Cauta un cuvant


prezenta - PREZENTÁ, prezínt, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A (se) face cunoscut celor de faţă, spunând numele, ocupaţia etc.; a face cunoştinţă (cu cineva); a (se) recomanda. ♦ Refl. A deveni prezent în memorie, a apărea în memorie ♦ Tranz. A înfăţişa (publicului) un spectacol, aspectele unei activităţi, rezultatul unor cercetări etc. 2. Refl. A apărea, a se înfăţişa într-un anumit loc sau în faţa cuiva pentru a răspunde unei anumite obligaţii sau pentru a oferi ori a solicita ceva. ♢ Refl. şi tranz. Spec. A (se) înfăţişa la un examen, la un concurs, la alegeri etc. 3. Tranz. A pune înainte, a înmâna, a oferi, a da. ♢ Expr. A prezenta arma = a da onorul cu arma. 4. Tranz. (Despre lucruri supuse unei examinări) A avea o anumită însuşire, caracteristică. ♦ Refl. A avea aparenţa de..., a se înfăţişa ca... – Din fr. présenter, lat. praesentare.

prezenţă - PREZENTÁ, prezínt, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A (se) face cunoscut celor de faţă, spunând numele, ocupaţia etc.; a face cunoştinţă (cu cineva); a (se) recomanda. ♦ Refl. A deveni prezent în memorie, a apărea în memorie ♦ Tranz. A înfăţişa (publicului) un spectacol, aspectele unei activităţi, rezultatul unor cercetări etc. 2. Refl. A apărea, a se înfăţişa într-un anumit loc sau în faţa cuiva pentru a răspunde unei anumite obligaţii sau pentru a oferi ori a solicita ceva. ♢ Refl. şi tranz. Spec. A (se) înfăţişa la un examen, la un concurs, la alegeri etc. 3. Tranz. A pune înainte, a înmâna, a oferi, a da. ♢ Expr. A prezenta arma = a da onorul cu arma. 4. Tranz. (Despre lucruri supuse unei examinări) A avea o anumită însuşire, caracteristică. ♦ Refl. A avea aparenţa de..., a se înfăţişa ca... – Din fr. présenter, lat. praesentare. PREZÉNŢĂ, prezenţe, s.f. Faptul de a fi prezent undeva; existenţa cuiva sau a ceva într-un loc sau într-un timp anumit. ♢ Listă (sau caiet, condică) de prezenţă = listă (sau caiet, condică) în care semnează cei prezenţi la un curs, la serviciu etc. Prezenţă de spirit = promptitudine demonstrată de cineva în împrejurări dificile sau neprevăzute. ♢ Loc. prep. În prezenţa (cuiva) = fiind de faţă (cineva); în faţa, înaintea (cuiva). ♦ Existenţă. ♦ Manifestare a unei personalităţi (de prestigiu). – Din fr. présence.

prezenţă - PREZENTÁ, prezínt, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A (se) face cunoscut celor de faţă, spunând numele, ocupaţia etc.; a face cunoştinţă (cu cineva); a (se) recomanda. ♦ Refl. A deveni prezent în memorie, a apărea în memorie ♦ Tranz. A înfăţişa (publicului) un spectacol, aspectele unei activităţi, rezultatul unor cercetări etc. 2. Refl. A apărea, a se înfăţişa într-un anumit loc sau în faţa cuiva pentru a răspunde unei anumite obligaţii sau pentru a oferi ori a solicita ceva. ♢ Refl. şi tranz. Spec. A (se) înfăţişa la un examen, la un concurs, la alegeri etc. 3. Tranz. A pune înainte, a înmâna, a oferi, a da. ♢ Expr. A prezenta arma = a da onorul cu arma. 4. Tranz. (Despre lucruri supuse unei examinări) A avea o anumită însuşire, caracteristică. ♦ Refl. A avea aparenţa de..., a se înfăţişa ca... – Din fr. présenter, lat. praesentare. PREZÉNŢĂ, prezenţe, s.f. Faptul de a fi prezent undeva; existenţa cuiva sau a ceva într-un loc sau într-un timp anumit. ♢ Listă (sau caiet, condică) de prezenţă = listă (sau caiet, condică) în care semnează cei prezenţi la un curs, la serviciu etc. Prezenţă de spirit = promptitudine demonstrată de cineva în împrejurări dificile sau neprevăzute. ♢ Loc. prep. În prezenţa (cuiva) = fiind de faţă (cineva); în faţa, înaintea (cuiva). ♦ Existenţă. ♦ Manifestare a unei personalităţi (de prestigiu). – Din fr. présence. Prezenţă ≠ absenţă, lipsă

