Cauta un cuvant

// //
//
pozitiv - POZITÍV, -Ă, pozitivi, -e, adj. l. Care se întemeiază pe experienţă, pe fapte, pe realităţi; p. ext. care are un caracter de certitudine; cert, adevărat, real, sigur. ♢ Ştiinţe pozitive = ştiinţe experimentale. ♦ Care are o semnificaţie justa, valoare; valoros; demn de urmat, de imitat. Experienţă pozitivă. 2. (Despre oameni) Realist, cu spirit practic. 3. Care este mai mare decât zero sau egal cu zero; care se notează în scris cu semnul plus (+). Număr pozitiv. Temperatură pozitivă. ♦ (Despre sarcina electrică) De acelaşi fel cu sarcina nucleelor atomice sau cu sarcina obţinută prin frecarea unui baston de ebonită cu un postav. ♦ Prin care iese curentul electric sau care se leagă de acest loc. Pol pozitiv. 4. (Despre analize medicale) Care confirmă prezenţa în organism a unui anumit agent patogen. 5. (Log.; despre noţiuni, raţionamente) Care afirmă ceva. 6. (în sintagma) Probă (sau imagine etc.) pozitivă = (şi substantivat, n.) copia unui negativ fotografic care redă ca în realitate părţile luminoase şi cele întunecate ale obiectului fotografiat. 7. (Gram.; în sintagma) Grad pozitiv (şi substantivat, n.) = formă a adjectivului sau a adverbului cu ajutorul căruia se exprimă însuşirea unui obiect sau a unui proces privite izolat, fără referire la alte obiecte sau procese. – Din fr. positif, lat. positivus.

pozitiv - POZITÍV, -Ă, pozitivi, -e, adj. l. Care se întemeiază pe experienţă, pe fapte, pe realităţi; p. ext. care are un caracter de certitudine; cert, adevărat, real, sigur. ♢ Ştiinţe pozitive = ştiinţe experimentale. ♦ Care are o semnificaţie justa, valoare; valoros; demn de urmat, de imitat. Experienţă pozitivă. 2. (Despre oameni) Realist, cu spirit practic. 3. Care este mai mare decât zero sau egal cu zero; care se notează în scris cu semnul plus (+). Număr pozitiv. Temperatură pozitivă. ♦ (Despre sarcina electrică) De acelaşi fel cu sarcina nucleelor atomice sau cu sarcina obţinută prin frecarea unui baston de ebonită cu un postav. ♦ Prin care iese curentul electric sau care se leagă de acest loc. Pol pozitiv. 4. (Despre analize medicale) Care confirmă prezenţa în organism a unui anumit agent patogen. 5. (Log.; despre noţiuni, raţionamente) Care afirmă ceva. 6. (în sintagma) Probă (sau imagine etc.) pozitivă = (şi substantivat, n.) copia unui negativ fotografic care redă ca în realitate părţile luminoase şi cele întunecate ale obiectului fotografiat. 7. (Gram.; în sintagma) Grad pozitiv (şi substantivat, n.) = formă a adjectivului sau a adverbului cu ajutorul căruia se exprimă însuşirea unui obiect sau a unui proces privite izolat, fără referire la alte obiecte sau procese. – Din fr. positif, lat. positivus. Pozitivnegativ

pozitiv - POZITÍV, -Ă, pozitivi, -e, adj. l. Care se întemeiază pe experienţă, pe fapte, pe realităţi; p. ext. care are un caracter de certitudine; cert, adevărat, real, sigur. ♢ Ştiinţe pozitive = ştiinţe experimentale. ♦ Care are o semnificaţie justa, valoare; valoros; demn de urmat, de imitat. Experienţă pozitivă. 2. (Despre oameni) Realist, cu spirit practic. 3. Care este mai mare decât zero sau egal cu zero; care se notează în scris cu semnul plus (+). Număr pozitiv. Temperatură pozitivă. ♦ (Despre sarcina electrică) De acelaşi fel cu sarcina nucleelor atomice sau cu sarcina obţinută prin frecarea unui baston de ebonită cu un postav. ♦ Prin care iese curentul electric sau care se leagă de acest loc. Pol pozitiv. 4. (Despre analize medicale) Care confirmă prezenţa în organism a unui anumit agent patogen. 5. (Log.; despre noţiuni, raţionamente) Care afirmă ceva. 6. (în sintagma) Probă (sau imagine etc.) pozitivă = (şi substantivat, n.) copia unui negativ fotografic care redă ca în realitate părţile luminoase şi cele întunecate ale obiectului fotografiat. 7. (Gram.; în sintagma) Grad pozitiv (şi substantivat, n.) = formă a adjectivului sau a adverbului cu ajutorul căruia se exprimă însuşirea unui obiect sau a unui proces privite izolat, fără referire la alte obiecte sau procese. – Din fr. positif, lat. positivus. Pozitivnegativ POZITÍV adj. 1. adevărat. 2. v. practic. 3. v. eficace. 4. bun. (Latura ~ a fenomenului.)

