Cauta un cuvant


//
mare - MÁRE1, mari, adj. I. (Indică dimensiunea) Care depăşeşte dimensiunile obişnuite; care are dimensiuni apreciabile (considerate în mod absolut sau prin comparaţie). ♢ Degetul (cel) mare = degetul cel mai gros al mâinii, care se opune celorlalte degete. Literă mare = majusculă. ♢ Expr. A face (sau a deschide) ochii mari (cât cepele) = a privi cu uimire, cu curiozitate, cu atenţie. ♢ (Adverbial) Făină măcinată mare. ♦ (Despre suprafeţe) Întins2, vast. ♢ (Substantivat; în loc. adv.) În mare = a) pe scară amplă; după un plan vast; b) în linii generale, în rezumat. ♦ Înalt. Deal mare. ♦ Lung. Păr mare. ♦ Încăpător, spaţios, voluminos. Vas mare. ♢ (Pop.) Casa (cea) mare = camera cea mai frumoasă a unei case ţărăneşti, destinată oaspeţilor. ♦ Lat; adânc. Apă mare. II. (Indică cantitatea) 1. Care este în cantitate însemnată; abundent, mult; numeros. ♦ (Despre ape curgătoare, viituri; de obicei în legătură cu verbe ca „a veni“) Cu debit sporit, umflat. 2. (Despre numere sau, p. ext., despre valori care se pot exprima numeric) Care este în cantitate însemnată, ridicat. ♦ (Despre preţuri) Ridicat. ♢ Loc. adj. De mare preţ = foarte valoros, preţios, scump. ♦ (Despre colectivităţi) Numeros. III. (Arată rezultatul dezvoltării fiinţelor) Care a depăşit frageda copilărie; care a intrat în adolescenţă; care a ajuns la maturitate. ♢ Fată mare = fată la vârsta măritişului; virgină, fecioară. ♢ Expr. Să creşti mare! formulă cu care se răspunde unui copil la salut, cu care i se mulţumeşte pentru un serviciu etc. Cu mic cu mare sau de la mic la mare ori şi mici şi mari = toţi, toate, toată lumea; (în construcţii negative) nimeni.l ♦ (De obicei la comparativ sau la superlativ relativ) Mai (sau cel mai) în vârstă. IV. (Indică durata; despre unităţi de timp) De lungă durată, îndelung, lung. ♢ Postul (cel) mare = postul cel mai lung din cuprinsul anului, care precedă sărbătoarea Paştilor. (Pop.) An mare = an bisect. V. (Indică intensitatea) 1. (Despre surse de lumină şi căldură) Puternic, intens. ♢ Ziua mare = partea dimineţii (după răsăritul soarelui) când lumina este deplină, intensă. ♢ Expr. (Ziua) în (sau la) amiaza-mare = în toiul zilei, în plină zi, la amiază. 2. (Despre sunete, voce, zgomote) Puternic, ridicat. ♢ Expr. A vorbi (sau a striga) în gura mare = a vorbi cu glas tare, cu ton ridicat. A fi cu gura mare = a fi certăreţ, scandalagiu. 3. (Despre fenomene atmosferice) Violent, aspru, năprasnic. Ger mare. 4. (Despre ritmul de mişcare sau de deplasare) Care a depăşit viteza obişnuită; crescut (ca viteză), mărit. 5. (Despre stări sufleteşti, sentimente, senzaţii etc.) Intens, profund, tare. ♢ Loc. adv. (Reg.) Cu mare ce = cu greu, anevoie. ♢ Expr. (A-i fi cuiva) mai mare mila (sau dragul, ruşinea etc.) = (a-i fi cuiva) foarte milă (sau drag, ruşine etc.) ♦ (Adverbial; pop.) Din cale-afară, peste măsură. ♦ Grav. Greşeală mare. VI. (Arată calitatea, valoarea) 1. De valoare, de însemnătate deosebită; important, însemnat. ♢ Zi mare = zi de sărbătoare; zi importantă. Strada mare = nume dat în unele oraşe de provincie străzii principale. Drum mare sau drumul (cel) mare = drum principal de largă circulaţie, care leagă localităţi importante. ♢ Expr. Vorbe mari = a) cuvinte bombastice; promisiuni goale; b) (rar) laude. Mare lucru = a) lucru care impresionează sau deşteaptă mirare; b) lucru care nu reprezintă nimic de seamă, care reprezintă prea puţin, care este nesemnificativ; c) (în construcţii negativecontextului valoare afirmativă şi invers) n-aş crede să (nu)... ♦ Hotărâtor. ♦ Uimitor, extraordinar, impresionant. ♢ Expr. Mare minune sau minune mare = a) (cu valoare de exclamaţie) exprimă uimire, admiraţie etc.; b) (reg.; cu valoare de superlativ) foarte frumos (sau bun etc.) Mare minune să (nu)... = ar fi de mirare să (nu)..., n-aş crede să (nu)... ♦ Grav, serios. 