prezenţă - PREZENTÁ, prezínt, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A (se) face cunoscut celor de faţă, spunând numele, ocupaţia etc.; a face cunoştinţă (cu cineva); a (se) recomanda. ♦ Refl. A deveni prezent în memorie, a apărea în memorie ♦ Tranz. A înfăţişa (publicului) un spectacol, aspectele unei activităţi, rezultatul unor cercetări etc. 2. Refl. A apărea, a se înfăţişa într-un anumit loc sau în faţa cuiva pentru a răspunde unei anumite obligaţii sau pentru a oferi ori a solicita ceva. ♢ Refl. şi tranz. Spec. A (se) înfăţişa la un examen, la un concurs, la alegeri etc. 3. Tranz. A pune înainte, a înmâna, a oferi, a da. ♢ Expr. A prezenta arma = a da onorul cu arma. 4. Tranz. (Despre lucruri supuse unei examinări) A avea o anumită însuşire, caracteristică. ♦ Refl. A avea aparenţa de..., a se înfăţişa ca... – Din fr. présenter, lat. praesentare. PREZÉNŢĂ, prezenţe, s.f. Faptul de a fi prezent undeva; existenţa cuiva sau a ceva într-un loc sau într-un timp anumit. ♢ Listă (sau caiet, condică) de prezenţă = listă (sau caiet, condică) în care semnează cei prezenţi la un curs, la serviciu etc. Prezenţă de spirit = promptitudine demonstrată de cineva în împrejurări dificile sau neprevăzute. ♢ Loc. prep. În prezenţa (cuiva) = fiind de faţă (cineva); în faţa, înaintea (cuiva). ♦ Existenţă. ♦ Manifestare a unei personalităţi (de prestigiu). – Din fr. présence. Prezenţă ≠ absenţă, lipsă PREZÉNŢĂ s. 1. (înv.) asistenţă, parisie. (În ~ autorităţilor ...) 2. v. existenţă.

prezenta - PREZENTÁ, prezínt, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A (se) face cunoscut celor de faţă, spunând numele, ocupaţia etc.; a face cunoştinţă (cu cineva); a (se) recomanda. ♦ Refl. A deveni prezent în memorie, a apărea în memorie ♦ Tranz. A înfăţişa (publicului) un spectacol, aspectele unei activităţi, rezultatul unor cercetări etc. 2. Refl. A apărea, a se înfăţişa într-un anumit loc sau în faţa cuiva pentru a răspunde unei anumite obligaţii sau pentru a oferi ori a solicita ceva. ♢ Refl. şi tranz. Spec. A (se) înfăţişa la un examen, la un concurs, la alegeri etc. 3. Tranz. A pune înainte, a înmâna, a oferi, a da. ♢ Expr. A prezenta arma = a da onorul cu arma. 4. Tranz. (Despre lucruri supuse unei examinări) A avea o anumită însuşire, caracteristică. ♦ Refl. A avea aparenţa de..., a se înfăţişa ca... – Din fr. présenter, lat. praesentare. PREZÉNŢĂ, prezenţe, s.f. Faptul de a fi prezent undeva; existenţa cuiva sau a ceva într-un loc sau într-un timp anumit. ♢ Listă (sau caiet, condică) de prezenţă = listă (sau caiet, condică) în care semnează cei prezenţi la un curs, la serviciu etc. Prezenţă de spirit = promptitudine demonstrată de cineva în împrejurări dificile sau neprevăzute. ♢ Loc. prep. În prezenţa (cuiva) = fiind de faţă (cineva); în faţa, înaintea (cuiva). ♦ Existenţă. ♦ Manifestare a unei personalităţi (de prestigiu). – Din fr. présence. Prezenţă ≠ absenţă, lipsă PREZÉNŢĂ s. 1. (înv.) asistenţă, parisie. (În ~ autorităţilor ...) 2. v. existenţă. PREZENTÁ vb. v. constitui, fi, forma, însemna, reprezenta.

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici


//