Cauta un cuvant


lipsă - LÍPSĂ, lipsuri, s.f. 1. Faptul de a nu se afla într-un loc (unde ar fi trebuit să fie în mod obişnuit); absenţă. ♢ Loc. adv. (Jur.) În lipsă = în contumacie. ♢ Loc. prep. În (sau din) lipsă de... = nefiind, neavând ceva, din pricină că lipseşte. În lipsa (cuiva sau a ceva) = cât timp (sau în timp ce) cineva sau ceva lipseşte. ♢ Expr. Mai bine lipsă = mai bine deloc, mai bine renunţ. A duce lipsă (de ceva) = a nu avea ceva (în cantitate suficientă). ♦ (Adjectival) Care lipseşte, absent. Lipsă la apel. 2. Lucru care lipseşte dintr-un ansamblu. 3. Faptul de a avea lacune, scăderi, deficienţe, defecte; lacună, scădere, deficienţă, defect al cuiva sau a ceva. 4. Faptul de a-i lipsi cuiva cele necesare; nevoie, sărăcie. 5. (Înv. şi reg.) Necesitate, trebuinţă. ♢ Loc. adj. De lipsă = necesar, indispensabil. Am înşirat toate cele ce-mi sunt de lipsă. [Pl. şi: (înv.) lipse] – Din lipsi (derivat regresiv).

lipsă - LÍPSĂ, lipsuri, s.f. 1. Faptul de a nu se afla într-un loc (unde ar fi trebuit să fie în mod obişnuit); absenţă. ♢ Loc. adv. (Jur.) În lipsă = în contumacie. ♢ Loc. prep. În (sau din) lipsă de... = nefiind, neavând ceva, din pricină că lipseşte. În lipsa (cuiva sau a ceva) = cât timp (sau în timp ce) cineva sau ceva lipseşte. ♢ Expr. Mai bine lipsă = mai bine deloc, mai bine renunţ. A duce lipsă (de ceva) = a nu avea ceva (în cantitate suficientă). ♦ (Adjectival) Care lipseşte, absent. Lipsă la apel. 2. Lucru care lipseşte dintr-un ansamblu. 3. Faptul de a avea lacune, scăderi, deficienţe, defecte; lacună, scădere, deficienţă, defect al cuiva sau a ceva. 4. Faptul de a-i lipsi cuiva cele necesare; nevoie, sărăcie. 5. (Înv. şi reg.) Necesitate, trebuinţă. ♢ Loc. adj. De lipsă = necesar, indispensabil. Am înşirat toate cele ce-mi sunt de lipsă. [Pl. şi: (înv.) lipse] – Din lipsi (derivat regresiv). Lipsă ≠ îndestulare, prezenţă, prisos, surplus

lipsă - LÍPSĂ, lipsuri, s.f. 1. Faptul de a nu se afla într-un loc (unde ar fi trebuit să fie în mod obişnuit); absenţă. ♢ Loc. adv. (Jur.) În lipsă = în contumacie. ♢ Loc. prep. În (sau din) lipsă de... = nefiind, neavând ceva, din pricină că lipseşte. În lipsa (cuiva sau a ceva) = cât timp (sau în timp ce) cineva sau ceva lipseşte. ♢ Expr. Mai bine lipsă = mai bine deloc, mai bine renunţ. A duce lipsă (de ceva) = a nu avea ceva (în cantitate suficientă). ♦ (Adjectival) Care lipseşte, absent. Lipsă la apel. 2. Lucru care lipseşte dintr-un ansamblu. 3. Faptul de a avea lacune, scăderi, deficienţe, defecte; lacună, scădere, deficienţă, defect al cuiva sau a ceva. 4. Faptul de a-i lipsi cuiva cele necesare; nevoie, sărăcie. 5. (Înv. şi reg.) Necesitate, trebuinţă. ♢ Loc. adj. De lipsă = necesar, indispensabil. Am înşirat toate cele ce-mi sunt de lipsă. [Pl. şi: (înv.) lipse] – Din lipsi (derivat regresiv). Lipsă ≠ îndestulare, prezenţă, prisos, surplus LÍPSĂ s. v. necesitate, nevoie, trebuinţă.

