Cauta un cuvant


//
popor - POPÓR, popoare, s.n. 1. Formă istorică de comunitate umană, superioară tribului şi anterioară naţiunii, ai cărei membri locuiesc pe acelaşi teritoriu, vorbesc aceeaşi limbă şi au aceeaşi tradiţie culturală. 2. Totalitatea locuitorilor unei ţări, pop**aţia unei ţări; cetăţenii unui stat; naţiune, neam, norod. ♦ (Înv.) Pop**aţia unei cetăţi, a unui oraş, a unui sat (ori a unei părţi dintr-un sat) sau a unei unităţi teritoriale formate din mai multe sate. 3. Masa muncitoare; grosul pop**aţiei; norod; spec. ţărănime. ♢ Loc. adj. Din popor = care face parte din grosul pop**aţiei; de origine socială modestă. 4. (La sg.; colectiv) Număr nedefinit (dar mare) de persoane, mulţime mare de oameni strânşi la un loc; poporaţie, poporime. 5. (Înv.) Totalitatea credincioşilor care aparţineau aceluiaşi cult sau aceleiaşi parohii. [Var.: (înv.) pópol, pópul s.m.] – Cf. lat. p o p u l u s, it. p o p o l o.

popor - POPÓR, popoare, s.n. 1. Formă istorică de comunitate umană, superioară tribului şi anterioară naţiunii, ai cărei membri locuiesc pe acelaşi teritoriu, vorbesc aceeaşi limbă şi au aceeaşi tradiţie culturală. 2. Totalitatea locuitorilor unei ţări, pop**aţia unei ţări; cetăţenii unui stat; naţiune, neam, norod. ♦ (Înv.) Pop**aţia unei cetăţi, a unui oraş, a unui sat (ori a unei părţi dintr-un sat) sau a unei unităţi teritoriale formate din mai multe sate. 3. Masa muncitoare; grosul pop**aţiei; norod; spec. ţărănime. ♢ Loc. adj. Din popor = care face parte din grosul pop**aţiei; de origine socială modestă. 4. (La sg.; colectiv) Număr nedefinit (dar mare) de persoane, mulţime mare de oameni strânşi la un loc; poporaţie, poporime. 5. (Înv.) Totalitatea credincioşilor care aparţineau aceluiaşi cult sau aceleiaşi parohii. [Var.: (înv.) pópol, pópul s.m.] – Cf. lat. p o p u l u s, it. p o p o l o. POPÓR s. v. enorie, parohie.

popor - POPÓR, popoare, s.n. 1. Formă istorică de comunitate umană, superioară tribului şi anterioară naţiunii, ai cărei membri locuiesc pe acelaşi teritoriu, vorbesc aceeaşi limbă şi au aceeaşi tradiţie culturală. 2. Totalitatea locuitorilor unei ţări, pop**aţia unei ţări; cetăţenii unui stat; naţiune, neam, norod. ♦ (Înv.) Pop**aţia unei cetăţi, a unui oraş, a unui sat (ori a unei părţi dintr-un sat) sau a unei unităţi teritoriale formate din mai multe sate. 3. Masa muncitoare; grosul pop**aţiei; norod; spec. ţărănime. ♢ Loc. adj. Din popor = care face parte din grosul pop**aţiei; de origine socială modestă. 4. (La sg.; colectiv) Număr nedefinit (dar mare) de persoane, mulţime mare de oameni strânşi la un loc; poporaţie, poporime. 5. (Înv.) Totalitatea credincioşilor care aparţineau aceluiaşi cult sau aceleiaşi parohii. [Var.: (înv.) pópol, pópul s.m.] – Cf. lat. p o p u l u s, it. p o p o l o. POPÓR s. v. enorie, parohie. POPÓR s. 1. v. naţiune. 2. norod, ţară, (pop.) obşte. (Întregul ~ s-a ridicat la luptă.) 3. v. gloată. 4. neam, pop**aţie, seminţie, (pop.) norod, (înv.) lume, rudă, rudenie. (Un ~ de viteji.)

popor - POPÓR, popoare, s.n. 1. Formă istorică de comunitate umană, superioară tribului şi anterioară naţiunii, ai cărei membri locuiesc pe acelaşi teritoriu, vorbesc aceeaşi limbă şi au aceeaşi tradiţie culturală. 2. Totalitatea locuitorilor unei ţări, pop**aţia unei ţări; cetăţenii unui stat; naţiune, neam, norod. ♦ (Înv.) Pop**aţia unei cetăţi, a unui oraş, a unui sat (ori a unei părţi dintr-un sat) sau a unei unităţi teritoriale formate din mai multe sate. 3. Masa muncitoare; grosul pop**aţiei; norod; spec. ţărănime. ♢ Loc. adj. Din popor = care face parte din grosul pop**aţiei; de origine socială modestă. 4. (La sg.; colectiv) Număr nedefinit (dar mare) de persoane, mulţime mare de oameni strânşi la un loc; poporaţie, poporime. 5. (Înv.) Totalitatea credincioşilor care aparţineau aceluiaşi cult sau aceleiaşi parohii. [Var.: (înv.) pópol, pópul s.m.] – Cf. lat. p o p u l u s, it. p o p o l o. POPÓR s. v. enorie, parohie. POPÓR s. 1. v. naţiune. 2. norod, ţară, (pop.) obşte. (Întregul ~ s-a ridicat la luptă.) 3. v. gloată. 4. neam, pop**aţie, seminţie, (pop.) norod, (înv.) lume, rudă, rudenie. (Un ~ de viteji.) popór s. n., pl. popoáre

popor - POPÓR, popoare, s.n. 1. Formă istorică de comunitate umană, superioară tribului şi anterioară naţiunii, ai cărei membri locuiesc pe acelaşi teritoriu, vorbesc aceeaşi limbă şi au aceeaşi tradiţie culturală. 2. Totalitatea locuitorilor unei ţări, pop**aţia unei ţări; cetăţenii unui stat; naţiune, neam, norod. ♦ (Înv.) Pop**aţia unei cetăţi, a unui oraş, a unui sat (ori a unei părţi dintr-un sat) sau a unei unităţi teritoriale formate din mai multe sate. 3. Masa muncitoare; grosul pop**aţiei; norod; spec. ţărănime. ♢ Loc. adj. Din popor = care face parte din grosul pop**aţiei; de origine socială modestă. 4. (La sg.; colectiv) Număr nedefinit (dar mare) de persoane, mulţime mare de oameni strânşi la un loc; poporaţie, poporime. 5. (Înv.) Totalitatea credincioşilor care aparţineau aceluiaşi cult sau aceleiaşi parohii. [Var.: (înv.) pópol, pópul s.m.] – Cf. lat. p o p u l u s, it. p o p o l o. POPÓR s. v. enorie, parohie. POPÓR s. 1. v. naţiune. 2. norod, ţară, (pop.) obşte. (Întregul ~ s-a ridicat la luptă.) 3. v. gloată. 4. neam, pop**aţie, seminţie, (pop.) norod, (înv.) lume, rudă, rudenie. (Un ~ de viteji.) popór s. n., pl. popoáre POP//ÓR ~oáre n. 1) Comunitate de oameni care locuiesc pe acelaşi teritoriu, vorbesc aceeaşi limbă şi au aceleaşi tradiţii culturale. 2) Ansamblu de persoane care locuiesc pe un anumit teritoriu; pop**aţie. 3) Totalitate de oameni de o anumită naţionalitate; neam; seminţie. 4) Masă formată din oamenii muncii ai unei ţări. 5) pop. Mulţime de oameni; lume. /cf. lat. populus, it. popolo

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici

//