Cauta un cuvant


neutru - NEÚTRU, -Ă, neutri, -e, adj. 1. (Despre state, popoare etc.) Care este în stare de neutralitate, care nu face parte din beligeranţi sau dintre părţile adverse; neutral (1). ♢ Zonă neutră sau teritoriu neutru = teritoriu situat între graniţele a două ţări pe care nu staţionează forţe armate. ♦ P. ext. (Despre oameni sau grupuri sociale) Care nu se încadrează în nici un partid, în nici un curent etc.; care se abţine de la a se pronunţa pro sau contra, păstrând o atitudine rezervată, pasivă. 2. Care nu poate fi calificat nici în sens pozitiv şi nici în sens negativ, care nu trezeşte nici un interes deosebit, care este nesemnificativ, indiferent; care manifestă indiferenţă, lipsă de participare: spec. lipsit de valoare afectivă sau stilistică. ♦ (Fon.) Care nu participă la o anumită opoziţie fonologică. 3. (Gram.; în sintagmele) Gen neutru (şi substantivat, n.) = formă a unor părţi de vorbire (substantivul, adjectivul etc.) atribuită numelor de lucruri. Substantiv neutru (şi substantivat, n.) = substantiv de genul neutru. Vocală neutră = vocală medială. ♦ (Despre sensul cuvintelor) Care este indiferent faţă de genul (feminin sau masculin) indicat de forma cuvântului; care se poate referi la obiecte de orice gen; neutral (2). 4. (Chim.) Care nu are nici caracter acid, nici caracter bazic; neutral (3). ♦ La care ionii de hidrogen ai acidului au fost înlocuiţi cu metale. 5. (Fiz.) Care nu are sarcină electrică; care posedă în cantităţi egale sarcină electrică pozitivă şi negativă. – Din fr. neutre, lat. neuter, -tra, it. neutro.

neutru - NEÚTRU, -Ă, neutri, -e, adj. 1. (Despre state, popoare etc.) Care este în stare de neutralitate, care nu face parte din beligeranţi sau dintre părţile adverse; neutral (1). ♢ Zonă neutră sau teritoriu neutru = teritoriu situat între graniţele a două ţări pe care nu staţionează forţe armate. ♦ P. ext. (Despre oameni sau grupuri sociale) Care nu se încadrează în nici un partid, în nici un curent etc.; care se abţine de la a se pronunţa pro sau contra, păstrând o atitudine rezervată, pasivă. 2. Care nu poate fi calificat nici în sens pozitiv şi nici în sens negativ, care nu trezeşte nici un interes deosebit, care este nesemnificativ, indiferent; care manifestă indiferenţă, lipsă de participare: spec. lipsit de valoare afectivă sau stilistică. ♦ (Fon.) Care nu participă la o anumită opoziţie fonologică. 3. (Gram.; în sintagmele) Gen neutru (şi substantivat, n.) = formă a unor părţi de vorbire (substantivul, adjectivul etc.) atribuită numelor de lucruri. Substantiv neutru (şi substantivat, n.) = substantiv de genul neutru. Vocală neutră = vocală medială. ♦ (Despre sensul cuvintelor) Care este indiferent faţă de genul (feminin sau masculin) indicat de forma cuvântului; care se poate referi la obiecte de orice gen; neutral (2). 4. (Chim.) Care nu are nici caracter acid, nici caracter bazic; neutral (3). ♦ La care ionii de hidrogen ai acidului au fost înlocuiţi cu metale. 5. (Fiz.) Care nu are sarcină electrică; care posedă în cantităţi egale sarcină electrică pozitivă şi negativă. – Din fr. neutre, lat. neuter, -tra, it. neutro. Neutruangajat

neutru - NEÚTRU, -Ă, neutri, -e, adj. 1. (Despre state, popoare etc.) Care este în stare de neutralitate, care nu face parte din beligeranţi sau dintre părţile adverse; neutral (1). ♢ Zonă neutră sau teritoriu neutru = teritoriu situat între graniţele a două ţări pe care nu staţionează forţe armate. ♦ P. ext. (Despre oameni sau grupuri sociale) Care nu se încadrează în nici un partid, în nici un curent etc.; care se abţine de la a se pronunţa pro sau contra, păstrând o atitudine rezervată, pasivă. 2. Care nu poate fi calificat nici în sens pozitiv şi nici în sens negativ, care nu trezeşte nici un interes deosebit, care este nesemnificativ, indiferent; care manifestă indiferenţă, lipsă de participare: spec. lipsit de valoare afectivă sau stilistică. ♦ (Fon.) Care nu participă la o anumită opoziţie fonologică. 3. (Gram.; în sintagmele) Gen neutru (şi substantivat, n.) = formă a unor părţi de vorbire (substantivul, adjectivul etc.) atribuită numelor de lucruri. Substantiv neutru (şi substantivat, n.) = substantiv de genul neutru. Vocală neutră = vocală medială. ♦ (Despre sensul cuvintelor) Care este indiferent faţă de genul (feminin sau masculin) indicat de forma cuvântului; care se poate referi la obiecte de orice gen; neutral (2). 4. (Chim.) Care nu are nici caracter acid, nici caracter bazic; neutral (3). ♦ La care ionii de hidrogen ai acidului au fost înlocuiţi cu metale. 5. (Fiz.) Care nu are sarcină electrică; care posedă în cantităţi egale sarcină electrică pozitivă şi negativă. – Din fr. neutre, lat. neuter, -tra, it. neutro. Neutruangajat NEÚTRU adj., s. 1. adj. (înv.) neutral. (Stat ~.) 2. adj. (fig.) echidistant. (Poziţie ~ faţă de ...) 3. s., adj. (GRAM.) (ieşit din uz) ambigen, (înv.) eterogen. (Genul ~.)

