Cauta un cuvant


nici - NICI adv., conj. I. Adv. 1. (Precedă cuvântul sau cuvintele care poartă accentul frazei, exprimând o negaţie mai categorică decât „nu“ şi fiind de obicei dublat de „nu“) Nici nu s-a clintit. 2. (În expr.) Nici că = deloc nu... 3. (Împreună cu pron. nehot. „unul“, „una“ formează pronume negative) Nu mai e nici unul. ♢ (Adjectival; urmat de art. nehot., „un“, „o“) Nici un zgomot, nici o adiere de vânt nu se simte. II. Conj. (De obicei urmat de „nu“; leagă două sau mai multe propoziţii, stabilind un raport de coordonare cop**ativă şi purtând accentul în frază; repetat, arată excluderea, pe rând, a ideilor exprimate prin propoziţiile sau prin cuvintele pe care le precedă) Nu are timp, nici nu doreşte. Nici nu vede, nici nu aude. ♢ (Leagă două sau mai multe părţi ale unei propoziţii negative) A fost furtună mare, nu vedeai nici înainte, nici înapoi. ♢ Expr. Nici una, nici două sau nici una, nici alta = îndată, numaidecât; brusc, pe neaşteptate. ♢ (Între „nici“ şi cuvântul negat se intercalează pron. pers. „tu“, iar verbul se omite) Nici tu casă, nici tu masă. – Lat. neque.

nici - NICI adv., conj. I. Adv. 1. (Precedă cuvântul sau cuvintele care poartă accentul frazei, exprimând o negaţie mai categorică decât „nu“ şi fiind de obicei dublat de „nu“) Nici nu s-a clintit. 2. (În expr.) Nici că = deloc nu... 3. (Împreună cu pron. nehot. „unul“, „una“ formează pronume negative) Nu mai e nici unul. ♢ (Adjectival; urmat de art. nehot., „un“, „o“) Nici un zgomot, nici o adiere de vânt nu se simte. II. Conj. (De obicei urmat de „nu“; leagă două sau mai multe propoziţii, stabilind un raport de coordonare cop**ativă şi purtând accentul în frază; repetat, arată excluderea, pe rând, a ideilor exprimate prin propoziţiile sau prin cuvintele pe care le precedă) Nu are timp, nici nu doreşte. Nici nu vede, nici nu aude. ♢ (Leagă două sau mai multe părţi ale unei propoziţii negative) A fost furtună mare, nu vedeai nici înainte, nici înapoi. ♢ Expr. Nici una, nici două sau nici una, nici alta = îndată, numaidecât; brusc, pe neaşteptate. ♢ (Între „nici“ şi cuvântul negat se intercalează pron. pers. „tu“, iar verbul se omite) Nici tu casă, nici tu masă. – Lat. neque. nici adv., conj.

nici - NICI adv., conj. I. Adv. 1. (Precedă cuvântul sau cuvintele care poartă accentul frazei, exprimând o negaţie mai categorică decât „nu“ şi fiind de obicei dublat de „nu“) Nici nu s-a clintit. 2. (În expr.) Nici că = deloc nu... 3. (Împreună cu pron. nehot. „unul“, „una“ formează pronume negative) Nu mai e nici unul. ♢ (Adjectival; urmat de art. nehot., „un“, „o“) Nici un zgomot, nici o adiere de vânt nu se simte. II. Conj. (De obicei urmat de „nu“; leagă două sau mai multe propoziţii, stabilind un raport de coordonare cop**ativă şi purtând accentul în frază; repetat, arată excluderea, pe rând, a ideilor exprimate prin propoziţiile sau prin cuvintele pe care le precedă) Nu are timp, nici nu doreşte. Nici nu vede, nici nu aude. ♢ (Leagă două sau mai multe părţi ale unei propoziţii negative) A fost furtună mare, nu vedeai nici înainte, nici înapoi. ♢ Expr. Nici una, nici două sau nici una, nici alta = îndată, numaidecât; brusc, pe neaşteptate. ♢ (Între „nici“ şi cuvântul negat se intercalează pron. pers. „tu“, iar verbul se omite) Nici tu casă, nici tu masă. – Lat. neque. nici adv., conj. NICI ll adv. 1) (atribuie celor spuse un caracter negativ mai pronunţat). ~ nu ascultă. 2) (intră în componenţa unor cuvinte compuse) Niciodată. Nicidecum. /neque

