Cauta un cuvant


nimic - NIMÍC, (I) pron. neg., adv., (II) nimicuri, s.n. I. 1. Pron. neg. Nici un lucru; spec. nici un cuvânt, nici un sunet, nici un zgomot; nici un lucru rău, defavorabil, primejdios. ♢ Loc. adj. De nimic = a) care este fără nici o valoare, fără importanţă, mărunt; b) (despre oameni) lipsit de orice merit; lipsit de caracter; ticălos, necinstit. ♢ Loc. adv. Pe nimic = (aproape) gratuit, degeaba. Întru (sau cu) nimic = în nici un fel, deloc. 2. Adv. (Înv. şi pop.) Defel, deloc, nicidecum; câtuşi de puţin, în nici un fel. ♢ Expr. A nu avea nimic a face = a nu avea nici o legătură (unul cu altul). II. S.n. 1. (Adesea la pl.) Lucru, fiinţă, faptă sau vorbă fără valoare; fleac. ♢ Loc. adv. (Reg.) Pe o nimică pe ceas = într-o clipă, repede. ♢ Expr. O nimica toată = ceva de foarte mică importanţă sau valoare, fără nici o însemnătate. ♦ Fig. Lipsă de merit; nimicnicie, zădărnicie. 2. Fig. (Mai ales art.) Neant, nefiinţă; haos. [Var.: nimíca, (reg.) nimícă, nemíca, nemícă pron. neg., adv., s.f.] – Lat. nemica.

nimic - NIMÍC, (I) pron. neg., adv., (II) nimicuri, s.n. I. 1. Pron. neg. Nici un lucru; spec. nici un cuvânt, nici un sunet, nici un zgomot; nici un lucru rău, defavorabil, primejdios. ♢ Loc. adj. De nimic = a) care este fără nici o valoare, fără importanţă, mărunt; b) (despre oameni) lipsit de orice merit; lipsit de caracter; ticălos, necinstit. ♢ Loc. adv. Pe nimic = (aproape) gratuit, degeaba. Întru (sau cu) nimic = în nici un fel, deloc. 2. Adv. (Înv. şi pop.) Defel, deloc, nicidecum; câtuşi de puţin, în nici un fel. ♢ Expr. A nu avea nimic a face = a nu avea nici o legătură (unul cu altul). II. S.n. 1. (Adesea la pl.) Lucru, fiinţă, faptă sau vorbă fără valoare; fleac. ♢ Loc. adv. (Reg.) Pe o nimică pe ceas = într-o clipă, repede. ♢ Expr. O nimica toată = ceva de foarte mică importanţă sau valoare, fără nici o însemnătate. ♦ Fig. Lipsă de merit; nimicnicie, zădărnicie. 2. Fig. (Mai ales art.) Neant, nefiinţă; haos. [Var.: nimíca, (reg.) nimícă, nemíca, nemícă pron. neg., adv., s.f.] – Lat. nemica. Nimic ≠ tot

nimic - NIMÍC, (I) pron. neg., adv., (II) nimicuri, s.n. I. 1. Pron. neg. Nici un lucru; spec. nici un cuvânt, nici un sunet, nici un zgomot; nici un lucru rău, defavorabil, primejdios. ♢ Loc. adj. De nimic = a) care este fără nici o valoare, fără importanţă, mărunt; b) (despre oameni) lipsit de orice merit; lipsit de caracter; ticălos, necinstit. ♢ Loc. adv. Pe nimic = (aproape) gratuit, degeaba. Întru (sau cu) nimic = în nici un fel, deloc. 2. Adv. (Înv. şi pop.) Defel, deloc, nicidecum; câtuşi de puţin, în nici un fel. ♢ Expr. A nu avea nimic a face = a nu avea nici o legătură (unul cu altul). II. S.n. 1. (Adesea la pl.) Lucru, fiinţă, faptă sau vorbă fără valoare; fleac. ♢ Loc. adv. (Reg.) Pe o nimică pe ceas = într-o clipă, repede. ♢ Expr. O nimica toată = ceva de foarte mică importanţă sau valoare, fără nici o însemnătate. ♦ Fig. Lipsă de merit; nimicnicie, zădărnicie. 2. Fig. (Mai ales art.) Neant, nefiinţă; haos. [Var.: nimíca, (reg.) nimícă, nemíca, nemícă pron. neg., adv., s.f.] – Lat. nemica. Nimic ≠ tot NIMÍC s. v. nulitate.