2. Cu calităţi excepţionale; ilustru, celebru, renumit. ♦ Ieşit din comun; deosebit. 3. Care ocupă un loc de frunte într-o ierarhie; cu vază. ♢ Socru mare = tatăl mirelui; (la pl.) părinţii mirelui. Soacră mare sau soacra cea mare = mama mirelui. ♢ Expr. A se ţine mare = a fi mândru, semeţ, fudul. (Substantivat) A trage (sau a călca) mare = a-şi da importanţă; a căuta să ajungă pe cei sus-puşi. La mai mare, urare adresată cuiva cu ocazia unei numiri sau a unei avansări într-un post. Mare şi tare sau tare şi mare = foarte puternic, influent. ♦ (Substantivat) Mai-mare = căpetenie, şef. ♦ Superior în ceea ce priveşte calităţile morale. ♢ Expr. Mare la inimă (sau la suflet) = mărinimos, generos. ♦ Deosebit, ales2, distins. Mare cinste. ♢ Mare ţinută = îmbrăcăminte sau uniformă destinată pentru anumite solemnităţi. ♦ (Despre ospeţe, serbări) Plin de strălucire; bogat, fastuos, pompos. – Probabil lat. mas, maris.

mare - MÁRE1, mari, adj. I. (Indică dimensiunea) Care depăşeşte dimensiunile obişnuite; care are dimensiuni apreciabile (considerate în mod absolut sau prin comparaţie). ♢ Degetul (cel) mare = degetul cel mai gros al mâinii, care se opune celorlalte degete. Literă mare = majusculă. ♢ Expr. A face (sau a deschide) ochii mari (cât cepele) = a privi cu uimire, cu curiozitate, cu atenţie. ♢ (Adverbial) Făină măcinată mare. ♦ (Despre suprafeţe) Întins2, vast. ♢ (Substantivat; în loc. adv.) În mare = a) pe scară amplă; după un plan vast; b) în linii generale, în rezumat. ♦ Înalt. Deal mare. ♦ Lung. Păr mare. ♦ Încăpător, spaţios, voluminos. Vas mare. ♢ (Pop.) Casa (cea) mare = camera cea mai frumoasă a unei case ţărăneşti, destinată oaspeţilor. ♦ Lat; adânc. Apă mare. II. (Indică cantitatea) 1. Care este în cantitate însemnată; abundent, mult; numeros. ♦ (Despre ape curgătoare, viituri; de obicei în legătură cu verbe ca „a veni“) Cu debit sporit, umflat. 2. (Despre numere sau, p. ext., despre valori care se pot exprima numeric) Care este în cantitate însemnată, ridicat. ♦ (Despre preţuri) Ridicat. ♢ Loc. adj. De mare preţ = foarte valoros, preţios, scump. ♦ (Despre colectivităţi) Numeros. III. (Arată rezultatul dezvoltării fiinţelor) Care a depăşit frageda copilărie; care a intrat în adolescenţă; care a ajuns la maturitate. ♢ Fată mare = fată la vârsta măritişului; virgină, fecioară. ♢ Expr. Să creşti mare! formulă cu care se răspunde unui copil la salut, cu care i se mulţumeşte pentru un serviciu etc. Cu mic cu mare sau de la mic la mare ori şi mici şi mari = toţi, toate, toată lumea; (în construcţii negative) nimeni.l ♦ (De obicei la comparativ sau la superlativ relativ) Mai (sau cel mai) în vârstă. IV. (Indică durata; despre unităţi de timp) De lungă durată, îndelung, lung. ♢ Postul (cel) mare = postul cel mai lung din cuprinsul anului, care precedă sărbătoarea Paştilor. (Pop.) An mare = an bisect. V. (Indică intensitatea) 1. (Despre surse de lumină şi căldură) Puternic, intens. ♢ Ziua mare = partea dimineţii (după răsăritul soarelui) când lumina este deplină, intensă. ♢ Expr. (Ziua) în (sau la) amiaza-mare = în toiul zilei, în plină zi, la amiază. 