Cauta un cuvant


//
plural - PLURÁL, -Ă, plurali, -e, s.n., adj. 1. S.n. Categorie gramaticală care arată că este vorba de două sau de mai multe fiinţe sau lucruri de acelaşi fel. ♢ Pluralul autorităţii (sau al maiestăţii) = pluralul folosit în locul singularului în vechile acte oficiale, când autorităţile vorbeau despre ele însele. Pluralul autorului = pluralul folosit în locul singularului în opere ştiinţifice, publicistice şi oratorice. Pluralul modestiei = plural (folosit mai ales în vorbirea pop**ară) de referire la persoana proprie în discuţia cu cineva considerat superior. Pluralul politeţii (sau al reverenţei) = pluralul folosit în locul singularului în formule de adresare respectuoasă către cineva. 2. Adj. (Gram.) Care indică pluralul (1), de plural, al pluralului. ♦ Fig. (Rar) Multilateral. ♢ Atenţie plurală = atenţie distributivă. – Din lat. pluralis, it. plurale, germ. Plural.

plural - PLURÁL, -Ă, plurali, -e, s.n., adj. 1. S.n. Categorie gramaticală care arată că este vorba de două sau de mai multe fiinţe sau lucruri de acelaşi fel. ♢ Pluralul autorităţii (sau al maiestăţii) = pluralul folosit în locul singularului în vechile acte oficiale, când autorităţile vorbeau despre ele însele. Pluralul autorului = pluralul folosit în locul singularului în opere ştiinţifice, publicistice şi oratorice. Pluralul modestiei = plural (folosit mai ales în vorbirea pop**ară) de referire la persoana proprie în discuţia cu cineva considerat superior. Pluralul politeţii (sau al reverenţei) = pluralul folosit în locul singularului în formule de adresare respectuoasă către cineva. 2. Adj. (Gram.) Care indică pluralul (1), de plural, al pluralului. ♦ Fig. (Rar) Multilateral. ♢ Atenţie plurală = atenţie distributivă. – Din lat. pluralis, it. plurale, germ. Plural. Pluralsingular

plural - PLURÁL, -Ă, plurali, -e, s.n., adj. 1. S.n. Categorie gramaticală care arată că este vorba de două sau de mai multe fiinţe sau lucruri de acelaşi fel. ♢ Pluralul autorităţii (sau al maiestăţii) = pluralul folosit în locul singularului în vechile acte oficiale, când autorităţile vorbeau despre ele însele. Pluralul autorului = pluralul folosit în locul singularului în opere ştiinţifice, publicistice şi oratorice. Pluralul modestiei = plural (folosit mai ales în vorbirea pop**ară) de referire la persoana proprie în discuţia cu cineva considerat superior. Pluralul politeţii (sau al reverenţei) = pluralul folosit în locul singularului în formule de adresare respectuoasă către cineva. 2. Adj. (Gram.) Care indică pluralul (1), de plural, al pluralului. ♦ Fig. (Rar) Multilateral. ♢ Atenţie plurală = atenţie distributivă. – Din lat. pluralis, it. plurale, germ. Plural. Pluralsingular PLURÁL adj. v. complex, multilateral, pluri-valent, polivalent.

plural - PLURÁL, -Ă, plurali, -e, s.n., adj. 1. S.n. Categorie gramaticală care arată că este vorba de două sau de mai multe fiinţe sau lucruri de acelaşi fel. ♢ Pluralul autorităţii (sau al maiestăţii) = pluralul folosit în locul singularului în vechile acte oficiale, când autorităţile vorbeau despre ele însele. Pluralul autorului = pluralul folosit în locul singularului în opere ştiinţifice, publicistice şi oratorice. Pluralul modestiei = plural (folosit mai ales în vorbirea pop**ară) de referire la persoana proprie în discuţia cu cineva considerat superior. Pluralul politeţii (sau al reverenţei) = pluralul folosit în locul singularului în formule de adresare respectuoasă către cineva. 2. Adj. (Gram.) Care indică pluralul (1), de plural, al pluralului. ♦ Fig. (Rar) Multilateral. ♢ Atenţie plurală = atenţie distributivă. – Din lat. pluralis, it. plurale, germ. Plural. Pluralsingular PLURÁL adj. v. complex, multilateral, pluri-valent, polivalent. plurál adj. m., pl. pluráli; f. sg. plurálă, pl. plurále

plural - PLURÁL, -Ă, plurali, -e, s.n., adj. 1. S.n. Categorie gramaticală care arată că este vorba de două sau de mai multe fiinţe sau lucruri de acelaşi fel. ♢ Pluralul autorităţii (sau al maiestăţii) = pluralul folosit în locul singularului în vechile acte oficiale, când autorităţile vorbeau despre ele însele. Pluralul autorului = pluralul folosit în locul singularului în opere ştiinţifice, publicistice şi oratorice. Pluralul modestiei = plural (folosit mai ales în vorbirea pop**ară) de referire la persoana proprie în discuţia cu cineva considerat superior. Pluralul politeţii (sau al reverenţei) = pluralul folosit în locul singularului în formule de adresare respectuoasă către cineva. 2. Adj. (Gram.) Care indică pluralul (1), de plural, al pluralului. ♦ Fig. (Rar) Multilateral. ♢ Atenţie plurală = atenţie distributivă. – Din lat. pluralis, it. plurale, germ. Plural. Pluralsingular PLURÁL adj. v. complex, multilateral, pluri-valent, polivalent. plurál adj. m., pl. pluráli; f. sg. plurálă, pl. plurále plurál s. n., pl. plurále

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici

//