Cauta un cuvant


//
pereche - pereche user/parola

pereche - pereche user/parola PERÉCHE, perechi, s.f. (De obicei urmat de determinări) l. (Adesea cu valoare de num. card.) Grup de două fiinţe de acelaşi fel. ♦ (Adverbial; cu valoare de num. distributiv) În grup de doi, doi câte doi. ♦ Spec. Cuplu de dansatori. ♦ Grup format din două părţi sau organe identice şi simetrice ale (corpului) unei fiinţe. ♢ (O) pereche de palme = două lovituri succesive aplicate cuiva (pe obraz) cu palma. 2. Grup format din două exemplare din acelaşi fel de obiecte. ♦ Spec. Grup de două obiecte de acelaşi fel, care formează o unitate, întrebuinţându-se împreună. 3. Fiecare dintre cele două fiinţe, două obiecte, două fenomene care formează un grup (unitar), considerate în raport cu cea de-a două fiinţă, cu cel de al doilea obiect etc.; fiinţă, obiect, fenomen care seamănă perfect cu altă fiinţă, cu alt obiect, cu alt fenomen. ♢ Loc. adj. Fără pereche = unic în felul său. ♢ Expr. A nu-şi avea (sau afla etc.) pereche = a nu se putea compara cu nimic prin însuşirile pe care le posedă; a nu avea seamăn. 4. Obiect alcătuit din două părţi identice şi simetrice unite intre ele. ♢ Pereche de case = corp de case (care formează o unitate). Pereche de haine= costum de haine. Pereche de cărţi = pachet de cărţi (de joc) care cuprinde toate cărţile necesare unui joc (de cărţi). [Var.: (reg.) păréche s.f.] – Lat. paric(u)la.

pereche - pereche user/parola PERÉCHE, perechi, s.f. (De obicei urmat de determinări) l. (Adesea cu valoare de num. card.) Grup de două fiinţe de acelaşi fel. ♦ (Adverbial; cu valoare de num. distributiv) În grup de doi, doi câte doi. ♦ Spec. Cuplu de dansatori. ♦ Grup format din două părţi sau organe identice şi simetrice ale (corpului) unei fiinţe. ♢ (O) pereche de palme = două lovituri succesive aplicate cuiva (pe obraz) cu palma. 2. Grup format din două exemplare din acelaşi fel de obiecte. ♦ Spec. Grup de două obiecte de acelaşi fel, care formează o unitate, întrebuinţându-se împreună. 3. Fiecare dintre cele două fiinţe, două obiecte, două fenomene care formează un grup (unitar), considerate în raport cu cea de-a două fiinţă, cu cel de al doilea obiect etc.; fiinţă, obiect, fenomen care seamănă perfect cu altă fiinţă, cu alt obiect, cu alt fenomen. ♢ Loc. adj. Fără pereche = unic în felul său. ♢ Expr. A nu-şi avea (sau afla etc.) pereche = a nu se putea compara cu nimic prin însuşirile pe care le posedă; a nu avea seamăn. 4. Obiect alcătuit din două părţi identice şi simetrice unite intre ele. ♢ Pereche de case = corp de case (care formează o unitate). Pereche de haine= costum de haine. Pereche de cărţi = pachet de cărţi (de joc) care cuprinde toate cărţile necesare unui joc (de cărţi). [Var.: (reg.) păréche s.f.] – Lat. paric(u)la. Pereche ≠ impereche, nepereche

pereche - pereche user/parola PERÉCHE, perechi, s.f. (De obicei urmat de determinări) l. (Adesea cu valoare de num. card.) Grup de două fiinţe de acelaşi fel. ♦ (Adverbial; cu valoare de num. distributiv) În grup de doi, doi câte doi. ♦ Spec. Cuplu de dansatori. ♦ Grup format din două părţi sau organe identice şi simetrice ale (corpului) unei fiinţe. ♢ (O) pereche de palme = două lovituri succesive aplicate cuiva (pe obraz) cu palma. 2. Grup format din două exemplare din acelaşi fel de obiecte. ♦ Spec. Grup de două obiecte de acelaşi fel, care formează o unitate, întrebuinţându-se împreună. 3. Fiecare dintre cele două fiinţe, două obiecte, două fenomene care formează un grup (unitar), considerate în raport cu cea de-a două fiinţă, cu cel de al doilea obiect etc.; fiinţă, obiect, fenomen care seamănă perfect cu altă fiinţă, cu alt obiect, cu alt fenomen. ♢ Loc. adj. Fără pereche = unic în felul său. ♢ Expr. A nu-şi avea (sau afla etc.) pereche = a nu se putea compara cu nimic prin însuşirile pe care le posedă; a nu avea seamăn. 4. Obiect alcătuit din două părţi identice şi simetrice unite intre ele. ♢ Pereche de case = corp de case (care formează o unitate). Pereche de haine= costum de haine. Pereche de cărţi = pachet de cărţi (de joc) care cuprinde toate cărţile necesare unui joc (de cărţi). [Var.: (reg.) păréche s.f.] – Lat. paric(u)la. Pereche ≠ impereche, nepereche PERÉCHE s. v. nevastă, soţie.

pereche - pereche user/parola PERÉCHE, perechi, s.f. (De obicei urmat de determinări) l. (Adesea cu valoare de num. card.) Grup de două fiinţe de acelaşi fel. ♦ (Adverbial; cu valoare de num. distributiv) În grup de doi, doi câte doi. ♦ Spec. Cuplu de dansatori. ♦ Grup format din două părţi sau organe identice şi simetrice ale (corpului) unei fiinţe. ♢ (O) pereche de palme = două lovituri succesive aplicate cuiva (pe obraz) cu palma. 2. Grup format din două exemplare din acelaşi fel de obiecte. ♦ Spec. Grup de două obiecte de acelaşi fel, care formează o unitate, întrebuinţându-se împreună. 3. Fiecare dintre cele două fiinţe, două obiecte, două fenomene care formează un grup (unitar), considerate în raport cu cea de-a două fiinţă, cu cel de al doilea obiect etc.; fiinţă, obiect, fenomen care seamănă perfect cu altă fiinţă, cu alt obiect, cu alt fenomen. ♢ Loc. adj. Fără pereche = unic în felul său. ♢ Expr. A nu-şi avea (sau afla etc.) pereche = a nu se putea compara cu nimic prin însuşirile pe care le posedă; a nu avea seamăn. 4. Obiect alcătuit din două părţi identice şi simetrice unite intre ele. ♢ Pereche de case = corp de case (care formează o unitate). Pereche de haine= costum de haine. Pereche de cărţi = pachet de cărţi (de joc) care cuprinde toate cărţile necesare unui joc (de cărţi). [Var.: (reg.) păréche s.f.] – Lat. paric(u)la. Pereche ≠ impereche, nepereche PERÉCHE s. v. nevastă, soţie. PERÉCHE s. 1. cuplu. (Alcătuiesc o ~ potrivită.) 2. v. partener. 3. (înv. şi pop.) soţ, (înv.) soţie. (Unde e ~ acestui papuc?) 4. (înv. şi reg.) soaţ. (O imagine a cărei ~ se află în versul următor.) 5. v. seamăn.

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici

//