2. (Despre sunete, voce, zgomote) Puternic, ridicat. ♢ Expr. A vorbi (sau a striga) în gura mare = a vorbi cu glas tare, cu ton ridicat. A fi cu gura mare = a fi certăreţ, scandalagiu. 3. (Despre fenomene atmosferice) Violent, aspru, năprasnic. Ger mare. 4. (Despre ritmul de mişcare sau de deplasare) Care a depăşit viteza obişnuită; crescut (ca viteză), mărit. 5. (Despre stări sufleteşti, sentimente, senzaţii etc.) Intens, profund, tare. ♢ Loc. adv. (Reg.) Cu mare ce = cu greu, anevoie. ♢ Expr. (A-i fi cuiva) mai mare mila (sau dragul, ruşinea etc.) = (a-i fi cuiva) foarte milă (sau drag, ruşine etc.) ♦ (Adverbial; pop.) Din cale-afară, peste măsură. ♦ Grav. Greşeală mare. VI. (Arată calitatea, valoarea) 1. De valoare, de însemnătate deosebită; important, însemnat. ♢ Zi mare = zi de sărbătoare; zi importantă. Strada mare = nume dat în unele oraşe de provincie străzii principale. Drum mare sau drumul (cel) mare = drum principal de largă circulaţie, care leagă localităţi importante. ♢ Expr. Vorbe mari = a) cuvinte bombastice; promisiuni goale; b) (rar) laude. Mare lucru = a) lucru care impresionează sau deşteaptă mirare; b) lucru care nu reprezintă nimic de seamă, care reprezintă prea puţin, care este nesemnificativ; c) (în construcţii negativecontextului valoare afirmativă şi invers) n-aş crede să (nu)... ♦ Hotărâtor. ♦ Uimitor, extraordinar, impresionant. ♢ Expr. Mare minune sau minune mare = a) (cu valoare de exclamaţie) exprimă uimire, admiraţie etc.; b) (reg.; cu valoare de superlativ) foarte frumos (sau bun etc.) Mare minune să (nu)... = ar fi de mirare să (nu)..., n-aş crede să (nu)... ♦ Grav, serios. 2. Cu calităţi excepţionale; ilustru, celebru, renumit. ♦ Ieşit din comun; deosebit. 3. Care ocupă un loc de frunte într-o ierarhie; cu vază. ♢ Socru mare = tatăl mirelui; (la pl.) părinţii mirelui. Soacră mare sau soacra cea mare = mama mirelui. ♢ Expr. A se ţine mare = a fi mândru, semeţ, fudul. (Substantivat) A trage (sau a călca) mare = a-şi da importanţă; a căuta să ajungă pe cei sus-puşi. La mai mare, urare adresată cuiva cu ocazia unei numiri sau a unei avansări într-un post. Mare şi tare sau tare şi mare = foarte puternic, influent. ♦ (Substantivat) Mai-mare = căpetenie, şef. ♦ Superior în ceea ce priveşte calităţile morale. ♢ Expr. Mare la inimă (sau la suflet) = mărinimos, generos. ♦ Deosebit, ales2, distins. Mare cinste. ♢ Mare ţinută = îmbrăcăminte sau uniformă destinată pentru anumite solemnităţi. ♦ (Despre ospeţe, serbări) Plin de strălucire; bogat, fastuos, pompos. – Probabil lat. mas, maris. MÁRE2, mări, s.f. Nume generic dat vastelor întinderi de apă stătătoare, adânci şi sărate, de pe suprafaţa Pământului, care de obicei sunt unite cu oceanul printr-o strâmtoare; parte a oceanului de lângă ţărm; p.ext. ocean. ♢ Expr Marea cu sarea = mult, totul; imposibilul. A vântura mări şi ţări = a călători mult. A încerca marea cu degetul = a face o încercare, chiar dacă şansele de reuşită sunt minime. Peste (nouă) mări şi (nouă) ţări = foarte departe. ♦ Fig. Suprafaţă vastă; întindere mare; imensitate. ♦ Fig. Mulţime (nesfârşită), cantitate foarte mare. – Lat. mare, -is.