pozitiv - POZITÍV, -Ă, pozitivi, -e, adj. l. Care se întemeiază pe experienţă, pe fapte, pe realităţi; p. ext. care are un caracter de certitudine; cert, adevărat, real, sigur. ♢ Ştiinţe pozitive = ştiinţe experimentale. ♦ Care are o semnificaţie justa, valoare; valoros; demn de urmat, de imitat. Experienţă pozitivă. 2. (Despre oameni) Realist, cu spirit practic. 3. Care este mai mare decât zero sau egal cu zero; care se notează în scris cu semnul plus (+). Număr pozitiv. Temperatură pozitivă. ♦ (Despre sarcina electrică) De acelaşi fel cu sarcina nucleelor atomice sau cu sarcina obţinută prin frecarea unui baston de ebonită cu un postav. ♦ Prin care iese curentul electric sau care se leagă de acest loc. Pol pozitiv. 4. (Despre analize medicale) Care confirmă prezenţa în organism a unui anumit agent patogen. 5. (Log.; despre noţiuni, raţionamente) Care afirmă ceva. 6. (în sintagma) Probă (sau imagine etc.) pozitivă = (şi substantivat, n.) copia unui negativ fotografic care redă ca în realitate părţile luminoase şi cele întunecate ale obiectului fotografiat. 7. (Gram.; în sintagma) Grad pozitiv (şi substantivat, n.) = formă a adjectivului sau a adverbului cu ajutorul căruia se exprimă însuşirea unui obiect sau a unui proces privite izolat, fără referire la alte obiecte sau procese. – Din fr. positif, lat. positivus. Pozitivnegativ POZITÍV adj. 1. adevărat. 2. v. practic. 3. v. eficace. 4. bun. (Latura ~ a fenomenului.) pozitív adj. m., pl. pozitívi; f. sg. pozitívă, pl. pozitíve

pozitiv - POZITÍV, -Ă, pozitivi, -e, adj. l. Care se întemeiază pe experienţă, pe fapte, pe realităţi; p. ext. care are un caracter de certitudine; cert, adevărat, real, sigur. ♢ Ştiinţe pozitive = ştiinţe experimentale. ♦ Care are o semnificaţie justa, valoare; valoros; demn de urmat, de imitat. Experienţă pozitivă. 2. (Despre oameni) Realist, cu spirit practic. 3. Care este mai mare decât zero sau egal cu zero; care se notează în scris cu semnul plus (+). Număr pozitiv. Temperatură pozitivă. ♦ (Despre sarcina electrică) De acelaşi fel cu sarcina nucleelor atomice sau cu sarcina obţinută prin frecarea unui baston de ebonită cu un postav. ♦ Prin care iese curentul electric sau care se leagă de acest loc. Pol pozitiv. 4. (Despre analize medicale) Care confirmă prezenţa în organism a unui anumit agent patogen. 5. (Log.; despre noţiuni, raţionamente) Care afirmă ceva. 6. (în sintagma) Probă (sau imagine etc.) pozitivă = (şi substantivat, n.) copia unui negativ fotografic care redă ca în realitate părţile luminoase şi cele întunecate ale obiectului fotografiat. 7. (Gram.; în sintagma) Grad pozitiv (şi substantivat, n.) = formă a adjectivului sau a adverbului cu ajutorul căruia se exprimă însuşirea unui obiect sau a unui proces privite izolat, fără referire la alte obiecte sau procese. – Din fr. positif, lat. positivus. Pozitivnegativ POZITÍV adj. 1. adevărat. 2. v. practic. 3. v. eficace. 4. bun. (Latura ~ a fenomenului.) pozitív adj. m., pl. pozitívi; f. sg. pozitívă, pl. pozitíve pozitív s. n., pl. pozitíve

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici
directoare web, Blog, harta romaniei, credite nevoi personale, vremea, Domenii .RO, Gazduire web DEX Online Ro