Cauta un cuvant


masculin - MASCULÍN, -Ă adj. 1. de mascul; propriu bărbatului, bărbătesc. o gen ~ (şi s. n.) = gen gramatical care cuprinde nume de fiinţe sau de lucruri de sex bărbătesc. 2. (despre rime) cu accent pe ultima silabă. (< fr. masculin, lat. masculinus)

masculin - MASCULÍN, -Ă adj. 1. de mascul; propriu bărbatului, bărbătesc. o gen ~ (şi s. n.) = gen gramatical care cuprinde nume de fiinţe sau de lucruri de sex bărbătesc. 2. (despre rime) cu accent pe ultima silabă. (< fr. masculin, lat. masculinus) MASCULÍN, -Ă, masculini, -e, adj. 1. De sex bărbătesc; p.ext. care este propriu masculului (1), bărbatului; bărbătesc. ♦ Alcătuit din bărbaţi, de bărbaţi. ♦ Gen masculin (şi substantivat, n.) = gen gramatical care cuprinde numele de fiinţe de sex bărbătesc, precum şi nume de lucruri care, prin tradiţie sau prin analogie cu cele dintâi, sunt socotite de acelaşi sex. ♦ (Gram.) Care aparţine genului masculin. Adjective masculine. ♦ (Bot.) Mascul (2). 2. (Despre rime; p.ext. despre versuri) Care rimează pe ultima silabă accentuată. – Din lat. masculinus, fr. masculin.

masculin - MASCULÍN, -Ă adj. 1. de mascul; propriu bărbatului, bărbătesc. o gen ~ (şi s. n.) = gen gramatical care cuprinde nume de fiinţe sau de lucruri de sex bărbătesc. 2. (despre rime) cu accent pe ultima silabă. (< fr. masculin, lat. masculinus) MASCULÍN, -Ă, masculini, -e, adj. 1. De sex bărbătesc; p.ext. care este propriu masculului (1), bărbatului; bărbătesc. ♦ Alcătuit din bărbaţi, de bărbaţi. ♦ Gen masculin (şi substantivat, n.) = gen gramatical care cuprinde numele de fiinţe de sex bărbătesc, precum şi nume de lucruri care, prin tradiţie sau prin analogie cu cele dintâi, sunt socotite de acelaşi sex. ♦ (Gram.) Care aparţine genului masculin. Adjective masculine. ♦ (Bot.) Mascul (2). 2. (Despre rime; p.ext. despre versuri) Care rimează pe ultima silabă accentuată. – Din lat. masculinus, fr. masculin. Masculinfeminin

masculin - MASCULÍN, -Ă adj. 1. de mascul; propriu bărbatului, bărbătesc. o gen ~ (şi s. n.) = gen gramatical care cuprinde nume de fiinţe sau de lucruri de sex bărbătesc. 2. (despre rime) cu accent pe ultima silabă. (< fr. masculin, lat. masculinus) MASCULÍN, -Ă, masculini, -e, adj. 1. De sex bărbătesc; p.ext. care este propriu masculului (1), bărbatului; bărbătesc. ♦ Alcătuit din bărbaţi, de bărbaţi. ♦ Gen masculin (şi substantivat, n.) = gen gramatical care cuprinde numele de fiinţe de sex bărbătesc, precum şi nume de lucruri care, prin tradiţie sau prin analogie cu cele dintâi, sunt socotite de acelaşi sex. ♦ (Gram.) Care aparţine genului masculin. Adjective masculine. ♦ (Bot.) Mascul (2). 2. (Despre rime; p.ext. despre versuri) Care rimează pe ultima silabă accentuată. – Din lat. masculinus, fr. masculin. Masculinfeminin MASCULÍN adj. 1. v. bărbătesc. 2. bărbătesc, mascul. (Flori ~.)

masculin - MASCULÍN, -Ă adj. 1. de mascul; propriu bărbatului, bărbătesc. o gen ~ (şi s. n.) = gen gramatical care cuprinde nume de fiinţe sau de lucruri de sex bărbătesc. 2. (despre rime) cu accent pe ultima silabă. (< fr. masculin, lat. masculinus) MASCULÍN, -Ă, masculini, -e, adj. 1. De sex bărbătesc; p.ext. care este propriu masculului (1), bărbatului; bărbătesc. ♦ Alcătuit din bărbaţi, de bărbaţi. ♦ Gen masculin (şi substantivat, n.) = gen gramatical care cuprinde numele de fiinţe de sex bărbătesc, precum şi nume de lucruri care, prin tradiţie sau prin analogie cu cele dintâi, sunt socotite de acelaşi sex. ♦ (Gram.) Care aparţine genului masculin. Adjective masculine. ♦ (Bot.) Mascul (2). 2. (Despre rime; p.ext. despre versuri) Care rimează pe ultima silabă accentuată. – Din lat. masculinus, fr. masculin. Masculinfeminin MASCULÍN adj. 1. v. bărbătesc. 2. bărbătesc, mascul. (Flori ~.) masculín adj. m., pl. masculíni; f. sg. masculínă, pl. masculíne

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici


//