lipsă - LÍPSĂ, lipsuri, s.f. 1. Faptul de a nu se afla într-un loc (unde ar fi trebuit să fie în mod obişnuit); absenţă. ♢ Loc. adv. (Jur.) În lipsă = în contumacie. ♢ Loc. prep. În (sau din) lipsă de... = nefiind, neavând ceva, din pricină că lipseşte. În lipsa (cuiva sau a ceva) = cât timp (sau în timp ce) cineva sau ceva lipseşte. ♢ Expr. Mai bine lipsă = mai bine deloc, mai bine renunţ. A duce lipsă (de ceva) = a nu avea ceva (în cantitate suficientă). ♦ (Adjectival) Care lipseşte, absent. Lipsă la apel. 2. Lucru care lipseşte dintr-un ansamblu. 3. Faptul de a avea lacune, scăderi, deficienţe, defecte; lacună, scădere, deficienţă, defect al cuiva sau a ceva. 4. Faptul de a-i lipsi cuiva cele necesare; nevoie, sărăcie. 5. (Înv. şi reg.) Necesitate, trebuinţă. ♢ Loc. adj. De lipsă = necesar, indispensabil. Am înşirat toate cele ce-mi sunt de lipsă. [Pl. şi: (înv.) lipse] – Din lipsi (derivat regresiv). Lipsă ≠ îndestulare, prezenţă, prisos, surplus LÍPSĂ s. v. necesitate, nevoie, trebuinţă. LÍPSĂ s., adj. 1. s. v. absenţă. 2. adj. v. absent. 3. s. v. gol. 4. s. v. manco. 5. s. (FIN.) deficit, minus. (Are în casă o ~ de câteva milioane de lei.) 6. s. insuficienţă, sărăcie, (înv.) neajungere. (~ de legume pe piaţă.) 7. s. v. sărăcie. 8. s. v. defect.

lipsă - LÍPSĂ, lipsuri, s.f. 1. Faptul de a nu se afla într-un loc (unde ar fi trebuit să fie în mod obişnuit); absenţă. ♢ Loc. adv. (Jur.) În lipsă = în contumacie. ♢ Loc. prep. În (sau din) lipsă de... = nefiind, neavând ceva, din pricină că lipseşte. În lipsa (cuiva sau a ceva) = cât timp (sau în timp ce) cineva sau ceva lipseşte. ♢ Expr. Mai bine lipsă = mai bine deloc, mai bine renunţ. A duce lipsă (de ceva) = a nu avea ceva (în cantitate suficientă). ♦ (Adjectival) Care lipseşte, absent. Lipsă la apel. 2. Lucru care lipseşte dintr-un ansamblu. 3. Faptul de a avea lacune, scăderi, deficienţe, defecte; lacună, scădere, deficienţă, defect al cuiva sau a ceva. 4. Faptul de a-i lipsi cuiva cele necesare; nevoie, sărăcie. 5. (Înv. şi reg.) Necesitate, trebuinţă. ♢ Loc. adj. De lipsă = necesar, indispensabil. Am înşirat toate cele ce-mi sunt de lipsă. [Pl. şi: (înv.) lipse] – Din lipsi (derivat regresiv). Lipsă ≠ îndestulare, prezenţă, prisos, surplus LÍPSĂ s. v. necesitate, nevoie, trebuinţă. LÍPSĂ s., adj. 1. s. v. absenţă. 2. adj. v. absent. 3. s. v. gol. 4. s. v. manco. 5. s. (FIN.) deficit, minus. (Are în casă o ~ de câteva milioane de lei.) 6. s. insuficienţă, sărăcie, (înv.) neajungere. (~ de legume pe piaţă.) 7. s. v. sărăcie. 8. s. v. defect. lípsă s. f., g.-d. art. lípsei; pl. lípsuri

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici


//