractă, care se formează în conştiinţa omului, despre un obiect sau despre un fenomen; concept; noţiune. 2) Rezultat al procesului de gândire; gând. ♢ ~ fixă idee care stăruie mereu în mintea cuiva; idee obsedantă. A avea ~ a avea cunoştinţe sumare despre ceva. 3) Fel de a vedea lucrurile din jur, de a reprezenta realitatea. 4) Concepţie de bază a unei opere. ~ea romanului. ~ea spectacolului. 5) Intenţie de a întreprinde ceva. [Sil. de-e-] /idea

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici


//