Cauta un cuvant

// //
//
instrui - INSTRUÍ, instruiesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A (se) pregăti într-un domeniu; a învăţa, a se cultiva. 2. Tranz. A pregăti ostaşii în vederea însuşirii teoriei şi practicii militare. 3. Tranz. (Jur.) A cerceta, a ancheta, a analiza (culegând probe, mărturii). – Din fr. instruire, lat. instruere.

instrui - INSTRUÍ, instruiesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A (se) pregăti într-un domeniu; a învăţa, a se cultiva. 2. Tranz. A pregăti ostaşii în vederea însuşirii teoriei şi practicii militare. 3. Tranz. (Jur.) A cerceta, a ancheta, a analiza (culegând probe, mărturii). – Din fr. instruire, lat. instruere. INSTRUÍ vb. I. tr., refl. a (se) pregăti într-un anumit domeniu, a(-şi) îmbogăţi cunoştinţele, a învăţa. II. tr. 1. a transmite ostaşilor cunoştinţele de teorie şi practică militară. 2. (jur.) a face instrucţia unui proces. (< fr. instruire, lat. instruere)

instrui - INSTRUÍ, instruiesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A (se) pregăti într-un domeniu; a învăţa, a se cultiva. 2. Tranz. A pregăti ostaşii în vederea însuşirii teoriei şi practicii militare. 3. Tranz. (Jur.) A cerceta, a ancheta, a analiza (culegând probe, mărturii). – Din fr. instruire, lat. instruere. INSTRUÍ vb. I. tr., refl. a (se) pregăti într-un anumit domeniu, a(-şi) îmbogăţi cunoştinţele, a învăţa. II. tr. 1. a transmite ostaşilor cunoştinţele de teorie şi practică militară. 2. (jur.) a face instrucţia unui proces. (< fr. instruire, lat. instruere) INSTRUÍ vb. 1. a învăţa, (rar) a şcoli, (înv.) a certa, a mustrui, a muştrului, a pedepsi. (A ~ elevii.) 2. v. culturaliza. 3. v. studia. 4. a citi, a se cultiva. (Se ~ sistematic.) 5. a (se) iniţia, a (se) învăţa. (A ~ pe cineva într-o disciplină.) 6. v. pregăti. 7. (MIL.) (înv.) a şmotri. (A ~ ostaşii.) 8. v. an-cheta.

instrui - INSTRUÍ, instruiesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A (se) pregăti într-un domeniu; a învăţa, a se cultiva. 2. Tranz. A pregăti ostaşii în vederea însuşirii teoriei şi practicii militare. 3. Tranz. (Jur.) A cerceta, a ancheta, a analiza (culegând probe, mărturii). – Din fr. instruire, lat. instruere. INSTRUÍ vb. I. tr., refl. a (se) pregăti într-un anumit domeniu, a(-şi) îmbogăţi cunoştinţele, a învăţa. II. tr. 1. a transmite ostaşilor cunoştinţele de teorie şi practică militară. 2. (jur.) a face instrucţia unui proces. (< fr. instruire, lat. instruere) INSTRUÍ vb. 1. a învăţa, (rar) a şcoli, (înv.) a certa, a mustrui, a muştrului, a pedepsi. (A ~ elevii.) 2. v. culturaliza. 3. v. studia. 4. a citi, a se cultiva. (Se ~ sistematic.) 5. a (se) iniţia, a (se) învăţa. (A ~ pe cineva într-o disciplină.) 6. v. pregăti. 7. (MIL.) (înv.) a şmotri. (A ~ ostaşii.) 8. v. an-cheta. instruí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. instruiésc, imperf. 3 sg. instruiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. instruiáscă

instrui - INSTRUÍ, instruiesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A (se) pregăti într-un domeniu; a învăţa, a se cultiva. 2. Tranz. A pregăti ostaşii în vederea însuşirii teoriei şi practicii militare. 3. Tranz. (Jur.) A cerceta, a ancheta, a analiza (culegând probe, mărturii). – Din fr. instruire, lat. instruere. INSTRUÍ vb. I. tr., refl. a (se) pregăti într-un anumit domeniu, a(-şi) îmbogăţi cunoştinţele, a învăţa. II. tr. 1. a transmite ostaşilor cunoştinţele de teorie şi practică militară. 2. (jur.) a face instrucţia unui proces. (< fr. instruire, lat. instruere) INSTRUÍ vb. 1. a învăţa, (rar) a şcoli, (înv.) a certa, a mustrui, a muştrului, a pedepsi. (A ~ elevii.) 2. v. culturaliza. 3. v. studia. 4. a citi, a se cultiva. (Se ~ sistematic.) 5. a (se) iniţia, a (se) învăţa. (A ~ pe cineva într-o disciplină.) 6. v. pregăti. 7. (MIL.) (înv.) a şmotri. (A ~ ostaşii.) 8. v. an-cheta. instruí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. instruiésc, imperf. 3 sg. instruiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. instruiáscă A SE INSTRU//Í mă ~iésc intranz. A-şi îmbogăţi cunoştinţele şi/sau experienţa; a se cultiva. [Sil. in-stru-] /instruere

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici