Cauta un cuvant


//
normal - NORMÁL, -Ă, normali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este aşa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească, obişnuit, firesc, natural. ♢ Plan normal = plan perpendicular pe tangenta dusă într-un punct al unei curbe. Linie normală (şi substantivat, f.) = a) dreaptă perpendiculară pe planul tangent la o suprafaţă, în punctul de contact; b) dreaptă perpendiculară pe tangenta la o curbă, în plan sau în spaţiu, în punctul de contact. ♦ Spec. Sănătos (din punct de vedere fizic şi psihic). 2. Care este conform cu o normă (1). ♦ (Despre mărimi) A cărei valoare este apropiată de valoarea întâlnită cel mai des.3. (Înv.; în sintagma) Şcoală normală (şi substantivat, f.) = şcoală pedagogică. – Din fr. normal, lat. normalis, it. normale.

normal - NORMÁL, -Ă, normali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este aşa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească, obişnuit, firesc, natural. ♢ Plan normal = plan perpendicular pe tangenta dusă într-un punct al unei curbe. Linie normală (şi substantivat, f.) = a) dreaptă perpendiculară pe planul tangent la o suprafaţă, în punctul de contact; b) dreaptă perpendiculară pe tangenta la o curbă, în plan sau în spaţiu, în punctul de contact. ♦ Spec. Sănătos (din punct de vedere fizic şi psihic). 2. Care este conform cu o normă (1). ♦ (Despre mărimi) A cărei valoare este apropiată de valoarea întâlnită cel mai des.3. (Înv.; în sintagma) Şcoală normală (şi substantivat, f.) = şcoală pedagogică. – Din fr. normal, lat. normalis, it. normale. Normal ≠ anormal, nebun, nenormal, patologic, subnormal

normal - NORMÁL, -Ă, normali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este aşa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească, obişnuit, firesc, natural. ♢ Plan normal = plan perpendicular pe tangenta dusă într-un punct al unei curbe. Linie normală (şi substantivat, f.) = a) dreaptă perpendiculară pe planul tangent la o suprafaţă, în punctul de contact; b) dreaptă perpendiculară pe tangenta la o curbă, în plan sau în spaţiu, în punctul de contact. ♦ Spec. Sănătos (din punct de vedere fizic şi psihic). 2. Care este conform cu o normă (1). ♦ (Despre mărimi) A cărei valoare este apropiată de valoarea întâlnită cel mai des.3. (Înv.; în sintagma) Şcoală normală (şi substantivat, f.) = şcoală pedagogică. – Din fr. normal, lat. normalis, it. normale. Normal ≠ anormal, nebun, nenormal, patologic, subnormal NORMÁL adj., adv. 1. adj. întreg, sănătos, zdravăn. (Eşti om ~, îţi dai seama ce ai făcut?) 2. adj. v. obişnuit. 3. adj. firesc, obişnuit, regulat. (Puls ~.) 4. adj. v. firesc. 5. adj. obişnuit, ordinar. (Sesiune ~.) 6. adv. v. exact. 7. adv. v. desigur.

normal - NORMÁL, -Ă, normali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este aşa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească, obişnuit, firesc, natural. ♢ Plan normal = plan perpendicular pe tangenta dusă într-un punct al unei curbe. Linie normală (şi substantivat, f.) = a) dreaptă perpendiculară pe planul tangent la o suprafaţă, în punctul de contact; b) dreaptă perpendiculară pe tangenta la o curbă, în plan sau în spaţiu, în punctul de contact. ♦ Spec. Sănătos (din punct de vedere fizic şi psihic). 2. Care este conform cu o normă (1). ♦ (Despre mărimi) A cărei valoare este apropiată de valoarea întâlnită cel mai des.3. (Înv.; în sintagma) Şcoală normală (şi substantivat, f.) = şcoală pedagogică. – Din fr. normal, lat. normalis, it. normale. Normal ≠ anormal, nebun, nenormal, patologic, subnormal NORMÁL adj., adv. 1. adj. întreg, sănătos, zdravăn. (Eşti om ~, îţi dai seama ce ai făcut?) 2. adj. v. obişnuit. 3. adj. firesc, obişnuit, regulat. (Puls ~.) 4. adj. v. firesc. 5. adj. obişnuit, ordinar. (Sesiune ~.) 6. adv. v. exact. 7. adv. v. desigur. normál adj. m., pl. normáli; f. sg. normálă, pl. normále

normal - NORMÁL, -Ă, normali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este aşa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească, obişnuit, firesc, natural. ♢ Plan normal = plan perpendicular pe tangenta dusă într-un punct al unei curbe. Linie normală (şi substantivat, f.) = a) dreaptă perpendiculară pe planul tangent la o suprafaţă, în punctul de contact; b) dreaptă perpendiculară pe tangenta la o curbă, în plan sau în spaţiu, în punctul de contact. ♦ Spec. Sănătos (din punct de vedere fizic şi psihic). 2. Care este conform cu o normă (1). ♦ (Despre mărimi) A cărei valoare este apropiată de valoarea întâlnită cel mai des.3. (Înv.; în sintagma) Şcoală normală (şi substantivat, f.) = şcoală pedagogică. – Din fr. normal, lat. normalis, it. normale. Normal ≠ anormal, nebun, nenormal, patologic, subnormal NORMÁL adj., adv. 1. adj. întreg, sănătos, zdravăn. (Eşti om ~, îţi dai seama ce ai făcut?) 2. adj. v. obişnuit. 3. adj. firesc, obişnuit, regulat. (Puls ~.) 4. adj. v. firesc. 5. adj. obişnuit, ordinar. (Sesiune ~.) 6. adv. v. exact. 7. adv. v. desigur. normál adj. m., pl. normáli; f. sg. normálă, pl. normále NORMÁL2 ~ă (~i, ~e) 1) Care este în concordanţă cu norma; conform normei; firesc; natural; obişnuit. Condiţii ~e. ♢ În mod ~ de obicei; de regulă. 2) (despre fiinţe vii) Care este în conformitate cu normele speciei sale (din punct de vedere fizic şi psihic). Copil ~. 3) şi substantival : Şcoală ~ă şcoală unde se pregătesc învaţători pentru şcoala primară. /normale

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici

//