Cauta un cuvant


//
natural - NATURÁL, -Ă, naturali, -e, adj., adv., s.n. I. Adj. 1. Care se referă la natură (1), care aparţine naturii; care se găseşte în natură. ♢ Bogăţie naturală = bogăţie (necultivată) a solului sau a subsolului, a unei regiuni, a unei ţări. Ştiinţele naturale = ştiinţele naturii, v. natură. Graniţă naturală = graniţă marcată de o apă sau de o formă de relief. Drept natural = (în concepţia unor filozofi) drept considerat ca imuabil şi universal, care ar exista în afara structurilor sociale, decurgând fie din natura sau raţiunea umană, fie din voinţa sau raţiunea divină. 2. Care este generat, produs, creat de natură (1), fără intervenţia omului; p. ext. veritabil, curat, pur. 3. Care este lipsit de artificiu, de rafinament, de afectare, simplu; care se realizează spontan, fără efort sau constrângere. ♢ (Adverbial) Vorbeşte natural. 4. Care este conform cu natura cuiva, înnăscut, nativ; propriu, specific cuiva. 5. Care concordă, se potriveşte cu faptele din realitatea obiectivă, cu ordinea firească a lucrurilor; normal, firesc. ♢ Moarte naturală = moarte survenită în chip firesc, moarte bună (din cauza bătrâneţii). Mărime naturală = (reproducere în) mărime reală a modelului în artele plastice şi în fotografie. ♦ (Despre copii) Născut în afara căsătoriei; nelegitim. II. Adv. Fireşte, desigur, bineînţeles. III. S.n. (Astăzi rar) Naturaleţe, simplitate. – Din lat. naturalis, it. naturale, fr. naturel, germ. Naturell.

natural - NATURÁL, -Ă, naturali, -e, adj., adv., s.n. I. Adj. 1. Care se referă la natură (1), care aparţine naturii; care se găseşte în natură. ♢ Bogăţie naturală = bogăţie (necultivată) a solului sau a subsolului, a unei regiuni, a unei ţări. Ştiinţele naturale = ştiinţele naturii, v. natură. Graniţă naturală = graniţă marcată de o apă sau de o formă de relief. Drept natural = (în concepţia unor filozofi) drept considerat ca imuabil şi universal, care ar exista în afara structurilor sociale, decurgând fie din natura sau raţiunea umană, fie din voinţa sau raţiunea divină. 2. Care este generat, produs, creat de natură (1), fără intervenţia omului; p. ext. veritabil, curat, pur. 3. Care este lipsit de artificiu, de rafinament, de afectare, simplu; care se realizează spontan, fără efort sau constrângere. ♢ (Adverbial) Vorbeşte natural. 4. Care este conform cu natura cuiva, înnăscut, nativ; propriu, specific cuiva. 5. Care concordă, se potriveşte cu faptele din realitatea obiectivă, cu ordinea firească a lucrurilor; normal, firesc. ♢ Moarte naturală = moarte survenită în chip firesc, moarte bună (din cauza bătrâneţii). Mărime naturală = (reproducere în) mărime reală a modelului în artele plastice şi în fotografie. ♦ (Despre copii) Născut în afara căsătoriei; nelegitim. II. Adv. Fireşte, desigur, bineînţeles. III. S.n. (Astăzi rar) Naturaleţe, simplitate. – Din lat. naturalis, it. naturale, fr. naturel, germ. Naturell. Natural ≠ artificial, miraculos, nenatural

natural - NATURÁL, -Ă, naturali, -e, adj., adv., s.n. I. Adj. 1. Care se referă la natură (1), care aparţine naturii; care se găseşte în natură. ♢ Bogăţie naturală = bogăţie (necultivată) a solului sau a subsolului, a unei regiuni, a unei ţări. Ştiinţele naturale = ştiinţele naturii, v. natură. Graniţă naturală = graniţă marcată de o apă sau de o formă de relief. Drept natural = (în concepţia unor filozofi) drept considerat ca imuabil şi universal, care ar exista în afara structurilor sociale, decurgând fie din natura sau raţiunea umană, fie din voinţa sau raţiunea divină. 2. Care este generat, produs, creat de natură (1), fără intervenţia omului; p. ext. veritabil, curat, pur. 3. Care este lipsit de artificiu, de rafinament, de afectare, simplu; care se realizează spontan, fără efort sau constrângere. ♢ (Adverbial) Vorbeşte natural. 4. Care este conform cu natura cuiva, înnăscut, nativ; propriu, specific cuiva. 5. Care concordă, se potriveşte cu faptele din realitatea obiectivă, cu ordinea firească a lucrurilor; normal, firesc. ♢ Moarte naturală = moarte survenită în chip firesc, moarte bună (din cauza bătrâneţii). Mărime naturală = (reproducere în) mărime reală a modelului în artele plastice şi în fotografie. ♦ (Despre copii) Născut în afara căsătoriei; nelegitim. II. Adv. Fireşte, desigur, bineînţeles. III. S.n. (Astăzi rar) Naturaleţe, simplitate. – Din lat. naturalis, it. naturale, fr. naturel, germ. Naturell. Natural ≠ artificial, miraculos, nenatural NATURÁL s. v. caracter, degajare, dezinvoltură, fire, firesc, naturaleţe, natură, simplitate, spontaneitate, structură, temperament.

