|
|
|
|
iubitor - IUBITÓR, -OÁRE, iubitori, -oare, adj. Care iubeşte, înclinat să iubească; căruia îi place ceva, plin de dragoste, drăgăstos. – Iubi + suf. -tor. iubitor - IUBITÓR, -OÁRE, iubitori, -oare, adj. Care iubeşte, înclinat să iubească; căruia îi place ceva, plin de dragoste, drăgăstos. – Iubi + suf. -tor. IUBITÓR adj., s. 1. adj. v. afectuos. 2. adj., s. v. amator. iubitor - IUBITÓR, -OÁRE, iubitori, -oare, adj. Care iubeşte, înclinat să iubească; căruia îi place ceva, plin de dragoste, drăgăstos. – Iubi + suf. -tor. IUBITÓR adj., s. 1. adj. v. afectuos. 2. adj., s. v. amator. iubitór adj. m., pl. iubitóri; f. sg. şi pl. iubitoáre iubitor - IUBITÓR, -OÁRE, iubitori, -oare, adj. Care iubeşte, înclinat să iubească; căruia îi place ceva, plin de dragoste, drăgăstos. – Iubi + suf. -tor. IUBITÓR adj., s. 1. adj. v. afectuos. 2. adj., s. v. amator. iubitór adj. m., pl. iubitóri; f. sg. şi pl. iubitoáre IUBIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care iubeşte. /a iubi + suf. ~tor iubitor - IUBITÓR, -OÁRE, iubitori, -oare, adj. Care iubeşte, înclinat să iubească; căruia îi place ceva, plin de dragoste, drăgăstos. – Iubi + suf. -tor. IUBITÓR adj., s. 1. adj. v. afectuos. 2. adj., s. v. amator. iubitór adj. m., pl. iubitóri; f. sg. şi pl. iubitoáre IUBIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care iubeşte. /a iubi + suf. ~tor Iubitor de placeri |
|
|
//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici |
|