Cauta un cuvant


//
pierde - PIÉRDE, pierd, vb. III. I. 1. Tranz. A nu mai şti unde se află, unde a pus, unde a rătăcit (un bun material). ♢ Expr. A(-şi) pierde şirul = a se încurca, a se zăpăci; a nu mai avea continuitate (în vorbire, scris, gândire). 2. Tranz. A nu mai cunoaşte sau a nu mai găsi drumul, locul etc. căutat; a greşi direcţia. ♢ A(-i) pierde (cuiva) urma = a nu mai şti unde se află, unde poate fi găsit. A-şi pierde (sau, refl., a i se pierde) urma (ori urmele) = a nu mai putea fi găsit; a dispărea. ♦ Refl. A se rătăci de grupul în care se afla. 3. Refl. Fig. A se lăsa absorbit de ceva, a se cufunda în... 4. Refl. Fig. A fi cuprins, copleşit de un sentiment, de o emoţie; a nu mai şti ce să facă. II. Tranz. 1. A fi deposedat de..., a rămâne fără..., a nu mai avea; spec. a irosi, a risipi. ♢ Expr. A pierde din mâna = a scăpa un prilej favorabil. A pierde pământul de sub picioare = a) a nu-şi mai putea păstra echilibrul din cauza unei proaste stări fizice, a unui pas greşit etc.; b) a fi pe punctul de a pierde o anumită situaţie materială sau socială. A-şi pierde viaţa = a muri; a fi omorât. A-şi pierde cunoştinţa (sau simţirea) = a leşina. A-şi pierde cumpătul (sau răbdarea) = a nu se mai putea stăpâni, a se enerva. ♦ A rămâne fără o parte a corpului, fără un organ, fără o facultate; a nu se mai putea folosi de o parte a corpului, de o facultate. ♢ Expr. A pierde sânge = a avea hemoragie. A pierde laptele = (despre femelele unor mamifere) a le scădea sau a le înceta secreţia laptelui (într-o perioadă când aceasta ar trebui să fie normală). A-şi pierde minţile = a înnebuni. ♦ (Despre plante) A i se usca (şi a-i cădea) frunzele, rodul etc. 2. (Pop.; despre femei) A avorta. 3. A fi lipsit (pentru totdeauna) de o fiinţă dragă; a rupe relaţiile (de prietenie) cu cineva, a fi părăsit. 4. A fi învins într-un război, într-o întrecere; a nu câştiga un proces etc. 5. A sosi prea târziu, a nu ajunge sau a nu face ceva la timp. 6. A folosi timpul în mod neraţional, irosindu-l sau profitând insuficienit de el. ♢ Expr. Fără a (mai) pierde vremea = imediat, repede, neîntârziat. ♢ Compus: pierde-vară s.m. invar. = om care îşi iroseşte timpul, care nu munceşte şi umblă fără nici un rost. III. 1. Tranz. (Pop.) A ucide, a omorî. ♦ Refl. A muri. ♦ Tranz. şi refl. A(-şi) cauza un mare rău, neajuns etc.; a pune sau a se afla într-o situaţie extrem de grea. 2. Tranz. (Înv. şi pop.) A distruge, a nimici (popoare, ţări, aşezări, bunuri materiale etc.). 3. Tranz. (Pop.) A face să dispară, să piară; p. ext. a compromite. 4. Refl. A ieşi din câmpul vizual, a nu se mai vedea; a dispărea. ♦ Fig. A trece neobservat, neluat în consideraţie. ♦ Tranz. A nu mai putea urmări cu privirea pe cineva sau ceva, a nu mai vedea. ♢ Expr. A pierde (pe cineva) din ochi = a iubi foarte mult. 5. Refl. (Despre sunete, voci, zgomote) A-şi diminua treptat intensitatea, a deveni din ce în ce mai slab; a se stinge. – Lat. perdere.

