Cauta un cuvant


intermitent - INTERMITÉNT, -Ă, intermitenţi, -te, adj. Care încetează şi reîncepe la anumite intervale, care acţionează cu întreruperi; discontinuu. ♦ (Adverbial) Din când în când, la anumite intervale. – Din fr. intermittent, lat. intermittens, -ntis.

intermitent - INTERMITÉNT, -Ă, intermitenţi, -te, adj. Care încetează şi reîncepe la anumite intervale, care acţionează cu întreruperi; discontinuu. ♦ (Adverbial) Din când în când, la anumite intervale. – Din fr. intermittent, lat. intermittens, -ntis. INTERMITÉNT, -Ă adj. care încetează şi reîncepe la anumite intervale; cu întreruperi, discontinuu. ♢ (adv.) din când în când. (< fr. intermittent, lat. intermittens)

intermitent - INTERMITÉNT, -Ă, intermitenţi, -te, adj. Care încetează şi reîncepe la anumite intervale, care acţionează cu întreruperi; discontinuu. ♦ (Adverbial) Din când în când, la anumite intervale. – Din fr. intermittent, lat. intermittens, -ntis. INTERMITÉNT, -Ă adj. care încetează şi reîncepe la anumite intervale; cu întreruperi, discontinuu. ♢ (adv.) din când în când. (< fr. intermittent, lat. intermittens) Intermitent ≠ încontinuu, neîntrerupt

intermitent - INTERMITÉNT, -Ă, intermitenţi, -te, adj. Care încetează şi reîncepe la anumite intervale, care acţionează cu întreruperi; discontinuu. ♦ (Adverbial) Din când în când, la anumite intervale. – Din fr. intermittent, lat. intermittens, -ntis. INTERMITÉNT, -Ă adj. care încetează şi reîncepe la anumite intervale; cu întreruperi, discontinuu. ♢ (adv.) din când în când. (< fr. intermittent, lat. intermittens) Intermitent ≠ încontinuu, neîntrerupt INTERMITÉNT adj. 1. discontinuu. (Proces, feno-men ~.) 2. întrerupt, întretăiat, (fig.) rupt. (Plâns.~; respiraţie ~.) 3. v. ritmic.

intermitent - INTERMITÉNT, -Ă, intermitenţi, -te, adj. Care încetează şi reîncepe la anumite intervale, care acţionează cu întreruperi; discontinuu. ♦ (Adverbial) Din când în când, la anumite intervale. – Din fr. intermittent, lat. intermittens, -ntis. INTERMITÉNT, -Ă adj. care încetează şi reîncepe la anumite intervale; cu întreruperi, discontinuu. ♢ (adv.) din când în când. (< fr. intermittent, lat. intermittens) Intermitent ≠ încontinuu, neîntrerupt INTERMITÉNT adj. 1. discontinuu. (Proces, feno-men ~.) 2. întrerupt, întretăiat, (fig.) rupt. (Plâns.~; respiraţie ~.) 3. v. ritmic. intermitént adj. m., pl. intermiténţi, f. sg. intermiténtă, pl. intermiténte

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici


//