Cauta un cuvant


misiune - MISIÚNE s. f. 1. însărcinare, funcţie încredinţată cuiva; rol, rost, menire. o ~ diplomatică = oficiu sau reprezentanţă diplomatică permanentă cu grad de ambasadă sau legaţie, condusă de un ambasador sau de un nunţiu. 2. delegaţie trimisă de un stat în străinătate cu un scop determinat. 3. acţiunea de propagare a creştinismului în ţările cu o altă religie. (< fr. mission, lat. missio)

misiune - MISIÚNE s. f. 1. însărcinare, funcţie încredinţată cuiva; rol, rost, menire. o ~ diplomatică = oficiu sau reprezentanţă diplomatică permanentă cu grad de ambasadă sau legaţie, condusă de un ambasador sau de un nunţiu. 2. delegaţie trimisă de un stat în străinătate cu un scop determinat. 3. acţiunea de propagare a creştinismului în ţările cu o altă religie. (< fr. mission, lat. missio) MISIÚNE, misiuni, s.f. 1. Însărcinare, împuternicire dată cuiva, sarcină de a face un anumit lucru. 2. Grup de persoane (oficiale) trimis într-o ţară străină cu un anumit scop (de obicei diplomatic); delegaţie. ♢ Misiune diplomatică = reprezentanţă diplomatică a unui stat, condusă de un ambasador sau de un ministru plenipotenţiar. 3. Acţiune de propagare a creştinismului în ţări cu altă religie dominantă; instituţie religioasă dintr-o asemenea ţară, prin care se propagă creştinismul. 4. Rol, rost, datorie, menire. [Pr.: -si-u-. – Var.: (1, înv.) mísie s.f.] – Din fr. mission, lat. missio, -onis.

misiune - MISIÚNE s. f. 1. însărcinare, funcţie încredinţată cuiva; rol, rost, menire. o ~ diplomatică = oficiu sau reprezentanţă diplomatică permanentă cu grad de ambasadă sau legaţie, condusă de un ambasador sau de un nunţiu. 2. delegaţie trimisă de un stat în străinătate cu un scop determinat. 3. acţiunea de propagare a creştinismului în ţările cu o altă religie. (< fr. mission, lat. missio) MISIÚNE, misiuni, s.f. 1. Însărcinare, împuternicire dată cuiva, sarcină de a face un anumit lucru. 2. Grup de persoane (oficiale) trimis într-o ţară străină cu un anumit scop (de obicei diplomatic); delegaţie. ♢ Misiune diplomatică = reprezentanţă diplomatică a unui stat, condusă de un ambasador sau de un ministru plenipotenţiar. 3. Acţiune de propagare a creştinismului în ţări cu altă religie dominantă; instituţie religioasă dintr-o asemenea ţară, prin care se propagă creştinismul. 4. Rol, rost, datorie, menire. [Pr.: -si-u-. – Var.: (1, înv.) mísie s.f.] – Din fr. mission, lat. missio, -onis. MISIÚNE s. 1. v. însărcinare. 2. v. menire.

misiune - MISIÚNE s. f. 1. însărcinare, funcţie încredinţată cuiva; rol, rost, menire. o ~ diplomatică = oficiu sau reprezentanţă diplomatică permanentă cu grad de ambasadă sau legaţie, condusă de un ambasador sau de un nunţiu. 2. delegaţie trimisă de un stat în străinătate cu un scop determinat. 3. acţiunea de propagare a creştinismului în ţările cu o altă religie. (< fr. mission, lat. missio) MISIÚNE, misiuni, s.f. 1. Însărcinare, împuternicire dată cuiva, sarcină de a face un anumit lucru. 2. Grup de persoane (oficiale) trimis într-o ţară străină cu un anumit scop (de obicei diplomatic); delegaţie. ♢ Misiune diplomatică = reprezentanţă diplomatică a unui stat, condusă de un ambasador sau de un ministru plenipotenţiar. 3. Acţiune de propagare a creştinismului în ţări cu altă religie dominantă; instituţie religioasă dintr-o asemenea ţară, prin care se propagă creştinismul. 4. Rol, rost, datorie, menire. [Pr.: -si-u-. – Var.: (1, înv.) mísie s.f.] – Din fr. mission, lat. missio, -onis. MISIÚNE s. 1. v. însărcinare. 2. v. menire. misiúne (însărcinare, grup de reprezentanţi, propagare, menire) s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. misiúnii; pl. misiúni

misiune - MISIÚNE s. f. 1. însărcinare, funcţie încredinţată cuiva; rol, rost, menire. o ~ diplomatică = oficiu sau reprezentanţă diplomatică permanentă cu grad de ambasadă sau legaţie, condusă de un ambasador sau de un nunţiu. 2. delegaţie trimisă de un stat în străinătate cu un scop determinat. 3. acţiunea de propagare a creştinismului în ţările cu o altă religie. (< fr. mission, lat. missio) MISIÚNE, misiuni, s.f. 1. Însărcinare, împuternicire dată cuiva, sarcină de a face un anumit lucru. 2. Grup de persoane (oficiale) trimis într-o ţară străină cu un anumit scop (de obicei diplomatic); delegaţie. ♢ Misiune diplomatică = reprezentanţă diplomatică a unui stat, condusă de un ambasador sau de un ministru plenipotenţiar. 3. Acţiune de propagare a creştinismului în ţări cu altă religie dominantă; instituţie religioasă dintr-o asemenea ţară, prin care se propagă creştinismul. 4. Rol, rost, datorie, menire. [Pr.: -si-u-. – Var.: (1, înv.) mísie s.f.] – Din fr. mission, lat. missio, -onis. MISIÚNE s. 1. v. însărcinare. 2. v. menire. misiúne (însărcinare, grup de reprezentanţi, propagare, menire) s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. misiúnii; pl. misiúni MISIÚN//E ~i f. 1) Sarcină acordată cuiva în vederea realizării unei acţiuni. 2) Reprezentanţă diplomatică a unui stat în alt stat. 3) Grup de persoane (oficiale) trimis undeva cu un anumit scop; delegaţie. 4) Organizaţie de creştini care propagă religia creştină în statele cu altă credinţă dominantă. [G.-D. misiunii; Sil. -si-u-] /
//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici


//