Cauta un cuvant


//
plecare - PLECÁRE, plecări, s.f. Acţiunea de a (se) pleca; înclinare; pornire, deplasare. ♢ Punct de plecare = începutul unei acţiuni. ♢ Loc. adj. şi adv. Gata de plecare = pe punctul de a porni. La plecare = în momentul pornirii. ♦ (Sport) Momentul în care se dă pornirea într-o cursă; start. ♦ (Înv.) Înclinaţie, atracţie, predispoziţie. – V. pleca.

plecare - PLECÁRE, plecări, s.f. Acţiunea de a (se) pleca; înclinare; pornire, deplasare. ♢ Punct de plecare = începutul unei acţiuni. ♢ Loc. adj. şi adv. Gata de plecare = pe punctul de a porni. La plecare = în momentul pornirii. ♦ (Sport) Momentul în care se dă pornirea într-o cursă; start. ♦ (Înv.) Înclinaţie, atracţie, predispoziţie. – V. pleca. Plecare ≠ întoarcere, sosire, venire

plecare - PLECÁRE, plecări, s.f. Acţiunea de a (se) pleca; înclinare; pornire, deplasare. ♢ Punct de plecare = începutul unei acţiuni. ♢ Loc. adj. şi adv. Gata de plecare = pe punctul de a porni. La plecare = în momentul pornirii. ♦ (Sport) Momentul în care se dă pornirea într-o cursă; start. ♦ (Înv.) Înclinaţie, atracţie, predispoziţie. – V. pleca. Plecare ≠ întoarcere, sosire, venire PLECÁRE s. I. 1. v. aplecare. 2. v. prosternare. 3. v. smerenie. II. 1. v. pornire. 2. ducă, pornire. (E gata de ~.) 3. ducere, mergere, mers, pornire. (După ~ lui de acolo.) 4. v. start.

plecare - PLECÁRE, plecări, s.f. Acţiunea de a (se) pleca; înclinare; pornire, deplasare. ♢ Punct de plecare = începutul unei acţiuni. ♢ Loc. adj. şi adv. Gata de plecare = pe punctul de a porni. La plecare = în momentul pornirii. ♦ (Sport) Momentul în care se dă pornirea într-o cursă; start. ♦ (Înv.) Înclinaţie, atracţie, predispoziţie. – V. pleca. Plecare ≠ întoarcere, sosire, venire PLECÁRE s. I. 1. v. aplecare. 2. v. prosternare. 3. v. smerenie. II. 1. v. pornire. 2. ducă, pornire. (E gata de ~.) 3. ducere, mergere, mers, pornire. (După ~ lui de acolo.) 4. v. start. PLECÁRE s. v. afecţiune, aplecare, aplicaţie, aptitudine, ataşament, atracţie, chemare, compliment, dar, declinare, declinaţie, flexiune nominală, har, închinăciune, înclinare, înclinaţie, înzestrare, mătanie, plecăciune, plo-coneală, pornire, predilecţie, predispo-ziţie, preferinţă, reverenţă, simpatie, talent, temenea, vocaţie.

plecare - PLECÁRE, plecări, s.f. Acţiunea de a (se) pleca; înclinare; pornire, deplasare. ♢ Punct de plecare = începutul unei acţiuni. ♢ Loc. adj. şi adv. Gata de plecare = pe punctul de a porni. La plecare = în momentul pornirii. ♦ (Sport) Momentul în care se dă pornirea într-o cursă; start. ♦ (Înv.) Înclinaţie, atracţie, predispoziţie. – V. pleca. Plecare ≠ întoarcere, sosire, venire PLECÁRE s. I. 1. v. aplecare. 2. v. prosternare. 3. v. smerenie. II. 1. v. pornire. 2. ducă, pornire. (E gata de ~.) 3. ducere, mergere, mers, pornire. (După ~ lui de acolo.) 4. v. start. PLECÁRE s. v. afecţiune, aplecare, aplicaţie, aptitudine, ataşament, atracţie, chemare, compliment, dar, declinare, declinaţie, flexiune nominală, har, închinăciune, înclinare, înclinaţie, înzestrare, mătanie, plecăciune, plo-coneală, pornire, predilecţie, predispo-ziţie, preferinţă, reverenţă, simpatie, talent, temenea, vocaţie. plecáre s. f., g.-d. art. plecării; pl. plecări

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici

//