Cauta un cuvant


legat - LEGÁT2, legate, s.n. Dispoziţie testamentară prin care se lasă cuiva o moştenire, un bun etc. ♦ (Concr.) Bun lăsat cuiva prin dispoziţie testamentară. – Din lat. legatum.

legat - LEGÁT2, legate, s.n. Dispoziţie testamentară prin care se lasă cuiva o moştenire, un bun etc. ♦ (Concr.) Bun lăsat cuiva prin dispoziţie testamentară. – Din lat. legatum. LEGÁT3, legaţi, s.m. 1. Trimis al senatului, al împăratului etc. într-o provincie a Imperiului roman. 2. Reprezentant diplomatic al unui papă. – Din fr. légat, lat. legatus.

legat - LEGÁT2, legate, s.n. Dispoziţie testamentară prin care se lasă cuiva o moştenire, un bun etc. ♦ (Concr.) Bun lăsat cuiva prin dispoziţie testamentară. – Din lat. legatum. LEGÁT3, legaţi, s.m. 1. Trimis al senatului, al împăratului etc. într-o provincie a Imperiului roman. 2. Reprezentant diplomatic al unui papă. – Din fr. légat, lat. legatus. LEGÁT2 s. n. (jur.) dispoziţie testamentară prin care se lasă un bun, o obligaţie etc. cuiva. ♢ bunul însuşi. (< lat. legatum)

legat - LEGÁT2, legate, s.n. Dispoziţie testamentară prin care se lasă cuiva o moştenire, un bun etc. ♦ (Concr.) Bun lăsat cuiva prin dispoziţie testamentară. – Din lat. legatum. LEGÁT3, legaţi, s.m. 1. Trimis al senatului, al împăratului etc. într-o provincie a Imperiului roman. 2. Reprezentant diplomatic al unui papă. – Din fr. légat, lat. legatus. LEGÁT2 s. n. (jur.) dispoziţie testamentară prin care se lasă un bun, o obligaţie etc. cuiva. ♢ bunul însuşi. (< lat. legatum) LEGÁT1 s. m. 1. (la romani) împuternicit al senatului sau al împăratului într-o provincie. ♢ comandant de legiune. 2. cardinal reprezentant al papei, care îndeplineşte funcţii asemănătoare celor încredinţate ambasadorilor. (< fr. légat, lat. legatus)

legat - LEGÁT2, legate, s.n. Dispoziţie testamentară prin care se lasă cuiva o moştenire, un bun etc. ♦ (Concr.) Bun lăsat cuiva prin dispoziţie testamentară. – Din lat. legatum. LEGÁT3, legaţi, s.m. 1. Trimis al senatului, al împăratului etc. într-o provincie a Imperiului roman. 2. Reprezentant diplomatic al unui papă. – Din fr. légat, lat. legatus. LEGÁT2 s. n. (jur.) dispoziţie testamentară prin care se lasă un bun, o obligaţie etc. cuiva. ♢ bunul însuşi. (< lat. legatum) LEGÁT1 s. m. 1. (la romani) împuternicit al senatului sau al împăratului într-o provincie. ♢ comandant de legiune. 2. cardinal reprezentant al papei, care îndeplineşte funcţii asemănătoare celor încredinţate ambasadorilor. (< fr. légat, lat. legatus) LEGÁT1 s.n. Faptul de a (se) lega1. 1. Strângere cu ajutorul unei legături a unor lucruri pentru a le împiedica să se desfacă. 2. Broşare, cartonare a unei cărţi. 3. Rodire. – V. lega1.

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici


//