măre - MÁRE1, mari, adj. I. (Indică dimensiunea) Care depăşeşte dimensiunile obişnuite; care are dimensiuni apreciabile (considerate în mod absolut sau prin comparaţie). ♢ Degetul (cel) mare = degetul cel mai gros al mâinii, care se opune celorlalte degete. Literă mare = majusculă. ♢ Expr. A face (sau a deschide) ochii mari (cât cepele) = a privi cu uimire, cu curiozitate, cu atenţie. ♢ (Adverbial) Făină măcinată mare. ♦ (Despre suprafeţe) Întins2, vast. ♢ (Substantivat; în loc. adv.) În mare = a) pe scară amplă; după un plan vast; b) în linii generale, în rezumat. ♦ Înalt. Deal mare. ♦ Lung. Păr mare. ♦ Încăpător, spaţios, voluminos. Vas mare. ♢ (Pop.) Casa (cea) mare = camera cea mai frumoasă a unei case ţărăneşti, destinată oaspeţilor. ♦ Lat; adânc. Apă mare. II. (Indică cantitatea) 1. Care este în cantitate însemnată; abundent, mult; numeros. ♦ (Despre ape curgătoare, viituri; de obicei în legătură cu verbe ca „a veni“) Cu debit sporit, umflat. 2. (Despre numere sau, p. ext., despre valori care se pot exprima numeric) Care este în cantitate însemnată, ridicat. ♦ (Despre preţuri) Ridicat. ♢ Loc. adj. De mare preţ = foarte valoros, preţios, scump. ♦ (Despre colectivităţi) Numeros. III. (Arată rezultatul dezvoltării fiinţelor) Care a depăşit frageda copilărie; care a intrat în adolescenţă; care a ajuns la maturitate. ♢ Fată mare = fată la vârsta măritişului; virgină, fecioară. ♢ Expr. Să creşti mare! formulă cu care se răspunde unui copil la salut, cu care i se mulţumeşte pentru un serviciu etc. Cu mic cu mare sau de la mic la mare ori şi mici şi mari = toţi, toate, toată lumea; (în construcţii negative) nimeni.l ♦ (De obicei la comparativ sau la superlativ relativ) Mai (sau cel mai) în vârstă. IV. (Indică durata; despre unităţi de timp) De lungă durată, îndelung, lung. ♢ Postul (cel) mare = postul cel mai lung din cuprinsul anului, care precedă sărbătoarea Paştilor. (Pop.) An mare = an bisect. V. (Indică intensitatea) 1. (Despre surse de lumină şi căldură) Puternic, intens. ♢ Ziua mare = partea dimineţii (după răsăritul soarelui) când lumina este deplină, intensă. ♢ Expr. (Ziua) în (sau la) amiaza-mare = în toiul zilei, în plină zi, la amiază. 2. (Despre sunete, voce, zgomote) Puternic, ridicat. ♢ Expr. A vorbi (sau a striga) în gura mare = a vorbi cu glas tare, cu ton ridicat. A fi cu gura mare = a fi certăreţ, scandalagiu. 3. (Despre fenomene atmosferice) Violent, aspru, năprasnic. Ger mare. 4. (Despre ritmul de mişcare sau de deplasare) Care a depăşit viteza obişnuită; crescut (ca viteză), mărit. 5. (Despre stări sufleteşti, sentimente, senzaţii etc.) Intens, profund, tare. ♢ Loc. adv. (Reg.) Cu mare ce = cu greu, anevoie. ♢ Expr. (A-i fi cuiva) mai mare mila (sau dragul, ruşinea etc.) = (a-i fi cuiva) foarte milă (sau drag, ruşine etc.) ♦ (Adverbial; pop.) Din cale-afară, peste măsură. ♦ Grav. Greşeală mare. VI. (Arată calitatea, valoarea) 1. De valoare, de însemnătate deosebită; important, însemnat. ♢ Zi mare = zi de sărbătoare; zi importantă. Strada mare = nume dat în unele oraşe de provincie străzii principale. Drum mare sau drumul (cel) mare = drum principal de largă circulaţie, care leagă localităţi importante. ♢ Expr. Vorbe mari = a) cuvinte bombastice; promisiuni goale; b) (rar) laude. Mare lucru = a) lucru care impresionează sau deşteaptă mirare; b) lucru care nu reprezintă nimic de seamă, care reprezintă prea puţin, care este nesemnificativ; c) (în construcţii negativecontextului valoare afirmativă şi invers) n-aş crede să (nu)... ♦ Hotărâtor. ♦ Uimitor, extraordinar, impresionant. ♢ Expr. Mare minune sau minune mare = a) (cu valoare de exclamaţie) exprimă uimire, admiraţie etc.; b) (reg.; cu valoare de superlativ) foarte frumos (sau bun etc.) Mare minune să (nu)... = ar fi de mirare să (nu)..., n-aş crede să (nu)... ♦ Grav, serios. 