pierde - PIÉRDE, pierd, vb. III. I. 1. Tranz. A nu mai şti unde se află, unde a pus, unde a rătăcit (un bun material). ♢ Expr. A(-şi) pierde şirul = a se încurca, a se zăpăci; a nu mai avea continuitate (în vorbire, scris, gândire). 2. Tranz. A nu mai cunoaşte sau a nu mai găsi drumul, locul etc. căutat; a greşi direcţia. ♢ A(-i) pierde (cuiva) urma = a nu mai şti unde se află, unde poate fi găsit. A-şi pierde (sau, refl., a i se pierde) urma (ori urmele) = a nu mai putea fi găsit; a dispărea. ♦ Refl. A se rătăci de grupul în care se afla. 3. Refl. Fig. A se lăsa absorbit de ceva, a se cufunda în... 4. Refl. Fig. A fi cuprins, copleşit de un sentiment, de o emoţie; a nu mai şti ce să facă. II. Tranz. 1. A fi deposedat de..., a rămâne fără..., a nu mai avea; spec. a irosi, a risipi. ♢ Expr. A pierde din mâna = a scăpa un prilej favorabil. A pierde pământul de sub picioare = a) a nu-şi mai putea păstra echilibrul din cauza unei proaste stări fizice, a unui pas greşit etc.; b) a fi pe punctul de a pierde o anumită situaţie materială sau socială. A-şi pierde viaţa = a muri; a fi omorât. A-şi pierde cunoştinţa (sau simţirea) = a leşina. A-şi pierde cumpătul (sau răbdarea) = a nu se mai putea stăpâni, a se enerva. ♦ A rămâne fără o parte a corpului, fără un organ, fără o facultate; a nu se mai putea folosi de o parte a corpului, de o facultate. ♢ Expr. A pierde sânge = a avea hemoragie. A pierde laptele = (despre femelele unor mamifere) a le scădea sau a le înceta secreţia laptelui (într-o perioadă când aceasta ar trebui să fie normală). A-şi pierde minţile = a înnebuni. ♦ (Despre plante) A i se usca (şi a-i cădea) frunzele, rodul etc. 2. (Pop.; despre femei) A avorta. 3. A fi lipsit (pentru totdeauna) de o fiinţă dragă; a rupe relaţiile (de prietenie) cu cineva, a fi părăsit. 4. A fi învins într-un război, într-o întrecere; a nu câştiga un proces etc. 5. A sosi prea târziu, a nu ajunge sau a nu face ceva la timp. 6. A folosi timpul în mod neraţional, irosindu-l sau profitând insuficienit de el. ♢ Expr. Fără a (mai) pierde vremea = imediat, repede, neîntârziat. ♢ Compus: pierde-vară s.m. invar. = om care îşi iroseşte timpul, care nu munceşte şi umblă fără nici un rost. III. 1. Tranz. (Pop.) A ucide, a omorî. ♦ Refl. A muri. ♦ Tranz. şi refl. A(-şi) cauza un mare rău, neajuns etc.; a pune sau a se afla într-o situaţie extrem de grea. 2. Tranz. (Înv. şi pop.) A distruge, a nimici (popoare, ţări, aşezări, bunuri materiale etc.). 3. Tranz. (Pop.) A face să dispară, să piară; p. ext. a compromite. 4. Refl. A ieşi din câmpul vizual, a nu se mai vedea; a dispărea. ♦ Fig. A trece neobservat, neluat în consideraţie. ♦ Tranz. A nu mai putea urmări cu privirea pe cineva sau ceva, a nu mai vedea. ♢ Expr. A pierde (pe cineva) din ochi = a iubi foarte mult. 5. Refl. (Despre sunete, voci, zgomote) A-şi diminua treptat intensitatea, a deveni din ce în ce mai slab; a se stinge. – Lat. perdere. A pierde ≠ a birui, a câştiga, a dobândi, a găsi, a însuşi

