Cauta un cuvant


//
istoric - ISTÓRIC, -Ă, istorici, -ce, adj., s.m., s.n. I. Adj. 1. Care aparţine istoriei, privitor la istorie, istoricesc; p. ext. care are o importanţă deosebită (în dezvoltarea societăţii). ♢ Monument istoric = construcţie care pentru vechimea şi valoarea ei artistică, este luată sub ocrotirea statului. ♦ Care se ocupă cu fapte din istorie, care are ca temă istoria. Roman istoric. 2. Care se schimbă în cursul timpului. 3. Care corespunde faptelor istoriei, care a existat în realitate, real2. 4. Care studiază problemele sau fenomenele în ordinea cronologică. Metodă istorică. II. 1. S.m. Specialist în domeniul istoriei, autor de opere istorice; p. restr. istoriograf. 2. S.n. Expunere (amplă) a unui fapt, a unui eveniment, etc., în împrejurările în care s-a produs, în ordinea desfăşurării faptelor etc. – Din fr. historique, lat. historicus, it. istorico.

istoric - ISTÓRIC, -Ă, istorici, -ce, adj., s.m., s.n. I. Adj. 1. Care aparţine istoriei, privitor la istorie, istoricesc; p. ext. care are o importanţă deosebită (în dezvoltarea societăţii). ♢ Monument istoric = construcţie care pentru vechimea şi valoarea ei artistică, este luată sub ocrotirea statului. ♦ Care se ocupă cu fapte din istorie, care are ca temă istoria. Roman istoric. 2. Care se schimbă în cursul timpului. 3. Care corespunde faptelor istoriei, care a existat în realitate, real2. 4. Care studiază problemele sau fenomenele în ordinea cronologică. Metodă istorică. II. 1. S.m. Specialist în domeniul istoriei, autor de opere istorice; p. restr. istoriograf. 2. S.n. Expunere (amplă) a unui fapt, a unui eveniment, etc., în împrejurările în care s-a produs, în ordinea desfăşurării faptelor etc. – Din fr. historique, lat. historicus, it. istorico. ISTÓRIC, -Ă I. adj. 1. care ţine de domeniul istoriei, referitor la istorie; (p. ext.) deosebit de important pentru dezvoltarea omenirii, a unui popor etc. 2. care se schimbă în cursul istoriei. 3. corespunzător faptelor din istorie; real. 4. cronologic. II. s. n. expunere a unui fapt, a unui eveniment etc. în mod amănunţit. III. s.m. specialist în istorie; istoriograf. (< fr. historique, lat. historicus, it. istorico)

istoric - ISTÓRIC, -Ă, istorici, -ce, adj., s.m., s.n. I. Adj. 1. Care aparţine istoriei, privitor la istorie, istoricesc; p. ext. care are o importanţă deosebită (în dezvoltarea societăţii). ♢ Monument istoric = construcţie care pentru vechimea şi valoarea ei artistică, este luată sub ocrotirea statului. ♦ Care se ocupă cu fapte din istorie, care are ca temă istoria. Roman istoric. 2. Care se schimbă în cursul timpului. 3. Care corespunde faptelor istoriei, care a existat în realitate, real2. 4. Care studiază problemele sau fenomenele în ordinea cronologică. Metodă istorică. II. 1. S.m. Specialist în domeniul istoriei, autor de opere istorice; p. restr. istoriograf. 2. S.n. Expunere (amplă) a unui fapt, a unui eveniment, etc., în împrejurările în care s-a produs, în ordinea desfăşurării faptelor etc. – Din fr. historique, lat. historicus, it. istorico. ISTÓRIC, -Ă I. adj. 1. care ţine de domeniul istoriei, referitor la istorie; (p. ext.) deosebit de important pentru dezvoltarea omenirii, a unui popor etc. 2. care se schimbă în cursul istoriei. 3. corespunzător faptelor din istorie; real. 4. cronologic. II. s. n. expunere a unui fapt, a unui eveniment etc. în mod amănunţit. III. s.m. specialist în istorie; istoriograf. (< fr. historique, lat. historicus, it. istorico) ISTÓRIC s., adj. 1. s. istoriograf, (înv.) izvoditor. (Un mare ~.) 2. adj. (înv.) istoricesc. (Evenimente ~.) 3. adj. v. cronologic. 4. v. memorabil.