2. Cu calităţi excepţionale; ilustru, celebru, renumit. ♦ Ieşit din comun; deosebit. 3. Care ocupă un loc de frunte într-o ierarhie; cu vază. ♢ Socru mare = tatăl mirelui; (la pl.) părinţii mirelui. Soacră mare sau soacra cea mare = mama mirelui. ♢ Expr. A se ţine mare = a fi mândru, semeţ, fudul. (Substantivat) A trage (sau a călca) mare = a-şi da importanţă; a căuta să ajungă pe cei sus-puşi. La mai mare, urare adresată cuiva cu ocazia unei numiri sau a unei avansări într-un post. Mare şi tare sau tare şi mare = foarte puternic, influent. ♦ (Substantivat) Mai-mare = căpetenie, şef. ♦ Superior în ceea ce priveşte calităţile morale. ♢ Expr. Mare la inimă (sau la suflet) = mărinimos, generos. ♦ Deosebit, ales2, distins. Mare cinste. ♢ Mare ţinută = îmbrăcăminte sau uniformă destinată pentru anumite solemnităţi. ♦ (Despre ospeţe, serbări) Plin de strălucire; bogat, fastuos, pompos. – Probabil lat. mas, maris. MÁRE2, mări, s.f. Nume generic dat vastelor întinderi de apă stătătoare, adânci şi sărate, de pe suprafaţa Pământului, care de obicei sunt unite cu oceanul printr-o strâmtoare; parte a oceanului de lângă ţărm; p.ext. ocean. ♢ Expr Marea cu sarea = mult, totul; imposibilul. A vântura mări şi ţări = a călători mult. A încerca marea cu degetul = a face o încercare, chiar dacă şansele de reuşită sunt minime. Peste (nouă) mări şi (nouă) ţări = foarte departe. ♦ Fig. Suprafaţă vastă; întindere mare; imensitate. ♦ Fig. Mulţime (nesfârşită), cantitate foarte mare. – Lat. mare, -is. MẮRE interj. (Pop.) 1. Cuvânt care exprimă: mirare; curiozitate; nedumerire; surprindere, uimire; admiraţie etc. 2. Termen de adresare: Măi, bre. ♦ Cuvânt prin care se subliniază o relatare, o afirmaţie. [Var.: mări interj.] – Cf. alb. m o r e, ngr. m o r é „prost, nebun“.

mare - MÁRE1, mari, adj. I. (Indică dimensiunea) Care depăşeşte dimensiunile obişnuite; care are dimensiuni apreciabile (considerate în mod absolut sau prin comparaţie). ♢ Degetul (cel) mare = degetul cel mai gros al mâinii, care se opune celorlalte degete. Literă mare = majusculă. ♢ Expr. A face (sau a deschide) ochii mari (cât cepele) = a privi cu uimire, cu curiozitate, cu atenţie. ♢ (Adverbial) Făină măcinată mare. ♦ (Despre suprafeţe) Întins2, vast. ♢ (Substantivat; în loc. adv.) În mare = a) pe scară amplă; după un plan vast; b) în linii generale, în rezumat. ♦ Înalt. Deal mare. ♦ Lung. Păr mare. ♦ Încăpător, spaţios, voluminos. Vas mare. ♢ (Pop.) Casa (cea) mare = camera cea mai frumoasă a unei case ţărăneşti, destinată oaspeţilor. ♦ Lat; adânc. Apă mare. II. (Indică cantitatea) 1. Care este în cantitate însemnată; abundent, mult; numeros. ♦ (Despre ape curgătoare, viituri; de obicei în legătură cu verbe ca „a veni“) Cu debit sporit, umflat. 