pierde - PIÉRDE, pierd, vb. III. I. 1. Tranz. A nu mai şti unde se află, unde a pus, unde a rătăcit (un bun material). ♢ Expr. A(-şi) pierde şirul = a se încurca, a se zăpăci; a nu mai avea continuitate (în vorbire, scris, gândire). 2. Tranz. A nu mai cunoaşte sau a nu mai găsi drumul, locul etc. căutat; a greşi direcţia. ♢ A(-i) pierde (cuiva) urma = a nu mai şti unde se află, unde poate fi găsit. A-şi pierde (sau, refl., a i se pierde) urma (ori urmele) = a nu mai putea fi găsit; a dispărea. ♦ Refl. A se rătăci de grupul în care se afla. 3. Refl. Fig. A se lăsa absorbit de ceva, a se cufunda în... 4. Refl. Fig. A fi cuprins, copleşit de un sentiment, de o emoţie; a nu mai şti ce să facă. II. Tranz. 1. A fi deposedat de..., a rămâne fără..., a nu mai avea; spec. a irosi, a risipi. ♢ Expr. A pierde din mâna = a scăpa un prilej favorabil. A pierde pământul de sub picioare = a) a nu-şi mai putea păstra echilibrul din cauza unei proaste stări fizice, a unui pas greşit etc.; b) a fi pe punctul de a pierde o anumită situaţie materială sau socială. A-şi pierde viaţa = a muri; a fi omorât. A-şi pierde cunoştinţa (sau simţirea) = a leşina. A-şi pierde cumpătul (sau răbdarea) = a nu se mai putea stăpâni, a se enerva. ♦ A rămâne fără o parte a corpului, fără un organ, fără o facultate; a nu se mai putea folosi de o parte a corpului, de o facultate. ♢ Expr. A pierde sânge = a avea hemoragie. A pierde laptele = (despre femelele unor mamifere) a le scădea sau a le înceta secreţia laptelui (într-o perioadă când aceasta ar trebui să fie normală). A-şi pierde minţile = a înnebuni. ♦ (Despre plante) A i se usca (şi a-i cădea) frunzele, rodul etc. 2. (Pop.; despre femei) A avorta. 3. A fi lipsit (pentru totdeauna) de o fiinţă dragă; a rupe relaţiile (de prietenie) cu cineva, a fi părăsit. 4. A fi învins într-un război, într-o întrecere; a nu câştiga un proces etc. 5. A sosi prea târziu, a nu ajunge sau a nu face ceva la timp. 6. A folosi timpul în mod neraţional, irosindu-l sau profitând insuficienit de el. ♢ Expr. Fără a (mai) pierde vremea = imediat, repede, neîntârziat. ♢ Compus: pierde-vară s.m. invar. = om care îşi iroseşte timpul, care nu munceşte şi umblă fără nici un rost. III. 1. Tranz. (Pop.) A ucide, a omorî. ♦ Refl. A muri. ♦ Tranz. şi refl. A(-şi) cauza un mare rău, neajuns etc.; a pune sau a se afla într-o situaţie extrem de grea. 2. Tranz. (Înv. şi pop.) A distruge, a nimici (popoare, ţări, aşezări, bunuri materiale etc.). 3. Tranz. (Pop.) A face să dispară, să piară; p. ext. a compromite. 4. Refl. A ieşi din câmpul vizual, a nu se mai vedea; a dispărea. ♦ Fig. A trece neobservat, neluat în consideraţie. ♦ Tranz. A nu mai putea urmări cu privirea pe cineva sau ceva, a nu mai vedea. ♢ Expr. A pierde (pe cineva) din ochi = a iubi foarte mult. 5. Refl. (Despre sunete, voci, zgomote) A-şi diminua treptat intensitatea, a deveni din ce în ce mai slab; a se stinge. – Lat. perdere. A pierde ≠ a birui, a câştiga, a dobândi, a găsi, a însuşi A se pierde ≠ a se vedea

