Cauta un cuvant


iubitor - IUBITÓR, -OÁRE, iubitori, -oare, adj. Care iubeşte, înclinat să iubească; căruia îi place ceva, plin de dragoste, drăgăstos. – Iubi + suf. -tor.

iubitor - IUBITÓR, -OÁRE, iubitori, -oare, adj. Care iubeşte, înclinat să iubească; căruia îi place ceva, plin de dragoste, drăgăstos. – Iubi + suf. -tor. IUBITÓR adj., s. 1. adj. v. afectuos. 2. adj., s. v. amator.

iubitor - IUBITÓR, -OÁRE, iubitori, -oare, adj. Care iubeşte, înclinat să iubească; căruia îi place ceva, plin de dragoste, drăgăstos. – Iubi + suf. -tor. IUBITÓR adj., s. 1. adj. v. afectuos. 2. adj., s. v. amator. iubitór adj. m., pl. iubitóri; f. sg. şi pl. iubitoáre

iubitor - IUBITÓR, -OÁRE, iubitori, -oare, adj. Care iubeşte, înclinat să iubească; căruia îi place ceva, plin de dragoste, drăgăstos. – Iubi + suf. -tor. IUBITÓR adj., s. 1. adj. v. afectuos. 2. adj., s. v. amator. iubitór adj. m., pl. iubitóri; f. sg. şi pl. iubitoáre IUBIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care iubeşte. /a iubi + suf. ~tor

iubitor - IUBITÓR, -OÁRE, iubitori, -oare, adj. Care iubeşte, înclinat să iubească; căruia îi place ceva, plin de dragoste, drăgăstos. – Iubi + suf. -tor. IUBITÓR adj., s. 1. adj. v. afectuos. 2. adj., s. v. amator. iubitór adj. m., pl. iubitóri; f. sg. şi pl. iubitoáre IUBIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care iubeşte. /a iubi + suf. ~tor Iubitor de placeri

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici


//