Cauta un cuvant


//
politica - POLITICÁ, politicale, s.f. (Fam.; mai ales la pl.) Chestiune politică; noutate politică. ♦ Stratagemă. ♦ (Adjectival; rar) Care ţine de politică, privitor la politică. – Din ngr. politikí.

politică - POLITICÁ, politicale, s.f. (Fam.; mai ales la pl.) Chestiune politică; noutate politică. ♦ Stratagemă. ♦ (Adjectival; rar) Care ţine de politică, privitor la politică. – Din ngr. politikí. POLÍTICĂ s. v. ceremonial, ceremonie, etichetă, protocol, regulă, ritual, rânduială, tipic.

politică - POLITICÁ, politicale, s.f. (Fam.; mai ales la pl.) Chestiune politică; noutate politică. ♦ Stratagemă. ♦ (Adjectival; rar) Care ţine de politică, privitor la politică. – Din ngr. politikí. POLÍTICĂ s. v. ceremonial, ceremonie, etichetă, protocol, regulă, ritual, rânduială, tipic. POLÍTICĂ s. 1. (înv.) politichie. (O ~ democratică.) 2. diplomaţie. (A uzat de o ~ inteligentă.)

politică - POLITICÁ, politicale, s.f. (Fam.; mai ales la pl.) Chestiune politică; noutate politică. ♦ Stratagemă. ♦ (Adjectival; rar) Care ţine de politică, privitor la politică. – Din ngr. politikí. POLÍTICĂ s. v. ceremonial, ceremonie, etichetă, protocol, regulă, ritual, rânduială, tipic. POLÍTICĂ s. 1. (înv.) politichie. (O ~ democratică.) 2. diplomaţie. (A uzat de o ~ inteligentă.) polítică s. f., g.-d. art. políticii; pl. polítici

politică - POLITICÁ, politicale, s.f. (Fam.; mai ales la pl.) Chestiune politică; noutate politică. ♦ Stratagemă. ♦ (Adjectival; rar) Care ţine de politică, privitor la politică. – Din ngr. politikí. POLÍTICĂ s. v. ceremonial, ceremonie, etichetă, protocol, regulă, ritual, rânduială, tipic. POLÍTICĂ s. 1. (înv.) politichie. (O ~ democratică.) 2. diplomaţie. (A uzat de o ~ inteligentă.) polítică s. f., g.-d. art. políticii; pl. polítici POLÍTICĂ, politici, s.f. – V. politic (I) [DEX'98]

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici

//