Cauta un cuvant


//
mireasă - MIREÁSĂ, mirese, s.f. 1. Nume purtat de femeie în ziua sau în preajma căsătoriei sale. ♢ (Bis.) Mireasa Domnului = călugăriţă. ♢ Expr. A plânge ca o mireasă = a plânge tare, cu foc. A mânca ca o mireasă = a mânca foarte puţin. A sta ca o mireasă = a nu lucra nimic, a sta degeaba. 2. Plantă erbacee cu frunzele verzi-gălbui pe margini şi roşu-aprins în centru, cu flori albe şi roşii dispuse în spice, cultivată ca plantă ornamentală (Coleus blumei). – Mire + suf. -easă.

mireasă - MIREÁSĂ, mirese, s.f. 1. Nume purtat de femeie în ziua sau în preajma căsătoriei sale. ♢ (Bis.) Mireasa Domnului = călugăriţă. ♢ Expr. A plânge ca o mireasă = a plânge tare, cu foc. A mânca ca o mireasă = a mânca foarte puţin. A sta ca o mireasă = a nu lucra nimic, a sta degeaba. 2. Plantă erbacee cu frunzele verzi-gălbui pe margini şi roşu-aprins în centru, cu flori albe şi roşii dispuse în spice, cultivată ca plantă ornamentală (Coleus blumei). – Mire + suf. -easă. MIREÁSĂ s. v. primulă.

mireasă - MIREÁSĂ, mirese, s.f. 1. Nume purtat de femeie în ziua sau în preajma căsătoriei sale. ♢ (Bis.) Mireasa Domnului = călugăriţă. ♢ Expr. A plânge ca o mireasă = a plânge tare, cu foc. A mânca ca o mireasă = a mânca foarte puţin. A sta ca o mireasă = a nu lucra nimic, a sta degeaba. 2. Plantă erbacee cu frunzele verzi-gălbui pe margini şi roşu-aprins în centru, cu flori albe şi roşii dispuse în spice, cultivată ca plantă ornamentală (Coleus blumei). – Mire + suf. -easă. MIREÁSĂ s. v. primulă. MIREÁSĂ s. 1. (reg.) crăiasă, miră, (Ban.) govie, (înv.) nevastă. 2. (BIS.) mireasa Domnului v. călugăriţă; mireasa lui Dumnezeu v. călugăriţă. 3. (BOT.; Coleus blumei) (reg.) urzici (pl.), poa-la-Maicii-Precista.

mireasă - MIREÁSĂ, mirese, s.f. 1. Nume purtat de femeie în ziua sau în preajma căsătoriei sale. ♢ (Bis.) Mireasa Domnului = călugăriţă. ♢ Expr. A plânge ca o mireasă = a plânge tare, cu foc. A mânca ca o mireasă = a mânca foarte puţin. A sta ca o mireasă = a nu lucra nimic, a sta degeaba. 2. Plantă erbacee cu frunzele verzi-gălbui pe margini şi roşu-aprins în centru, cu flori albe şi roşii dispuse în spice, cultivată ca plantă ornamentală (Coleus blumei). – Mire + suf. -easă. MIREÁSĂ s. v. primulă. MIREÁSĂ s. 1. (reg.) crăiasă, miră, (Ban.) govie, (înv.) nevastă. 2. (BIS.) mireasa Domnului v. călugăriţă; mireasa lui Dumnezeu v. călugăriţă. 3. (BOT.; Coleus blumei) (reg.) urzici (pl.), poa-la-Maicii-Precista. mireásă s. f., g.-d. art. mirései; pl. mirése

mireasă - MIREÁSĂ, mirese, s.f. 1. Nume purtat de femeie în ziua sau în preajma căsătoriei sale. ♢ (Bis.) Mireasa Domnului = călugăriţă. ♢ Expr. A plânge ca o mireasă = a plânge tare, cu foc. A mânca ca o mireasă = a mânca foarte puţin. A sta ca o mireasă = a nu lucra nimic, a sta degeaba. 2. Plantă erbacee cu frunzele verzi-gălbui pe margini şi roşu-aprins în centru, cu flori albe şi roşii dispuse în spice, cultivată ca plantă ornamentală (Coleus blumei). – Mire + suf. -easă. MIREÁSĂ s. v. primulă. MIREÁSĂ s. 1. (reg.) crăiasă, miră, (Ban.) govie, (înv.) nevastă. 2. (BIS.) mireasa Domnului v. călugăriţă; mireasa lui Dumnezeu v. călugăriţă. 3. (BOT.; Coleus blumei) (reg.) urzici (pl.), poa-la-Maicii-Precista. mireásă s. f., g.-d. art. mirései; pl. mirése MIR//EÁSĂ2 ~ése f. Plantă erbacee ornamentală, cu frunze roşiatice şi cu flori divers colorate. /mire + suf. ~easă

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici

//