Cauta un cuvant


mers - MERS s.n. Faptul de a merge. 1. Deplasare, mişcare dintr-un loc în altul; umblet, mergere. ♢ Mersul trenurilor sau vapoarelor = orar după care circulă trenurile sau vapoarele; (concr.) tabel sau broşură care cuprinde acest orar. ♢ Loc. adv. Din mers = în timpul deplasării, fără a se opri; mergând. ♦ Fel de a merge al cuiva; umblet, călcătură; ritm sau viteză cu care merge cineva. 2. (Rar) Curs, curgere (a unei ape curgătoare). 3. Ieşire (a fumului, a gazelor etc.). 4. Evoluţie, dezvoltare, desfăşurare (a unui fenomen, a unui proces etc.); mod, curs, ritm de desfăşurare (a unui fenomen, a unui proces etc.). ♢ Mers înainte = progres. ♦ (Rar) Desfăşurare a unei activităţi. ♦ (Mod de) funcţionare a unui sistem tehnic, a unui mecanism, a unui instrument. ♢ Mers în gol = regim de funcţionare în care nu se produce lucru mecanic util. Mers în sarcină = regim în care se furnizează o anumită putere utilă. – V. merge.

mers - MERS s.n. Faptul de a merge. 1. Deplasare, mişcare dintr-un loc în altul; umblet, mergere. ♢ Mersul trenurilor sau vapoarelor = orar după care circulă trenurile sau vapoarele; (concr.) tabel sau broşură care cuprinde acest orar. ♢ Loc. adv. Din mers = în timpul deplasării, fără a se opri; mergând. ♦ Fel de a merge al cuiva; umblet, călcătură; ritm sau viteză cu care merge cineva. 2. (Rar) Curs, curgere (a unei ape curgătoare). 3. Ieşire (a fumului, a gazelor etc.). 4. Evoluţie, dezvoltare, desfăşurare (a unui fenomen, a unui proces etc.); mod, curs, ritm de desfăşurare (a unui fenomen, a unui proces etc.). ♢ Mers înainte = progres. ♦ (Rar) Desfăşurare a unei activităţi. ♦ (Mod de) funcţionare a unui sistem tehnic, a unui mecanism, a unui instrument. ♢ Mers în gol = regim de funcţionare în care nu se produce lucru mecanic util. Mers în sarcină = regim în care se furnizează o anumită putere utilă. – V. merge. MERS s. v. curgere.

mers - MERS s.n. Faptul de a merge. 1. Deplasare, mişcare dintr-un loc în altul; umblet, mergere. ♢ Mersul trenurilor sau vapoarelor = orar după care circulă trenurile sau vapoarele; (concr.) tabel sau broşură care cuprinde acest orar. ♢ Loc. adv. Din mers = în timpul deplasării, fără a se opri; mergând. ♦ Fel de a merge al cuiva; umblet, călcătură; ritm sau viteză cu care merge cineva. 2. (Rar) Curs, curgere (a unei ape curgătoare). 3. Ieşire (a fumului, a gazelor etc.). 4. Evoluţie, dezvoltare, desfăşurare (a unui fenomen, a unui proces etc.); mod, curs, ritm de desfăşurare (a unui fenomen, a unui proces etc.). ♢ Mers înainte = progres. ♦ (Rar) Desfăşurare a unei activităţi. ♦ (Mod de) funcţionare a unui sistem tehnic, a unui mecanism, a unui instrument. ♢ Mers în gol = regim de funcţionare în care nu se produce lucru mecanic util. Mers în sarcină = regim în care se furnizează o anumită putere utilă. – V. merge. MERS s. v. curgere. MERS s. 1. deplasare, mergere, mişcare. (~ul lui prin grădină.) 2. circulaţie, umblet, (pop.) purtare. (O potecă formată prin ~ul oamenilor.) 3. călcătură, mişcare, pas, păşit, umblet, (rar) mersătură, (înv. şi pop.) mersură. (Are un ~ săltăreţ.) 4. v. plecare. 5. v. evoluţie. 6. mers-îna-inte v. progres. 7. funcţionare. (~ul unui ceasornic.)