nimic - NIMÍC, (I) pron. neg., adv., (II) nimicuri, s.n. I. 1. Pron. neg. Nici un lucru; spec. nici un cuvânt, nici un sunet, nici un zgomot; nici un lucru rău, defavorabil, primejdios. ♢ Loc. adj. De nimic = a) care este fără nici o valoare, fără importanţă, mărunt; b) (despre oameni) lipsit de orice merit; lipsit de caracter; ticălos, necinstit. ♢ Loc. adv. Pe nimic = (aproape) gratuit, degeaba. Întru (sau cu) nimic = în nici un fel, deloc. 2. Adv. (Înv. şi pop.) Defel, deloc, nicidecum; câtuşi de puţin, în nici un fel. ♢ Expr. A nu avea nimic a face = a nu avea nici o legătură (unul cu altul). II. S.n. 1. (Adesea la pl.) Lucru, fiinţă, faptă sau vorbă fără valoare; fleac. ♢ Loc. adv. (Reg.) Pe o nimică pe ceas = într-o clipă, repede. ♢ Expr. O nimica toată = ceva de foarte mică importanţă sau valoare, fără nici o însemnătate. ♦ Fig. Lipsă de merit; nimicnicie, zădărnicie. 2. Fig. (Mai ales art.) Neant, nefiinţă; haos. [Var.: nimíca, (reg.) nimícă, nemíca, nemícă pron. neg., adv., s.f.] – Lat. nemica. Nimic ≠ tot NIMÍC s. v. nulitate. NIMÍC adv. v. defel, deloc, nicicum, nicidecum.

nimic - NIMÍC, (I) pron. neg., adv., (II) nimicuri, s.n. I. 1. Pron. neg. Nici un lucru; spec. nici un cuvânt, nici un sunet, nici un zgomot; nici un lucru rău, defavorabil, primejdios. ♢ Loc. adj. De nimic = a) care este fără nici o valoare, fără importanţă, mărunt; b) (despre oameni) lipsit de orice merit; lipsit de caracter; ticălos, necinstit. ♢ Loc. adv. Pe nimic = (aproape) gratuit, degeaba. Întru (sau cu) nimic = în nici un fel, deloc. 2. Adv. (Înv. şi pop.) Defel, deloc, nicidecum; câtuşi de puţin, în nici un fel. ♢ Expr. A nu avea nimic a face = a nu avea nici o legătură (unul cu altul). II. S.n. 1. (Adesea la pl.) Lucru, fiinţă, faptă sau vorbă fără valoare; fleac. ♢ Loc. adv. (Reg.) Pe o nimică pe ceas = într-o clipă, repede. ♢ Expr. O nimica toată = ceva de foarte mică importanţă sau valoare, fără nici o însemnătate. ♦ Fig. Lipsă de merit; nimicnicie, zădărnicie. 2. Fig. (Mai ales art.) Neant, nefiinţă; haos. [Var.: nimíca, (reg.) nimícă, nemíca, nemícă pron. neg., adv., s.f.] – Lat. nemica. Nimic ≠ tot NIMÍC s. v. nulitate. NIMÍC adv. v. defel, deloc, nicicum, nicidecum. NIMÍC pron., adv., s. 1. pron. (rar) nicicât. (Totul sau ~.) 2. adv. (pop. şi fam.) boacă, (pop.) neam, (arg.) canci. (Nu ştie ~ la istorie.) 3. s. v. neant. 4. s. v. deşertăciune. 5. s. v. fleac. 6. s. v. mărunţiş. 7. s. (mai ales la pl.) v. palavră.

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici


//