nici - NICI adv., conj. I. Adv. 1. (Precedă cuvântul sau cuvintele care poartă accentul frazei, exprimând o negaţie mai categorică decât „nu“ şi fiind de obicei dublat de „nu“) Nici nu s-a clintit. 2. (În expr.) Nici că = deloc nu... 3. (Împreună cu pron. nehot. „unul“, „una“ formează pronume negative) Nu mai e nici unul. ♢ (Adjectival; urmat de art. nehot., „un“, „o“) Nici un zgomot, nici o adiere de vânt nu se simte. II. Conj. (De obicei urmat de „nu“; leagă două sau mai multe propoziţii, stabilind un raport de coordonare cop**ativă şi purtând accentul în frază; repetat, arată excluderea, pe rând, a ideilor exprimate prin propoziţiile sau prin cuvintele pe care le precedă) Nu are timp, nici nu doreşte. Nici nu vede, nici nu aude. ♢ (Leagă două sau mai multe părţi ale unei propoziţii negative) A fost furtună mare, nu vedeai nici înainte, nici înapoi. ♢ Expr. Nici una, nici două sau nici una, nici alta = îndată, numaidecât; brusc, pe neaşteptate. ♢ (Între „nici“ şi cuvântul negat se intercalează pron. pers. „tu“, iar verbul se omite) Nici tu casă, nici tu masă. – Lat. neque. nici adv., conj. NICI ll adv. 1) (atribuie celor spuse un caracter negativ mai pronunţat). ~ nu ascultă. 2) (intră în componenţa unor cuvinte compuse) Niciodată. Nicidecum. /neque NICI1 conj. (folosit în cuplu corelativ, exprimă un raport cop**ativ negativ) Nici nu vede, nici nu aude. ♢ Nici tu casă, nici tu masă a nu avea nimic; a fi sărac. /neque

nici - NICI adv., conj. I. Adv. 1. (Precedă cuvântul sau cuvintele care poartă accentul frazei, exprimând o negaţie mai categorică decât „nu“ şi fiind de obicei dublat de „nu“) Nici nu s-a clintit. 2. (În expr.) Nici că = deloc nu... 3. (Împreună cu pron. nehot. „unul“, „una“ formează pronume negative) Nu mai e nici unul. ♢ (Adjectival; urmat de art. nehot., „un“, „o“) Nici un zgomot, nici o adiere de vânt nu se simte. II. Conj. (De obicei urmat de „nu“; leagă două sau mai multe propoziţii, stabilind un raport de coordonare cop**ativă şi purtând accentul în frază; repetat, arată excluderea, pe rând, a ideilor exprimate prin propoziţiile sau prin cuvintele pe care le precedă) Nu are timp, nici nu doreşte. Nici nu vede, nici nu aude. ♢ (Leagă două sau mai multe părţi ale unei propoziţii negative) A fost furtună mare, nu vedeai nici înainte, nici înapoi. ♢ Expr. Nici una, nici două sau nici una, nici alta = îndată, numaidecât; brusc, pe neaşteptate. ♢ (Între „nici“ şi cuvântul negat se intercalează pron. pers. „tu“, iar verbul se omite) Nici tu casă, nici tu masă. – Lat. neque. nici adv., conj. NICI ll adv. 1) (atribuie celor spuse un caracter negativ mai pronunţat). ~ nu ascultă. 2) (intră în componenţa unor cuvinte compuse) Niciodată. Nicidecum. /neque NICI1 conj. (folosit în cuplu corelativ, exprimă un raport cop**ativ negativ) Nici nu vede, nici nu aude. ♢ Nici tu casă, nici tu masă a nu avea nimic; a fi sărac. /neque nici s.n. (reg.) partea anterioară, tare, a râtului de porc.

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici


//