metalic - METÁLIC, -Ă adj. 1. de, din metal. 2. care seamănă cu metalul. ♢ (despre voce, sunet etc.) care are sonoritatea unui metal; aspru, strident. (< fr. métallique, it. metallico, lat. metallicus)
metalic - METÁLIC, -Ă adj. 1. de, din metal. 2. care seamănă cu metalul. ♢ (despre voce, sunet etc.) care are sonoritatea unui metal; aspru, strident. (< fr. métallique, it. metallico, lat. metallicus) METÁLIC, -Ă, metalici, -ce, adj. 1. Făcut din metal, de metal. ♦ Care are însuşiri ca ale metalului, care are luciul sau culoarea metalului. 2. (Despre sunete, zgomote) Produs prin ciocnirea sau lovirea obiectelor de metal; cu rezonanţă (ca) de metal. 3. Fig. Pătrunzător; aspru, strident, dur. – Din it. metallico, lat. metallicus, fr. métallique.
metalic - METÁLIC, -Ă adj. 1. de, din metal. 2. care seamănă cu metalul. ♢ (despre voce, sunet etc.) care are sonoritatea unui metal; aspru, strident. (< fr. métallique, it. metallico, lat. metallicus) METÁLIC, -Ă, metalici, -ce, adj. 1. Făcut din metal, de metal. ♦ Care are însuşiri ca ale metalului, care are luciul sau culoarea metalului. 2. (Despre sunete, zgomote) Produs prin ciocnirea sau lovirea obiectelor de metal; cu rezonanţă (ca) de metal. 3. Fig. Pătrunzător; aspru, strident, dur. – Din it. metallico, lat. metallicus, fr. métallique. METÁLIC adj. (înv.) metalicesc.
metalic - METÁLIC, -Ă adj. 1. de, din metal. 2. care seamănă cu metalul. ♢ (despre voce, sunet etc.) care are sonoritatea unui metal; aspru, strident. (< fr. métallique, it. metallico, lat. metallicus) METÁLIC, -Ă, metalici, -ce, adj. 1. Făcut din metal, de metal. ♦ Care are însuşiri ca ale metalului, care are luciul sau culoarea metalului. 2. (Despre sunete, zgomote) Produs prin ciocnirea sau lovirea obiectelor de metal; cu rezonanţă (ca) de metal. 3. Fig. Pătrunzător; aspru, strident, dur. – Din it. metallico, lat. metallicus, fr. métallique. METÁLIC adj. (înv.) metalicesc. metálic adj. m., pl. metálici; f. sg. metálică, pl. metálice
metalic - METÁLIC, -Ă adj. 1. de, din metal. 2. care seamănă cu metalul. ♢ (despre voce, sunet etc.) care are sonoritatea unui metal; aspru, strident. (< fr. métallique, it. metallico, lat. metallicus) METÁLIC, -Ă, metalici, -ce, adj. 1. Făcut din metal, de metal. ♦ Care are însuşiri ca ale metalului, care are luciul sau culoarea metalului. 2. (Despre sunete, zgomote) Produs prin ciocnirea sau lovirea obiectelor de metal; cu rezonanţă (ca) de metal. 3. Fig. Pătrunzător; aspru, strident, dur. – Din it. metallico, lat. metallicus, fr. métallique. METÁLIC adj. (înv.) metalicesc. metálic adj. m., pl. metálici; f. sg. metálică, pl. metálice METÁLI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care este făcut din metal. 2) (despre luciu, culori, aspecte ale obiectelor) Care este asemănător cu metalul; cu caracteristici de metal. Strălucire ~că. 3) (despre sunete, zgomote) Care are sonoritate de metal; cu rezonanţă de metal. /<it. metallico, lat. metallicus, fr. métallique
DEX-Online-Ro.ro hosted by Okay.ro
Copyright (C) 2004-2008 DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici
Parteneri: jocuri, Matrimoniale, divertisment, director web,
Id fete, Id baieti, Jocuri strategie, harta romaniei, Jocuri cu fotbal, jocuri de gatit, Domenii .RO, Gazduire web DEX Online Ro
Web site made by fabbydesign.