Cauta un cuvant


//
potrivnic - POTRÍVNIC, -Ă, potrivnici, -ce s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Adversar, rival, duşman, inamic. 2. Adj. Care manifestă o atitudine ostilă, duşmănoasă faţă de cineva sau de ceva; care se împotriveşte; duşmănos. ♦ (Despre vreme) Neprielnic, nefavorabil. 3. Adj. Opus, contrar. ♦ (Cu sens local) Care se află în sens opus, în direcţie contrară. [Var.: (înv.) protívnic, -ă adj.] – Din sl. protivĩnikŭ.

potrivnic - POTRÍVNIC, -Ă, potrivnici, -ce s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Adversar, rival, duşman, inamic. 2. Adj. Care manifestă o atitudine ostilă, duşmănoasă faţă de cineva sau de ceva; care se împotriveşte; duşmănos. ♦ (Despre vreme) Neprielnic, nefavorabil. 3. Adj. Opus, contrar. ♦ (Cu sens local) Care se află în sens opus, în direcţie contrară. [Var.: (înv.) protívnic, -ă adj.] – Din sl. protivĩnikŭ. Potrivnic ≠ adept, prieten, prielnic

potrivnic - POTRÍVNIC, -Ă, potrivnici, -ce s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Adversar, rival, duşman, inamic. 2. Adj. Care manifestă o atitudine ostilă, duşmănoasă faţă de cineva sau de ceva; care se împotriveşte; duşmănos. ♦ (Despre vreme) Neprielnic, nefavorabil. 3. Adj. Opus, contrar. ♦ (Cu sens local) Care se află în sens opus, în direcţie contrară. [Var.: (înv.) protívnic, -ă adj.] – Din sl. protivĩnikŭ. Potrivnic ≠ adept, prieten, prielnic POTRÍVNIC s., adj. 1. s., adj. v. duşman. 2. adj. v. duşmănos. 3. adj. v. antagonist. 4. adj. v. duşmănos. 5. adj. v. nefavorabil. 6. adj. v. contradictoriu. 7. adj. v. opus.

potrivnic - POTRÍVNIC, -Ă, potrivnici, -ce s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Adversar, rival, duşman, inamic. 2. Adj. Care manifestă o atitudine ostilă, duşmănoasă faţă de cineva sau de ceva; care se împotriveşte; duşmănos. ♦ (Despre vreme) Neprielnic, nefavorabil. 3. Adj. Opus, contrar. ♦ (Cu sens local) Care se află în sens opus, în direcţie contrară. [Var.: (înv.) protívnic, -ă adj.] – Din sl. protivĩnikŭ. Potrivnic ≠ adept, prieten, prielnic POTRÍVNIC s., adj. 1. s., adj. v. duşman. 2. adj. v. duşmănos. 3. adj. v. antagonist. 4. adj. v. duşmănos. 5. adj. v. nefavorabil. 6. adj. v. contradictoriu. 7. adj. v. opus. potrívnic s. m., adj. m. (sil. -triv-), pl. potrívnici; f. sg. potrívnică, g.-d. art. potrívnicei, pl. potrívnice

potrivnic - POTRÍVNIC, -Ă, potrivnici, -ce s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Adversar, rival, duşman, inamic. 2. Adj. Care manifestă o atitudine ostilă, duşmănoasă faţă de cineva sau de ceva; care se împotriveşte; duşmănos. ♦ (Despre vreme) Neprielnic, nefavorabil. 3. Adj. Opus, contrar. ♦ (Cu sens local) Care se află în sens opus, în direcţie contrară. [Var.: (înv.) protívnic, -ă adj.] – Din sl. protivĩnikŭ. Potrivnic ≠ adept, prieten, prielnic POTRÍVNIC s., adj. 1. s., adj. v. duşman. 2. adj. v. duşmănos. 3. adj. v. antagonist. 4. adj. v. duşmănos. 5. adj. v. nefavorabil. 6. adj. v. contradictoriu. 7. adj. v. opus. potrívnic s. m., adj. m. (sil. -triv-), pl. potrívnici; f. sg. potrívnică, g.-d. art. potrívnicei, pl. potrívnice POTRÍVNI//C ~că (~ci, ~ce) 1) şi substantival Care se împotriveşte. 2) (despre caractere, fenomene etc.) Care se opune prin felul său de a fi; opus. 3) (despre timp) Care este neprielnic; nefavorabil. /protiviniku

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici

//