Cauta un cuvant


locul - LOCÚL s. m. 1. cavitate săpată în pereţii mormintelor din epoca romană, în care se depunea trupul mortului. 2. (bot.) cavitate mică a unui organ (ovar, antenă); lojă (4). (< fr. locule, lat. loculus)

locul - LOCÚL s. m. 1. cavitate săpată în pereţii mormintelor din epoca romană, în care se depunea trupul mortului. 2. (bot.) cavitate mică a unui organ (ovar, antenă); lojă (4). (< fr. locule, lat. loculus) LOCÚL, loculi, s.m. (Bot.) Cavitate a unui fruct în care se află seminţele; lojă (II 1). [Var.: locúlă s.f.] – Din fr. locule.

locul - LOCÚL s. m. 1. cavitate săpată în pereţii mormintelor din epoca romană, în care se depunea trupul mortului. 2. (bot.) cavitate mică a unui organ (ovar, antenă); lojă (4). (< fr. locule, lat. loculus) LOCÚL, loculi, s.m. (Bot.) Cavitate a unui fruct în care se află seminţele; lojă (II 1). [Var.: locúlă s.f.] – Din fr. locule. LOCÚL ~i m. bot. Cavitate a unui fruct în care se află seminţele. /locule

locul - LOCÚL s. m. 1. cavitate săpată în pereţii mormintelor din epoca romană, în care se depunea trupul mortului. 2. (bot.) cavitate mică a unui organ (ovar, antenă); lojă (4). (< fr. locule, lat. loculus) LOCÚL, loculi, s.m. (Bot.) Cavitate a unui fruct în care se află seminţele; lojă (II 1). [Var.: locúlă s.f.] – Din fr. locule. LOCÚL ~i m. bot. Cavitate a unui fruct în care se află seminţele. /locule LOCÚL s.m. 1. (Arheol.) Cavitate săpată în pereţii mormintelor din epoca romană, în care se depunea trupul mortului. 2. (Bot.) Mică încăpere, cavitate, cămăruţă a unui fruct în care se află seminţele; lojă (II). [Var. loculă s.f. / < fr. locule, cf. lat. loculus].

locul - LOCÚL s. m. 1. cavitate săpată în pereţii mormintelor din epoca romană, în care se depunea trupul mortului. 2. (bot.) cavitate mică a unui organ (ovar, antenă); lojă (4). (< fr. locule, lat. loculus) LOCÚL, loculi, s.m. (Bot.) Cavitate a unui fruct în care se află seminţele; lojă (II 1). [Var.: locúlă s.f.] – Din fr. locule. LOCÚL ~i m. bot. Cavitate a unui fruct în care se află seminţele. /locule LOCÚL s.m. 1. (Arheol.) Cavitate săpată în pereţii mormintelor din epoca romană, în care se depunea trupul mortului. 2. (Bot.) Mică încăpere, cavitate, cămăruţă a unui fruct în care se află seminţele; lojă (II). [Var. loculă s.f. / < fr. locule, cf. lat. loculus]. locul unde iti bagi p**a

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici


//