pierde - PIÉRDE, pierd, vb. III. I. 1. Tranz. A nu mai şti unde se află, unde a pus, unde a rătăcit (un bun material). ♢ Expr. A(-şi) pierde şirul = a se încurca, a se zăpăci; a nu mai avea continuitate (în vorbire, scris, gândire). 2. Tranz. A nu mai cunoaşte sau a nu mai găsi drumul, locul etc. căutat; a greşi direcţia. ♢ A(-i) pierde (cuiva) urma = a nu mai şti unde se află, unde poate fi găsit. A-şi pierde (sau, refl., a i se pierde) urma (ori urmele) = a nu mai putea fi găsit; a dispărea. ♦ Refl. A se rătăci de grupul în care se afla. 3. Refl. Fig. A se lăsa absorbit de ceva, a se cufunda în... 4. Refl. Fig. A fi cuprins, copleşit de un sentiment, de o emoţie; a nu mai şti ce să facă. II. Tranz. 1. A fi deposedat de..., a rămâne fără..., a nu mai avea; spec. a irosi, a risipi. ♢ Expr. A pierde din mâna = a scăpa un prilej favorabil. A pierde pământul de sub picioare = a) a nu-şi mai putea păstra echilibrul din cauza unei proaste stări fizice, a unui pas greşit etc.; b) a fi pe punctul de a pierde o anumită situaţie materială sau socială. A-şi pierde viaţa = a muri; a fi omorât. A-şi pierde cunoştinţa (sau simţirea) = a leşina. A-şi pierde cumpătul (sau răbdarea) = a nu se mai putea stăpâni, a se enerva. ♦ A rămâne fără o parte a corpului, fără un organ, fără o facultate; a nu se mai putea folosi de o parte a corpului, de o facultate. ♢ Expr. A pierde sânge = a avea hemoragie. A pierde laptele = (despre femelele unor mamifere) a le scădea sau a le înceta secreţia laptelui (într-o perioadă când aceasta ar trebui să fie normală). A-şi pierde minţile = a înnebuni. ♦ (Despre plante) A i se usca (şi a-i cădea) frunzele, rodul etc. 2. (Pop.; despre femei) A avorta. 3. A fi lipsit (pentru totdeauna) de o fiinţă dragă; a rupe relaţiile (de prietenie) cu cineva, a fi părăsit. 4. A fi învins într-un război, într-o întrecere; a nu câştiga un proces etc. 5. A sosi prea târziu, a nu ajunge sau a nu face ceva la timp. 6. A folosi timpul în mod neraţional, irosindu-l sau profitând insuficienit de el. ♢ Expr. Fără a (mai) pierde vremea = imediat, repede, neîntârziat. ♢ Compus: pierde-vară s.m. invar. = om care îşi iroseşte timpul, care nu munceşte şi umblă fără nici un rost. III. 1. Tranz. (Pop.) A ucide, a omorî. ♦ Refl. A muri. ♦ Tranz. şi refl. A(-şi) cauza un mare rău, neajuns etc.; a pune sau a se afla într-o situaţie extrem de grea. 2. Tranz. (Înv. şi pop.) A distruge, a nimici (popoare, ţări, aşezări, bunuri materiale etc.). 3. Tranz. (Pop.) A face să dispară, să piară; p. ext. a compromite. 4. Refl. A ieşi din câmpul vizual, a nu se mai vedea; a dispărea. ♦ Fig. A trece neobservat, neluat în consideraţie. ♦ Tranz. A nu mai putea urmări cu privirea pe cineva sau ceva, a nu mai vedea. ♢ Expr. A pierde (pe cineva) din ochi = a iubi foarte mult. 5. Refl. (Despre sunete, voci, zgomote) A-şi diminua treptat intensitatea, a deveni din ce în ce mai slab; a se stinge. – Lat. perdere. A pierde ≠ a birui, a câştiga, a dobândi, a găsi, a însuşi A se pierde ≠ a se vedea PIÉRDE vb. v. asasina, avorta, compromite, discredita, distruge, fâstâci, intimida, încurca, nimici, omorî, potopi, prăpădi, sfărâma, suprima, ucide, zăpăci, zdrobi, zvânta.

