Cauta un cuvant

// //
//
oral - ORÁL, -Ă, orali, -e, adj. 1. (Anat.) Care se referă la gură, care aparţine gurii; bucal. ♢ Sunet oral = sunet la articularea căruia aerul trece numai prin gură. ♦ Care se ia pe cale bucală. 2. Care se transmite verbal, din gură în gură. ♦ Care se face verbal, prin viu grai, care caracterizează graiul viu, vorbirea (în opoziţie cu limba scrisă). ♦ (Şi substantivat, n.; despre examene) Care se desfăşoară prin întrebări şi răspunsuri expuse verbal. 3. (În sintagma) Stil oral = fel de exprimare în scris care imită naturaleţea exprimării prin viu grai. – Din fr. oral.

oral - ORÁL, -Ă, orali, -e, adj. 1. (Anat.) Care se referă la gură, care aparţine gurii; bucal. ♢ Sunet oral = sunet la articularea căruia aerul trece numai prin gură. ♦ Care se ia pe cale bucală. 2. Care se transmite verbal, din gură în gură. ♦ Care se face verbal, prin viu grai, care caracterizează graiul viu, vorbirea (în opoziţie cu limba scrisă). ♦ (Şi substantivat, n.; despre examene) Care se desfăşoară prin întrebări şi răspunsuri expuse verbal. 3. (În sintagma) Stil oral = fel de exprimare în scris care imită naturaleţea exprimării prin viu grai. – Din fr. oral. ORÁL adj. 1. vorbit. (Limbă ~.) 2. v. verbal. 3. (MED.) v. bucal.

oral - ORÁL, -Ă, orali, -e, adj. 1. (Anat.) Care se referă la gură, care aparţine gurii; bucal. ♢ Sunet oral = sunet la articularea căruia aerul trece numai prin gură. ♦ Care se ia pe cale bucală. 2. Care se transmite verbal, din gură în gură. ♦ Care se face verbal, prin viu grai, care caracterizează graiul viu, vorbirea (în opoziţie cu limba scrisă). ♦ (Şi substantivat, n.; despre examene) Care se desfăşoară prin întrebări şi răspunsuri expuse verbal. 3. (În sintagma) Stil oral = fel de exprimare în scris care imită naturaleţea exprimării prin viu grai. – Din fr. oral. ORÁL adj. 1. vorbit. (Limbă ~.) 2. v. verbal. 3. (MED.) v. bucal. orál adj. m., pl. oráli; f. sg. orálă, pl. orále

oral - ORÁL, -Ă, orali, -e, adj. 1. (Anat.) Care se referă la gură, care aparţine gurii; bucal. ♢ Sunet oral = sunet la articularea căruia aerul trece numai prin gură. ♦ Care se ia pe cale bucală. 2. Care se transmite verbal, din gură în gură. ♦ Care se face verbal, prin viu grai, care caracterizează graiul viu, vorbirea (în opoziţie cu limba scrisă). ♦ (Şi substantivat, n.; despre examene) Care se desfăşoară prin întrebări şi răspunsuri expuse verbal. 3. (În sintagma) Stil oral = fel de exprimare în scris care imită naturaleţea exprimării prin viu grai. – Din fr. oral. ORÁL adj. 1. vorbit. (Limbă ~.) 2. v. verbal. 3. (MED.) v. bucal. orál adj. m., pl. oráli; f. sg. orálă, pl. orále orál s. n., pl. oráluri

oral - ORÁL, -Ă, orali, -e, adj. 1. (Anat.) Care se referă la gură, care aparţine gurii; bucal. ♢ Sunet oral = sunet la articularea căruia aerul trece numai prin gură. ♦ Care se ia pe cale bucală. 2. Care se transmite verbal, din gură în gură. ♦ Care se face verbal, prin viu grai, care caracterizează graiul viu, vorbirea (în opoziţie cu limba scrisă). ♦ (Şi substantivat, n.; despre examene) Care se desfăşoară prin întrebări şi răspunsuri expuse verbal. 3. (În sintagma) Stil oral = fel de exprimare în scris care imită naturaleţea exprimării prin viu grai. – Din fr. oral. ORÁL adj. 1. vorbit. (Limbă ~.) 2. v. verbal. 3. (MED.) v. bucal. orál adj. m., pl. oráli; f. sg. orálă, pl. orále orál s. n., pl. oráluri ORÁL ~ă (~i, ~e) 1) (în opoziţie cu scris) Care se realizează prin vorbire; verbal. ♢ Creaţie (pop**ară) ~ creaţie care se transmite prin viu grai, din gură în gură; folclor. 2) Care se administrează pe cale bucală. Tratament ~. /oral

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici

//