Cauta un cuvant


//
independent - INDEPENDÉNT, -Ă, independenţi, -te, adj. Care nu depinde de cineva sau de ceva; (despre un popor, un stat) care se bucură de independenţă, liber2, autonom. ♢ Loc. prep. Independent de... = fără a ţine seamă de..., indiferent de... 2. (Despre oameni şi manifestările lor) Care se bizuie pe puterile proprii, cu iniţiativă personală. – Din fr. indépendant.

independent - INDEPENDÉNT, -Ă, independenţi, -te, adj. Care nu depinde de cineva sau de ceva; (despre un popor, un stat) care se bucură de independenţă, liber2, autonom. ♢ Loc. prep. Independent de... = fără a ţine seamă de..., indiferent de... 2. (Despre oameni şi manifestările lor) Care se bizuie pe puterile proprii, cu iniţiativă personală. – Din fr. indépendant. INDEPENDÉNT, -Ă I. adj. 1. care nu depinde de cineva sau ceva; liber, neatârnat; autonom. o ~ de = fără a ţine seama de... 2. care se bizuie pe propriile sale forţe; cu iniţiative personale. II. s. m. pl. (în revoluţia burgheză din Anglia) membrii unei grupări politice reprezentând interesele burgheziei şi nobilimii mijlocii. (< fr. indépendant)

independent - INDEPENDÉNT, -Ă, independenţi, -te, adj. Care nu depinde de cineva sau de ceva; (despre un popor, un stat) care se bucură de independenţă, liber2, autonom. ♢ Loc. prep. Independent de... = fără a ţine seamă de..., indiferent de... 2. (Despre oameni şi manifestările lor) Care se bizuie pe puterile proprii, cu iniţiativă personală. – Din fr. indépendant. INDEPENDÉNT, -Ă I. adj. 1. care nu depinde de cineva sau ceva; liber, neatârnat; autonom. o ~ de = fără a ţine seama de... 2. care se bizuie pe propriile sale forţe; cu iniţiative personale. II. s. m. pl. (în revoluţia burgheză din Anglia) membrii unei grupări politice reprezentând interesele burgheziei şi nobilimii mijlocii. (< fr. indépendant) Independentdependent

independent - INDEPENDÉNT, -Ă, independenţi, -te, adj. Care nu depinde de cineva sau de ceva; (despre un popor, un stat) care se bucură de independenţă, liber2, autonom. ♢ Loc. prep. Independent de... = fără a ţine seamă de..., indiferent de... 2. (Despre oameni şi manifestările lor) Care se bizuie pe puterile proprii, cu iniţiativă personală. – Din fr. indépendant. INDEPENDÉNT, -Ă I. adj. 1. care nu depinde de cineva sau ceva; liber, neatârnat; autonom. o ~ de = fără a ţine seama de... 2. care se bizuie pe propriile sale forţe; cu iniţiative personale. II. s. m. pl. (în revoluţia burgheză din Anglia) membrii unei grupări politice reprezentând interesele burgheziei şi nobilimii mijlocii. (< fr. indépendant) Independentdependent INDEPENDÉNT adj., adv. 1. adj. liber, neatârnat, suveran, (înv. şi pop.) slobod, (înv.) nedepen-dent, volnic. (Stat ~.) 2. adj. v. autocefal. 3. adj., adv. separat. (Dezvoltarea ~ a două limbi înrudite; studiază ~ fenomenele.)

independent - INDEPENDÉNT, -Ă, independenţi, -te, adj. Care nu depinde de cineva sau de ceva; (despre un popor, un stat) care se bucură de independenţă, liber2, autonom. ♢ Loc. prep. Independent de... = fără a ţine seamă de..., indiferent de... 2. (Despre oameni şi manifestările lor) Care se bizuie pe puterile proprii, cu iniţiativă personală. – Din fr. indépendant. INDEPENDÉNT, -Ă I. adj. 1. care nu depinde de cineva sau ceva; liber, neatârnat; autonom. o ~ de = fără a ţine seama de... 2. care se bizuie pe propriile sale forţe; cu iniţiative personale. II. s. m. pl. (în revoluţia burgheză din Anglia) membrii unei grupări politice reprezentând interesele burgheziei şi nobilimii mijlocii. (< fr. indépendant) Independentdependent INDEPENDÉNT adj., adv. 1. adj. liber, neatârnat, suveran, (înv. şi pop.) slobod, (înv.) nedepen-dent, volnic. (Stat ~.) 2. adj. v. autocefal. 3. adj., adv. separat. (Dezvoltarea ~ a două limbi înrudite; studiază ~ fenomenele.) independént adj. m., pl. independénţi; f. sg. independéntă, pl. independénte

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici

//