2. (Despre numere sau, p. ext., despre valori care se pot exprima numeric) Care este în cantitate însemnată, ridicat. ♦ (Despre preţuri) Ridicat. ♢ Loc. adj. De mare preţ = foarte valoros, preţios, scump. ♦ (Despre colectivităţi) Numeros. III. (Arată rezultatul dezvoltării fiinţelor) Care a depăşit frageda copilărie; care a intrat în adolescenţă; care a ajuns la maturitate. ♢ Fată mare = fată la vârsta măritişului; virgină, fecioară. ♢ Expr. Să creşti mare! formulă cu care se răspunde unui copil la salut, cu care i se mulţumeşte pentru un serviciu etc. Cu mic cu mare sau de la mic la mare ori şi mici şi mari = toţi, toate, toată lumea; (în construcţii negative) nimeni.l ♦ (De obicei la comparativ sau la superlativ relativ) Mai (sau cel mai) în vârstă. IV. (Indică durata; despre unităţi de timp) De lungă durată, îndelung, lung. ♢ Postul (cel) mare = postul cel mai lung din cuprinsul anului, care precedă sărbătoarea Paştilor. (Pop.) An mare = an bisect. V. (Indică intensitatea) 1. (Despre surse de lumină şi căldură) Puternic, intens. ♢ Ziua mare = partea dimineţii (după răsăritul soarelui) când lumina este deplină, intensă. ♢ Expr. (Ziua) în (sau la) amiaza-mare = în toiul zilei, în plină zi, la amiază. 2. (Despre sunete, voce, zgomote) Puternic, ridicat. ♢ Expr. A vorbi (sau a striga) în gura mare = a vorbi cu glas tare, cu ton ridicat. A fi cu gura mare = a fi certăreţ, scandalagiu. 3. (Despre fenomene atmosferice) Violent, aspru, năprasnic. Ger mare. 4. (Despre ritmul de mişcare sau de deplasare) Care a depăşit viteza obişnuită; crescut (ca viteză), mărit. 5. (Despre stări sufleteşti, sentimente, senzaţii etc.) Intens, profund, tare. ♢ Loc. adv. (Reg.) Cu mare ce = cu greu, anevoie. ♢ Expr. (A-i fi cuiva) mai mare mila (sau dragul, ruşinea etc.) = (a-i fi cuiva) foarte milă (sau drag, ruşine etc.) ♦ (Adverbial; pop.) Din cale-afară, peste măsură. ♦ Grav. Greşeală mare. VI. (Arată calitatea, valoarea) 1. De valoare, de însemnătate deosebită; important, însemnat. ♢ Zi mare = zi de sărbătoare; zi importantă. Strada mare = nume dat în unele oraşe de provincie străzii principale. Drum mare sau drumul (cel) mare = drum principal de largă circulaţie, care leagă localităţi importante. ♢ Expr. Vorbe mari = a) cuvinte bombastice; promisiuni goale; b) (rar) laude. Mare lucru = a) lucru care impresionează sau deşteaptă mirare; b) lucru care nu reprezintă nimic de seamă, care reprezintă prea puţin, care este nesemnificativ; c) (în construcţii negativecontextului valoare afirmativă şi invers) n-aş crede să (nu)... ♦ Hotărâtor. ♦ Uimitor, extraordinar, impresionant. ♢ Expr. Mare minune sau minune mare = a) (cu valoare de exclamaţie) exprimă uimire, admiraţie etc.; b) (reg.; cu valoare de superlativ) foarte frumos (sau bun etc.) Mare minune să (nu)... = ar fi de mirare să (nu)..., n-aş crede să (nu)... ♦ Grav, serios. 2. Cu calităţi excepţionale; ilustru, celebru, renumit. ♦ Ieşit din comun; deosebit. 3. Care ocupă un loc de frunte într-o ierarhie; cu vază. ♢ Socru mare = tatăl mirelui; (la pl.) părinţii mirelui. Soacră mare sau soacra cea mare = mama mirelui. ♢ Expr. A se ţine mare = a fi mândru, semeţ, fudul. (Substantivat) A trage (sau a călca) mare = a-şi da importanţă; a căuta să ajungă pe cei sus-puşi. La mai mare, urare adresată cuiva cu ocazia unei numiri sau a unei avansări într-un post. Mare şi tare sau tare şi mare = foarte puternic, influent. ♦ (Substantivat) Mai-mare = căpetenie, şef. ♦ Superior în ceea ce priveşte calităţile morale. ♢ Expr. Mare la inimă (sau la suflet) = mărinimos, generos. ♦ Deosebit, ales2, distins. Mare cinste. ♢ Mare ţinută = îmbrăcăminte