istoric - ISTÓRIC, -Ă, istorici, -ce, adj., s.m., s.n. I. Adj. 1. Care aparţine istoriei, privitor la istorie, istoricesc; p. ext. care are o importanţă deosebită (în dezvoltarea societăţii). ♢ Monument istoric = construcţie care pentru vechimea şi valoarea ei artistică, este luată sub ocrotirea statului. ♦ Care se ocupă cu fapte din istorie, care are ca temă istoria. Roman istoric. 2. Care se schimbă în cursul timpului. 3. Care corespunde faptelor istoriei, care a existat în realitate, real2. 4. Care studiază problemele sau fenomenele în ordinea cronologică. Metodă istorică. II. 1. S.m. Specialist în domeniul istoriei, autor de opere istorice; p. restr. istoriograf. 2. S.n. Expunere (amplă) a unui fapt, a unui eveniment, etc., în împrejurările în care s-a produs, în ordinea desfăşurării faptelor etc. – Din fr. historique, lat. historicus, it. istorico. ISTÓRIC, -Ă I. adj. 1. care ţine de domeniul istoriei, referitor la istorie; (p. ext.) deosebit de important pentru dezvoltarea omenirii, a unui popor etc. 2. care se schimbă în cursul istoriei. 3. corespunzător faptelor din istorie; real. 4. cronologic. II. s. n. expunere a unui fapt, a unui eveniment etc. în mod amănunţit. III. s.m. specialist în istorie; istoriograf. (< fr. historique, lat. historicus, it. istorico) ISTÓRIC s., adj. 1. s. istoriograf, (înv.) izvoditor. (Un mare ~.) 2. adj. (înv.) istoricesc. (Evenimente ~.) 3. adj. v. cronologic. 4. v. memorabil. istóric adj. m., s. m., pl. istórici; f. sg. istórică, pl. istórice

istoric - ISTÓRIC, -Ă, istorici, -ce, adj., s.m., s.n. I. Adj. 1. Care aparţine istoriei, privitor la istorie, istoricesc; p. ext. care are o importanţă deosebită (în dezvoltarea societăţii). ♢ Monument istoric = construcţie care pentru vechimea şi valoarea ei artistică, este luată sub ocrotirea statului. ♦ Care se ocupă cu fapte din istorie, care are ca temă istoria. Roman istoric. 2. Care se schimbă în cursul timpului. 3. Care corespunde faptelor istoriei, care a existat în realitate, real2. 4. Care studiază problemele sau fenomenele în ordinea cronologică. Metodă istorică. II. 1. S.m. Specialist în domeniul istoriei, autor de opere istorice; p. restr. istoriograf. 2. S.n. Expunere (amplă) a unui fapt, a unui eveniment, etc., în împrejurările în care s-a produs, în ordinea desfăşurării faptelor etc. – Din fr. historique, lat. historicus, it. istorico. ISTÓRIC, -Ă I. adj. 1. care ţine de domeniul istoriei, referitor la istorie; (p. ext.) deosebit de important pentru dezvoltarea omenirii, a unui popor etc. 2. care se schimbă în cursul istoriei. 3. corespunzător faptelor din istorie; real. 4. cronologic. II. s. n. expunere a unui fapt, a unui eveniment etc. în mod amănunţit. III. s.m. specialist în istorie; istoriograf. (< fr. historique, lat. historicus, it. istorico) ISTÓRIC s., adj. 1. s. istoriograf, (înv.) izvoditor. (Un mare ~.) 2. adj. (înv.) istoricesc. (Evenimente ~.) 3. adj. v. cronologic. 4. v. memorabil. istóric adj. m., s. m., pl. istórici; f. sg. istórică, pl. istórice istóric s. n.

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici

//