Cauta un cuvant


mobil - MOBIL2(O)-, -MOBÍL elem. „mobil, mişcător“. (< fr. mobil/o/-, -mobile, cf. lat. mobilis)

mobil - MOBIL2(O)-, -MOBÍL elem. „mobil, mişcător“. (< fr. mobil/o/-, -mobile, cf. lat. mobilis) MOBÍL1, -Ă I. adj. 1. care se mişcă sau se poate mişca. 2. schimbător, nestatornic; versatil. ♢ (despre faţa omului) care îşi schimbă uşor expresia; (despre ochi) în continuă mişcare. 3. (despre substantive) apt de a suferi moţiune2. II. s. n. 1. corp în mişcare. 2. cauză determinată a unei acţiuni; motiv. (< fr. mobile, lat. mobilis)

mobil - MOBIL2(O)-, -MOBÍL elem. „mobil, mişcător“. (< fr. mobil/o/-, -mobile, cf. lat. mobilis) MOBÍL1, -Ă I. adj. 1. care se mişcă sau se poate mişca. 2. schimbător, nestatornic; versatil. ♢ (despre faţa omului) care îşi schimbă uşor expresia; (despre ochi) în continuă mişcare. 3. (despre substantive) apt de a suferi moţiune2. II. s. n. 1. corp în mişcare. 2. cauză determinată a unei acţiuni; motiv. (< fr. mobile, lat. mobilis) MOBÍL, -Ă, mobili, -e, adj., s.n. 1. Adj. Care se mişcă, se deplasează sau care poate fi mişcat, deplasat. ♢ Bunuri mobile sau avere mobilă = avere constând din obiecte care se pot transporta dintr-un loc în altul. 2. S.n. Corp în mişcare. 3. Adj. Nestabil; schimbător, variabil. ♦ (Despre ochi, privire, figură) Care îşi schimbă uşor expresia; care este mereu în mişcare. 4. S.n. Cauză determinantă a unei acţiuni; impuls, imbold, scop, obiectiv. [Pl. şi: (4) mobiluri] – Din fr. mobile, lat. mobilis.

mobil - MOBIL2(O)-, -MOBÍL elem. „mobil, mişcător“. (< fr. mobil/o/-, -mobile, cf. lat. mobilis) MOBÍL1, -Ă I. adj. 1. care se mişcă sau se poate mişca. 2. schimbător, nestatornic; versatil. ♢ (despre faţa omului) care îşi schimbă uşor expresia; (despre ochi) în continuă mişcare. 3. (despre substantive) apt de a suferi moţiune2. II. s. n. 1. corp în mişcare. 2. cauză determinată a unei acţiuni; motiv. (< fr. mobile, lat. mobilis) MOBÍL, -Ă, mobili, -e, adj., s.n. 1. Adj. Care se mişcă, se deplasează sau care poate fi mişcat, deplasat. ♢ Bunuri mobile sau avere mobilă = avere constând din obiecte care se pot transporta dintr-un loc în altul. 2. S.n. Corp în mişcare. 3. Adj. Nestabil; schimbător, variabil. ♦ (Despre ochi, privire, figură) Care îşi schimbă uşor expresia; care este mereu în mişcare. 4. S.n. Cauză determinantă a unei acţiuni; impuls, imbold, scop, obiectiv. [Pl. şi: (4) mobiluri] – Din fr. mobile, lat. mobilis. Mobil ≠ fix, imobil, neclintit, stabil, statornic, nemobil, neschimbător

mobil - MOBIL2(O)-, -MOBÍL elem. „mobil, mişcător“. (< fr. mobil/o/-, -mobile, cf. lat. mobilis) MOBÍL1, -Ă I. adj. 1. care se mişcă sau se poate mişca. 2. schimbător, nestatornic; versatil. ♢ (despre faţa omului) care îşi schimbă uşor expresia; (despre ochi) în continuă mişcare. 3. (despre substantive) apt de a suferi moţiune2. II. s. n. 1. corp în mişcare. 2. cauză determinată a unei acţiuni; motiv. (< fr. mobile, lat. mobilis) MOBÍL, -Ă, mobili, -e, adj., s.n. 1. Adj. Care se mişcă, se deplasează sau care poate fi mişcat, deplasat. ♢ Bunuri mobile sau avere mobilă = avere constând din obiecte care se pot transporta dintr-un loc în altul. 2. S.n. Corp în mişcare. 3. Adj. Nestabil; schimbător, variabil. ♦ (Despre ochi, privire, figură) Care îşi schimbă uşor expresia; care este mereu în mişcare. 4. S.n. Cauză determinantă a unei acţiuni; impuls, imbold, scop, obiectiv. [Pl. şi: (4) mobiluri] – Din fr. mobile, lat. mobilis. Mobil ≠ fix, imobil, neclintit, stabil, statornic, nemobil, neschimbător MOBÍL adj., s. 1. adj. v. volant. 2. adj. v. mobiliar. 3. s. v. cauză.

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici


//