sau uniformă destinată pentru anumite solemnităţi. ♦ (Despre ospeţe, serbări) Plin de strălucire; bogat, fastuos, pompos. – Probabil lat. mas, maris. MÁRE2, mări, s.f. Nume generic dat vastelor întinderi de apă stătătoare, adânci şi sărate, de pe suprafaţa Pământului, care de obicei sunt unite cu oceanul printr-o strâmtoare; parte a oceanului de lângă ţărm; p.ext. ocean. ♢ Expr Marea cu sarea = mult, totul; imposibilul. A vântura mări şi ţări = a călători mult. A încerca marea cu degetul = a face o încercare, chiar dacă şansele de reuşită sunt minime. Peste (nouă) mări şi (nouă) ţări = foarte departe. ♦ Fig. Suprafaţă vastă; întindere mare; imensitate. ♦ Fig. Mulţime (nesfârşită), cantitate foarte mare. – Lat. mare, -is. MẮRE interj. (Pop.) 1. Cuvânt care exprimă: mirare; curiozitate; nedumerire; surprindere, uimire; admiraţie etc. 2. Termen de adresare: Măi, bre. ♦ Cuvânt prin care se subliniază o relatare, o afirmaţie. [Var.: mări interj.] – Cf. alb. m o r e, ngr. m o r é „prost, nebun“. Mare ≠ mic, mărunt

mare - MÁRE1, mari, adj. I. (Indică dimensiunea) Care depăşeşte dimensiunile obişnuite; care are dimensiuni apreciabile (considerate în mod absolut sau prin comparaţie). ♢ Degetul (cel) mare = degetul cel mai gros al mâinii, care se opune celorlalte degete. Literă mare = majusculă. ♢ Expr. A face (sau a deschide) ochii mari (cât cepele) = a privi cu uimire, cu curiozitate, cu atenţie. ♢ (Adverbial) Făină măcinată mare. ♦ (Despre suprafeţe) Întins2, vast. ♢ (Substantivat; în loc. adv.) În mare = a) pe scară amplă; după un plan vast; b) în linii generale, în rezumat. ♦ Înalt. Deal mare. ♦ Lung. Păr mare. ♦ Încăpător, spaţios, voluminos. Vas mare. ♢ (Pop.) Casa (cea) mare = camera cea mai frumoasă a unei case ţărăneşti, destinată oaspeţilor. ♦ Lat; adânc. Apă mare. II. (Indică cantitatea) 1. Care este în cantitate însemnată; abundent, mult; numeros. ♦ (Despre ape curgătoare, viituri; de obicei în legătură cu verbe ca „a veni“) Cu debit sporit, umflat. 2. (Despre numere sau, p. ext., despre valori care se pot exprima numeric) Care este în cantitate însemnată, ridicat. ♦ (Despre preţuri) Ridicat. ♢ Loc. adj. De mare preţ = foarte valoros, preţios, scump. ♦ (Despre colectivităţi) Numeros. III. (Arată rezultatul dezvoltării fiinţelor) Care a depăşit frageda copilărie; care a intrat în adolescenţă; care a ajuns la maturitate. ♢ Fată mare = fată la vârsta măritişului; virgină, fecioară. ♢ Expr. Să creşti mare! formulă cu care se răspunde unui copil la salut, cu care i se mulţumeşte pentru un serviciu etc. Cu mic cu mare sau de la mic la mare ori şi mici şi mari = toţi, toate, toată lumea; (în construcţii negative) nimeni.l ♦ (De obicei la comparativ sau la superlativ relativ) Mai (sau cel mai) în vârstă. IV. (Indică durata; despre unităţi de timp) De lungă durată, îndelung, lung. ♢ Postul (cel) mare = postul cel mai lung din cuprinsul anului, care precedă sărbătoarea Paştilor. (Pop.) An mare = an bisect. V. (Indică intensitatea) 1. (Despre surse de lumină şi căldură) Puternic, intens. ♢ Ziua mare = partea dimineţii (după răsăritul soarelui) când lumina este deplină, intensă. ♢ Expr. (Ziua) în (sau la) amiaza-mare = în toiul zilei, în plină zi, la amiază. 2. (Despre sunete, voce, zgomote) Puternic, ridicat. ♢ Expr. A vorbi (sau a striga) în gura mare = a vorbi cu glas tare, cu ton ridicat. A fi cu gura mare = a fi certăreţ, scandalagiu. 