Cauta un cuvant


militar - MILITÁR, -Ă I. adj. care ţine de armată; ostăşesc. o stagiu ~ = stagiu făcut în armată de un cetăţean. ♢ care se bazează pe armată; de război. II. s. m. cel care aparţine cadrelor active ale armatei. (< fr. militaire, lat. militaris, germ. Militär)

militar - MILITÁR, -Ă I. adj. care ţine de armată; ostăşesc. o stagiu ~ = stagiu făcut în armată de un cetăţean. ♢ care se bazează pe armată; de război. II. s. m. cel care aparţine cadrelor active ale armatei. (< fr. militaire, lat. militaris, germ. Militär) MILITÁR, -Ă, militari, -e, s.m. şi f., adj. l. S.m. şi f. Persoană care face parte din cadrele armatei sau care îşi face stagiul militar; ostaş, oştean. 2. Adj. Care aparţine armatei sau militarilor (1), privitor la armată sau la militari, specific armatei sau militarilor; făcut după principii proprii armatei; milităresc, ostăşesc. ♢ Serviciu (sau stagiu) militar = stagiu pe care sunt obligaţi să-l presteze toţi bărbaţii valizi ai unei ţări. ♦ Realizat sau efectuat prin sau de către armată. – Din fr. militaire, lat. militaris, germ. Militär.

militar - MILITÁR, -Ă I. adj. care ţine de armată; ostăşesc. o stagiu ~ = stagiu făcut în armată de un cetăţean. ♢ care se bazează pe armată; de război. II. s. m. cel care aparţine cadrelor active ale armatei. (< fr. militaire, lat. militaris, germ. Militär) MILITÁR, -Ă, militari, -e, s.m. şi f., adj. l. S.m. şi f. Persoană care face parte din cadrele armatei sau care îşi face stagiul militar; ostaş, oştean. 2. Adj. Care aparţine armatei sau militarilor (1), privitor la armată sau la militari, specific armatei sau militarilor; făcut după principii proprii armatei; milităresc, ostăşesc. ♢ Serviciu (sau stagiu) militar = stagiu pe care sunt obligaţi să-l presteze toţi bărbaţii valizi ai unei ţări. ♦ Realizat sau efectuat prin sau de către armată. – Din fr. militaire, lat. militaris, germ. Militär. MILITÁR s., adj. 1. s. v. ostaş. 2. adj. cazon, milităresc, ostăşesc, soldăţesc, (rar) marţial, (pop.) cătănesc, (înv.) oştenesc, oştesc, voinicesc. (Uniformă ~.) 3. adj. v. armat.

militar - MILITÁR, -Ă I. adj. care ţine de armată; ostăşesc. o stagiu ~ = stagiu făcut în armată de un cetăţean. ♢ care se bazează pe armată; de război. II. s. m. cel care aparţine cadrelor active ale armatei. (< fr. militaire, lat. militaris, germ. Militär) MILITÁR, -Ă, militari, -e, s.m. şi f., adj. l. S.m. şi f. Persoană care face parte din cadrele armatei sau care îşi face stagiul militar; ostaş, oştean. 2. Adj. Care aparţine armatei sau militarilor (1), privitor la armată sau la militari, specific armatei sau militarilor; făcut după principii proprii armatei; milităresc, ostăşesc. ♢ Serviciu (sau stagiu) militar = stagiu pe care sunt obligaţi să-l presteze toţi bărbaţii valizi ai unei ţări. ♦ Realizat sau efectuat prin sau de către armată. – Din fr. militaire, lat. militaris, germ. Militär. MILITÁR s., adj. 1. s. v. ostaş. 2. adj. cazon, milităresc, ostăşesc, soldăţesc, (rar) marţial, (pop.) cătănesc, (înv.) oştenesc, oştesc, voinicesc. (Uniformă ~.) 3. adj. v. armat. militár adj. m., s. m., pl. militári; f. sg. militáră, pl. militáre

militar - MILITÁR, -Ă I. adj. care ţine de armată; ostăşesc. o stagiu ~ = stagiu făcut în armată de un cetăţean. ♢ care se bazează pe armată; de război. II. s. m. cel care aparţine cadrelor active ale armatei. (< fr. militaire, lat. militaris, germ. Militär) MILITÁR, -Ă, militari, -e, s.m. şi f., adj. l. S.m. şi f. Persoană care face parte din cadrele armatei sau care îşi face stagiul militar; ostaş, oştean. 2. Adj. Care aparţine armatei sau militarilor (1), privitor la armată sau la militari, specific armatei sau militarilor; făcut după principii proprii armatei; milităresc, ostăşesc. ♢ Serviciu (sau stagiu) militar = stagiu pe care sunt obligaţi să-l presteze toţi bărbaţii valizi ai unei ţări. ♦ Realizat sau efectuat prin sau de către armată. – Din fr. militaire, lat. militaris, germ. Militär. MILITÁR s., adj. 1. s. v. ostaş. 2. adj. cazon, milităresc, ostăşesc, soldăţesc, (rar) marţial, (pop.) cătănesc, (înv.) oştenesc, oştesc, voinicesc. (Uniformă ~.) 3. adj. v. armat. militár adj. m., s. m., pl. militári; f. sg. militáră, pl. militáre MILITÁR2 ~i m. Persoană care îşi face stagiul militar sau face parte din cadrele armatei; ostaş; soldat. /
//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici


//