natural - NATURÁL, -Ă, naturali, -e, adj., adv., s.n. I. Adj. 1. Care se referă la natură (1), care aparţine naturii; care se găseşte în natură. ♢ Bogăţie naturală = bogăţie (necultivată) a solului sau a subsolului, a unei regiuni, a unei ţări. Ştiinţele naturale = ştiinţele naturii, v. natură. Graniţă naturală = graniţă marcată de o apă sau de o formă de relief. Drept natural = (în concepţia unor filozofi) drept considerat ca imuabil şi universal, care ar exista în afara structurilor sociale, decurgând fie din natura sau raţiunea umană, fie din voinţa sau raţiunea divină. 2. Care este generat, produs, creat de natură (1), fără intervenţia omului; p. ext. veritabil, curat, pur. 3. Care este lipsit de artificiu, de rafinament, de afectare, simplu; care se realizează spontan, fără efort sau constrângere. ♢ (Adverbial) Vorbeşte natural. 4. Care este conform cu natura cuiva, înnăscut, nativ; propriu, specific cuiva. 5. Care concordă, se potriveşte cu faptele din realitatea obiectivă, cu ordinea firească a lucrurilor; normal, firesc. ♢ Moarte naturală = moarte survenită în chip firesc, moarte bună (din cauza bătrâneţii). Mărime naturală = (reproducere în) mărime reală a modelului în artele plastice şi în fotografie. ♦ (Despre copii) Născut în afara căsătoriei; nelegitim. II. Adv. Fireşte, desigur, bineînţeles. III. S.n. (Astăzi rar) Naturaleţe, simplitate. – Din lat. naturalis, it. naturale, fr. naturel, germ. Naturell. Natural ≠ artificial, miraculos, nenatural NATURÁL s. v. caracter, degajare, dezinvoltură, fire, firesc, naturaleţe, natură, simplitate, spontaneitate, structură, temperament. NATURÁL adj., adv. 1. adj. (livr.) elementar. (Forţele ~.) 2. adj. v. simplu. 3. adj. v. sălbatic. 4. adj. pur, veritabil, (livr.) genuin. (Un produs ~.) 5. adj. curat, neamestecat, pur, (înv. şi pop.) sadea. (Vin ~.) 6. adj. v. înnăscut. 7. adj. v. bastard. 8. adj. degajat, dezinvolt, firesc, neafectat, neartificial, necăutat, neprefăcut, nesilit, nestudiat, simplu, spontan, (livr.) nonşalant, (înv.) prostatic. (O atitudine ~; cu gesturi ~.) 9. adj. v. firesc. 10. adv. v. desigur.

natural - NATURÁL, -Ă, naturali, -e, adj., adv., s.n. I. Adj. 1. Care se referă la natură (1), care aparţine naturii; care se găseşte în natură. ♢ Bogăţie naturală = bogăţie (necultivată) a solului sau a subsolului, a unei regiuni, a unei ţări. Ştiinţele naturale = ştiinţele naturii, v. natură. Graniţă naturală = graniţă marcată de o apă sau de o formă de relief. Drept natural = (în concepţia unor filozofi) drept considerat ca imuabil şi universal, care ar exista în afara structurilor sociale, decurgând fie din natura sau raţiunea umană, fie din voinţa sau raţiunea divină. 2. Care este generat, produs, creat de natură (1), fără intervenţia omului; p. ext. veritabil, curat, pur. 3. Care este lipsit de artificiu, de rafinament, de afectare, simplu; care se realizează spontan, fără efort sau constrângere. ♢ (Adverbial) Vorbeşte natural. 4. Care este conform cu natura cuiva, înnăscut, nativ; propriu, specific cuiva. 5. Care concordă, se potriveşte cu faptele din realitatea obiectivă, cu ordinea firească a lucrurilor; normal, firesc. ♢ Moarte naturală = moarte survenită în chip firesc, moarte bună (din cauza bătrâneţii). Mărime naturală = (reproducere în) mărime reală a modelului în artele plastice şi în fotografie. ♦ (Despre copii) Născut în afara căsătoriei; nelegitim. II. Adv. Fireşte, desigur, bineînţeles. III. S.n. (Astăzi rar) Naturaleţe, simplitate. – Din lat. naturalis, it. naturale, fr. naturel, germ. Naturell. Natural ≠ artificial, miraculos, nenatural NATURÁL s. v. caracter, degajare, dezinvoltură, fire, firesc, naturaleţe, natură, simplitate, spontaneitate, structură, temperament. NATURÁL adj., adv. 1. adj. (livr.) elementar. (Forţele ~.) 2. adj. v. simplu. 3. adj. v. sălbatic. 4. adj. pur, veritabil, (livr.) genuin. (Un produs ~.) 5. adj. curat, neamestecat, pur, (înv. şi pop.) sadea. (Vin ~.) 6. adj. v. înnăscut. 7. adj. v. bastard. 8. adj. degajat, dezinvolt, firesc, neafectat, neartificial, necăutat, neprefăcut, nesilit, nestudiat, simplu, spontan, (livr.) nonşalant, (înv.) prostatic. (O atitudine ~; cu gesturi ~.) 9. adj. v. firesc. 10. adv. v. desigur. naturál adj. m., pl. naturáli; f. sg. naturálă, pl. naturále

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici

//