neutru - NEÚTRU, -Ă, neutri, -e, adj. 1. (Despre state, popoare etc.) Care este în stare de neutralitate, care nu face parte din beligeranţi sau dintre părţile adverse; neutral (1). ♢ Zonă neutră sau teritoriu neutru = teritoriu situat între graniţele a două ţări pe care nu staţionează forţe armate. ♦ P. ext. (Despre oameni sau grupuri sociale) Care nu se încadrează în nici un partid, în nici un curent etc.; care se abţine de la a se pronunţa pro sau contra, păstrând o atitudine rezervată, pasivă. 2. Care nu poate fi calificat nici în sens pozitiv şi nici în sens negativ, care nu trezeşte nici un interes deosebit, care este nesemnificativ, indiferent; care manifestă indiferenţă, lipsă de participare: spec. lipsit de valoare afectivă sau stilistică. ♦ (Fon.) Care nu participă la o anumită opoziţie fonologică. 3. (Gram.; în sintagmele) Gen neutru (şi substantivat, n.) = formă a unor părţi de vorbire (substantivul, adjectivul etc.) atribuită numelor de lucruri. Substantiv neutru (şi substantivat, n.) = substantiv de genul neutru. Vocală neutră = vocală medială. ♦ (Despre sensul cuvintelor) Care este indiferent faţă de genul (feminin sau masculin) indicat de forma cuvântului; care se poate referi la obiecte de orice gen; neutral (2). 4. (Chim.) Care nu are nici caracter acid, nici caracter bazic; neutral (3). ♦ La care ionii de hidrogen ai acidului au fost înlocuiţi cu metale. 5. (Fiz.) Care nu are sarcină electrică; care posedă în cantităţi egale sarcină electrică pozitivă şi negativă. – Din fr. neutre, lat. neuter, -tra, it. neutro. Neutruangajat NEÚTRU adj., s. 1. adj. (înv.) neutral. (Stat ~.) 2. adj. (fig.) echidistant. (Poziţie ~ faţă de ...) 3. s., adj. (GRAM.) (ieşit din uz) ambigen, (înv.) eterogen. (Genul ~.) neútru/néutru adj. m., pl. neútri/néutri; f. sg. neútră/néutră, pl. néutre/neútre

neutru - NEÚTRU, -Ă, neutri, -e, adj. 1. (Despre state, popoare etc.) Care este în stare de neutralitate, care nu face parte din beligeranţi sau dintre părţile adverse; neutral (1). ♢ Zonă neutră sau teritoriu neutru = teritoriu situat între graniţele a două ţări pe care nu staţionează forţe armate. ♦ P. ext. (Despre oameni sau grupuri sociale) Care nu se încadrează în nici un partid, în nici un curent etc.; care se abţine de la a se pronunţa pro sau contra, păstrând o atitudine rezervată, pasivă. 2. Care nu poate fi calificat nici în sens pozitiv şi nici în sens negativ, care nu trezeşte nici un interes deosebit, care este nesemnificativ, indiferent; care manifestă indiferenţă, lipsă de participare: spec. lipsit de valoare afectivă sau stilistică. ♦ (Fon.) Care nu participă la o anumită opoziţie fonologică. 3. (Gram.; în sintagmele) Gen neutru (şi substantivat, n.) = formă a unor părţi de vorbire (substantivul, adjectivul etc.) atribuită numelor de lucruri. Substantiv neutru (şi substantivat, n.) = substantiv de genul neutru. Vocală neutră = vocală medială. ♦ (Despre sensul cuvintelor) Care este indiferent faţă de genul (feminin sau masculin) indicat de forma cuvântului; care se poate referi la obiecte de orice gen; neutral (2). 4. (Chim.) Care nu are nici caracter acid, nici caracter bazic; neutral (3). ♦ La care ionii de hidrogen ai acidului au fost înlocuiţi cu metale. 5. (Fiz.) Care nu are sarcină electrică; care posedă în cantităţi egale sarcină electrică pozitivă şi negativă. – Din fr. neutre, lat. neuter, -tra, it. neutro. Neutruangajat NEÚTRU adj., s. 1. adj. (înv.) neutral. (Stat ~.) 2. adj. (fig.) echidistant. (Poziţie ~ faţă de ...) 3. s., adj. (GRAM.) (ieşit din uz) ambigen, (înv.) eterogen. (Genul ~.) neútru/néutru adj. m., pl. neútri/néutri; f. sg. neútră/néutră, pl. néutre/neútre NÉUTR//U ~ă (~i, ~e) 1) (despre state) Care nu aderă la nici una dintre părţile aflate în conflict; care promovează o politică de neutralitate. 2) (despre persoane) Care nu este de partea nimănui. 3) Care este lipsit de proprietăţi bine pronunţate; lipsit de expresivitate; fad; palid; inexpresiv; şters. Stil ~. 4) lingv.: (Gen) ~ gen gramatical al numelor care nu este nici masculin, nici feminin. 5) chim. Care nu are caracter nici de acid, nici de bază. [Sil. ne-u-; Acc. şi neútru] /neutro

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici


//