3. (Despre fenomene atmosferice) Violent, aspru, năprasnic. Ger mare. 4. (Despre ritmul de mişcare sau de deplasare) Care a depăşit viteza obişnuită; crescut (ca viteză), mărit. 5. (Despre stări sufleteşti, sentimente, senzaţii etc.) Intens, profund, tare. ♢ Loc. adv. (Reg.) Cu mare ce = cu greu, anevoie. ♢ Expr. (A-i fi cuiva) mai mare mila (sau dragul, ruşinea etc.) = (a-i fi cuiva) foarte milă (sau drag, ruşine etc.) ♦ (Adverbial; pop.) Din cale-afară, peste măsură. ♦ Grav. Greşeală mare. VI. (Arată calitatea, valoarea) 1. De valoare, de însemnătate deosebită; important, însemnat. ♢ Zi mare = zi de sărbătoare; zi importantă. Strada mare = nume dat în unele oraşe de provincie străzii principale. Drum mare sau drumul (cel) mare = drum principal de largă circulaţie, care leagă localităţi importante. ♢ Expr. Vorbe mari = a) cuvinte bombastice; promisiuni goale; b) (rar) laude. Mare lucru = a) lucru care impresionează sau deşteaptă mirare; b) lucru care nu reprezintă nimic de seamă, care reprezintă prea puţin, care este nesemnificativ; c) (în construcţii negativecontextului valoare afirmativă şi invers) n-aş crede să (nu)... ♦ Hotărâtor. ♦ Uimitor, extraordinar, impresionant. ♢ Expr. Mare minune sau minune mare = a) (cu valoare de exclamaţie) exprimă uimire, admiraţie etc.; b) (reg.; cu valoare de superlativ) foarte frumos (sau bun etc.) Mare minune să (nu)... = ar fi de mirare să (nu)..., n-aş crede să (nu)... ♦ Grav, serios. 2. Cu calităţi excepţionale; ilustru, celebru, renumit. ♦ Ieşit din comun; deosebit. 3. Care ocupă un loc de frunte într-o ierarhie; cu vază. ♢ Socru mare = tatăl mirelui; (la pl.) părinţii mirelui. Soacră mare sau soacra cea mare = mama mirelui. ♢ Expr. A se ţine mare = a fi mândru, semeţ, fudul. (Substantivat) A trage (sau a călca) mare = a-şi da importanţă; a căuta să ajungă pe cei sus-puşi. La mai mare, urare adresată cuiva cu ocazia unei numiri sau a unei avansări într-un post. Mare şi tare sau tare şi mare = foarte puternic, influent. ♦ (Substantivat) Mai-mare = căpetenie, şef. ♦ Superior în ceea ce priveşte calităţile morale. ♢ Expr. Mare la inimă (sau la suflet) = mărinimos, generos. ♦ Deosebit, ales2, distins. Mare cinste. ♢ Mare ţinută = îmbrăcăminte sau uniformă destinată pentru anumite solemnităţi. ♦ (Despre ospeţe, serbări) Plin de strălucire; bogat, fastuos, pompos. – Probabil lat. mas, maris. MÁRE2, mări, s.f. Nume generic dat vastelor întinderi de apă stătătoare, adânci şi sărate, de pe suprafaţa Pământului, care de obicei sunt unite cu oceanul printr-o strâmtoare; parte a oceanului de lângă ţărm; p.ext. ocean. ♢ Expr Marea cu sarea = mult, totul; imposibilul. A vântura mări şi ţări = a călători mult. A încerca marea cu degetul = a face o încercare, chiar dacă şansele de reuşită sunt minime. Peste (nouă) mări şi (nouă) ţări = foarte departe. ♦ Fig. Suprafaţă vastă; întindere mare; imensitate. ♦ Fig. Mulţime (nesfârşită), cantitate foarte mare. – Lat. mare, -is. MẮRE interj. (Pop.) 1. Cuvânt care exprimă: mirare; curiozitate; nedumerire; surprindere, uimire; admiraţie etc. 2. Termen de adresare: Măi, bre. ♦ Cuvânt prin care se subliniază o relatare, o afirmaţie. [Var.: mări interj.] – Cf. alb. m o r e, ngr. m o r é „prost, nebun“. Mare ≠ mic, mărunt MÁRE s. v. apă, duium, grămadă, mulţime, ocean, potop, puhoi, puzderie, sumedenie.

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici

//