mers - MERS s.n. Faptul de a merge. 1. Deplasare, mişcare dintr-un loc în altul; umblet, mergere. ♢ Mersul trenurilor sau vapoarelor = orar după care circulă trenurile sau vapoarele; (concr.) tabel sau broşură care cuprinde acest orar. ♢ Loc. adv. Din mers = în timpul deplasării, fără a se opri; mergând. ♦ Fel de a merge al cuiva; umblet, călcătură; ritm sau viteză cu care merge cineva. 2. (Rar) Curs, curgere (a unei ape curgătoare). 3. Ieşire (a fumului, a gazelor etc.). 4. Evoluţie, dezvoltare, desfăşurare (a unui fenomen, a unui proces etc.); mod, curs, ritm de desfăşurare (a unui fenomen, a unui proces etc.). ♢ Mers înainte = progres. ♦ (Rar) Desfăşurare a unei activităţi. ♦ (Mod de) funcţionare a unui sistem tehnic, a unui mecanism, a unui instrument. ♢ Mers în gol = regim de funcţionare în care nu se produce lucru mecanic util. Mers în sarcină = regim în care se furnizează o anumită putere utilă. – V. merge. MERS s. v. curgere. MERS s. 1. deplasare, mergere, mişcare. (~ul lui prin grădină.) 2. circulaţie, umblet, (pop.) purtare. (O potecă formată prin ~ul oamenilor.) 3. călcătură, mişcare, pas, păşit, umblet, (rar) mersătură, (înv. şi pop.) mersură. (Are un ~ săltăreţ.) 4. v. plecare. 5. v. evoluţie. 6. mers-îna-inte v. progres. 7. funcţionare. (~ul unui ceasornic.) mers s. n., pl. mérsuri

mers - MERS s.n. Faptul de a merge. 1. Deplasare, mişcare dintr-un loc în altul; umblet, mergere. ♢ Mersul trenurilor sau vapoarelor = orar după care circulă trenurile sau vapoarele; (concr.) tabel sau broşură care cuprinde acest orar. ♢ Loc. adv. Din mers = în timpul deplasării, fără a se opri; mergând. ♦ Fel de a merge al cuiva; umblet, călcătură; ritm sau viteză cu care merge cineva. 2. (Rar) Curs, curgere (a unei ape curgătoare). 3. Ieşire (a fumului, a gazelor etc.). 4. Evoluţie, dezvoltare, desfăşurare (a unui fenomen, a unui proces etc.); mod, curs, ritm de desfăşurare (a unui fenomen, a unui proces etc.). ♢ Mers înainte = progres. ♦ (Rar) Desfăşurare a unei activităţi. ♦ (Mod de) funcţionare a unui sistem tehnic, a unui mecanism, a unui instrument. ♢ Mers în gol = regim de funcţionare în care nu se produce lucru mecanic util. Mers în sarcină = regim în care se furnizează o anumită putere utilă. – V. merge. MERS s. v. curgere. MERS s. 1. deplasare, mergere, mişcare. (~ul lui prin grădină.) 2. circulaţie, umblet, (pop.) purtare. (O potecă formată prin ~ul oamenilor.) 3. călcătură, mişcare, pas, păşit, umblet, (rar) mersătură, (înv. şi pop.) mersură. (Are un ~ săltăreţ.) 4. v. plecare. 5. v. evoluţie. 6. mers-îna-inte v. progres. 7. funcţionare. (~ul unui ceasornic.) mers s. n., pl. mérsuri MERS n. 1) v. A MERGE. 2) Deplasare dintr-un loc în altul (a oamenilor şi a vehiculelor, pe căi de comunicaţie). ♢ Din ~ fără a se opri. ~ul trenurilor orarul de circulaţie a trenurilor. 3) Mod de a merge; umblet. ~ uşor. ~ apăsat. 4) Mod de funcţionare a unui sistem tehnic. ~ul motorului. 5) Felul sum se desfăşoară un fenomen sau un proces. ~ul lucrurilor. /v. a merge

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici


//