pierde - PIÉRDE, pierd, vb. III. I. 1. Tranz. A nu mai şti unde se află, unde a pus, unde a rătăcit (un bun material). ♢ Expr. A(-şi) pierde şirul = a se încurca, a se zăpăci; a nu mai avea continuitate (în vorbire, scris, gândire). 2. Tranz. A nu mai cunoaşte sau a nu mai găsi drumul, locul etc. căutat; a greşi direcţia. ♢ A(-i) pierde (cuiva) urma = a nu mai şti unde se află, unde poate fi găsit. A-şi pierde (sau, refl., a i se pierde) urma (ori urmele) = a nu mai putea fi găsit; a dispărea. ♦ Refl. A se rătăci de grupul în care se afla. 3. Refl. Fig. A se lăsa absorbit de ceva, a se cufunda în... 4. Refl. Fig. A fi cuprins, copleşit de un sentiment, de o emoţie; a nu mai şti ce să facă. II. Tranz. 1. A fi deposedat de..., a rămâne fără..., a nu mai avea; spec. a irosi, a risipi. ♢ Expr. A pierde din mâna = a scăpa un prilej favorabil. A pierde pământul de sub picioare = a) a nu-şi mai putea păstra echilibrul din cauza unei proaste stări fizice, a unui pas greşit etc.; b) a fi pe punctul de a pierde o anumită situaţie materială sau socială. A-şi pierde viaţa = a muri; a fi omorât. A-şi pierde cunoştinţa (sau simţirea) = a leşina. A-şi pierde cumpătul (sau răbdarea) = a nu se mai putea stăpâni, a se enerva. ♦ A rămâne fără o parte a corpului, fără un organ, fără o facultate; a nu se mai putea folosi de o parte a corpului, de o facultate. ♢ Expr. A pierde sânge = a avea hemoragie. A pierde laptele = (despre femelele unor mamifere) a le scădea sau a le înceta secreţia laptelui (într-o perioadă când aceasta ar trebui să fie normală). A-şi pierde minţile = a înnebuni. ♦ (Despre plante) A i se usca (şi a-i cădea) frunzele, rodul etc. 2. (Pop.; despre femei) A avorta. 3. A fi lipsit (pentru totdeauna) de o fiinţă dragă; a rupe relaţiile (de prietenie) cu cineva, a fi părăsit. 4. A fi învins într-un război, într-o întrecere; a nu câştiga un proces etc. 5. A sosi prea târziu, a nu ajunge sau a nu face ceva la timp. 6. A folosi timpul în mod neraţional, irosindu-l sau profitând insuficienit de el. ♢ Expr. Fără a (mai) pierde vremea = imediat, repede, neîntârziat. ♢ Compus: pierde-vară s.m. invar. = om care îşi iroseşte timpul, care nu munceşte şi umblă fără nici un rost. III. 1. Tranz. (Pop.) A ucide, a omorî. ♦ Refl. A muri. ♦ Tranz. şi refl. A(-şi) cauza un mare rău, neajuns etc.; a pune sau a se afla într-o situaţie extrem de grea. 2. Tranz. (Înv. şi pop.) A distruge, a nimici (popoare, ţări, aşezări, bunuri materiale etc.). 3. Tranz. (Pop.) A face să dispară, să piară; p. ext. a compromite. 4. Refl. A ieşi din câmpul vizual, a nu se mai vedea; a dispărea. ♦ Fig. A trece neobservat, neluat în consideraţie. ♦ Tranz. A nu mai putea urmări cu privirea pe cineva sau ceva, a nu mai vedea. ♢ Expr. A pierde (pe cineva) din ochi = a iubi foarte mult. 5. Refl. (Despre sunete, voci, zgomote) A-şi diminua treptat intensitatea, a deveni din ce în ce mai slab; a se stinge. – Lat. perdere. A pierde ≠ a birui, a câştiga, a dobândi, a găsi, a însuşi A se pierde ≠ a se vedea PIÉRDE vb. v. asasina, avorta, compromite, discredita, distruge, fâstâci, intimida, încurca, nimici, omorî, potopi, prăpădi, sfărâma, suprima, ucide, zăpăci, zdrobi, zvânta. PIÉRDE vb. 1. a rătăci, (reg.) a prăpădi. (A ~ un obiect.) 2. v. rătăci. 3. v. răzleţi. 4. a se rătăci, (reg.) a se zăhătui, a se zărăsti. (S-a ~ în pădure.) 5. v. dispărea. 6. (reg.) a prăpădi. (L-a ~ din ochi, în mulţime.) 7. (înv. şi reg.) a pune. (Şi-a ~ întreaga avere.) 8. (înv.) a păgubi. (A ~ doi galbeni la joc.) 9. v. irosi. 10. a rata, a scăpa. (A ~ o mare ocazie.) 11. a consuma, a folosi, a întrebuinţa. (Şi-a ~ întreaga zi reparând bicicleta.)

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici

//