Cauta un cuvant


prietenie - PRIETENÍE, prietenii, s.f. Sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de ataşament reciproc care leagă două persoane; legătură care se stabileşte între persoane, pe baza acestor sentimente; amiciţie, prieteşug. ♦ Atitudine plină de bunăvoinţă, prietenoasă faţă de cineva. ♦ Legătură între grupuri sociale, între popoare, între ţări bazată pe aspiraţii, năzuinţe, interese comune. [Pr.: pri-e-. – Var.: (reg.) prietiníe s.f.] – Prieten + suf. -ie.

prietenie - PRIETENÍE, prietenii, s.f. Sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de ataşament reciproc care leagă două persoane; legătură care se stabileşte între persoane, pe baza acestor sentimente; amiciţie, prieteşug. ♦ Atitudine plină de bunăvoinţă, prietenoasă faţă de cineva. ♦ Legătură între grupuri sociale, între popoare, între ţări bazată pe aspiraţii, năzuinţe, interese comune. [Pr.: pri-e-. – Var.: (reg.) prietiníe s.f.] – Prieten + suf. -ie. Prietenie ≠ duşmănie, inimiciţie, ostilitate, vrajbă, vrăjmăşie

prietenie - PRIETENÍE, prietenii, s.f. Sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de ataşament reciproc care leagă două persoane; legătură care se stabileşte între persoane, pe baza acestor sentimente; amiciţie, prieteşug. ♦ Atitudine plină de bunăvoinţă, prietenoasă faţă de cineva. ♦ Legătură între grupuri sociale, între popoare, între ţări bazată pe aspiraţii, năzuinţe, interese comune. [Pr.: pri-e-. – Var.: (reg.) prietiníe s.f.] – Prieten + suf. -ie. Prietenie ≠ duşmănie, inimiciţie, ostilitate, vrajbă, vrăjmăşie PRIETENÍE s. 1. amiciţie, (înv. şi pop.) prieteşug, (înv. şi reg.) amicie, (reg.) fârtăţie, ortăcie, (înv.) prietnicie. (O ~ durabilă.) 2. v. bunăvoinţă. 3. amabilitate, atenţie, bunăvoinţă, solicitudine. (Ne-a arătat multă ~.)

prietenie - PRIETENÍE, prietenii, s.f. Sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de ataşament reciproc care leagă două persoane; legătură care se stabileşte între persoane, pe baza acestor sentimente; amiciţie, prieteşug. ♦ Atitudine plină de bunăvoinţă, prietenoasă faţă de cineva. ♦ Legătură între grupuri sociale, între popoare, între ţări bazată pe aspiraţii, năzuinţe, interese comune. [Pr.: pri-e-. – Var.: (reg.) prietiníe s.f.] – Prieten + suf. -ie. Prietenie ≠ duşmănie, inimiciţie, ostilitate, vrajbă, vrăjmăşie PRIETENÍE s. 1. amiciţie, (înv. şi pop.) prieteşug, (înv. şi reg.) amicie, (reg.) fârtăţie, ortăcie, (înv.) prietnicie. (O ~ durabilă.) 2. v. bunăvoinţă. 3. amabilitate, atenţie, bunăvoinţă, solicitudine. (Ne-a arătat multă ~.) prieteníe s. f. (sil. pri-e-), art. prietenía, g.-d. art. prieteníei; pl. prieteníi, art. prieteníile

prietenie - PRIETENÍE, prietenii, s.f. Sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de ataşament reciproc care leagă două persoane; legătură care se stabileşte între persoane, pe baza acestor sentimente; amiciţie, prieteşug. ♦ Atitudine plină de bunăvoinţă, prietenoasă faţă de cineva. ♦ Legătură între grupuri sociale, între popoare, între ţări bazată pe aspiraţii, năzuinţe, interese comune. [Pr.: pri-e-. – Var.: (reg.) prietiníe s.f.] – Prieten + suf. -ie. Prietenie ≠ duşmănie, inimiciţie, ostilitate, vrajbă, vrăjmăşie PRIETENÍE s. 1. amiciţie, (înv. şi pop.) prieteşug, (înv. şi reg.) amicie, (reg.) fârtăţie, ortăcie, (înv.) prietnicie. (O ~ durabilă.) 2. v. bunăvoinţă. 3. amabilitate, atenţie, bunăvoinţă, solicitudine. (Ne-a arătat multă ~.) prieteníe s. f. (sil. pri-e-), art. prietenía, g.-d. art. prieteníei; pl. prieteníi, art. prieteníile PRIETENÍ//E ~i f. 1) Sentiment, de obicei durabil, propriu relaţiilor dintre prieteni; amiciţie. 2) Legătură de colaborare bazată pe comunitatea de interese şi de aspiraţii. ~a dintre ţările lumii. [Sil. pri-e-] /prieten + suf. ~ie

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici


//