Cauta un cuvant


privitor - PRIVITÓR, -OÁRE, privitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care priveşte, care se uită la cineva sau la ceva. ♢ Loc. prep. Privitor la... = referitor la..., relativ la..., în ceea ce priveşte..., în privinţa...; asupra, despre. ♦ (Substantivat) Persoană care asistă la un spectacol artistic sau, p. ext., la o adunare, la o ceremonie etc.; spectator. – Privi + suf. -tor.

privitor - PRIVITÓR, -OÁRE, privitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care priveşte, care se uită la cineva sau la ceva. ♢ Loc. prep. Privitor la... = referitor la..., relativ la..., în ceea ce priveşte..., în privinţa...; asupra, despre. ♦ (Substantivat) Persoană care asistă la un spectacol artistic sau, p. ext., la o adunare, la o ceremonie etc.; spectator. – Privi + suf. -tor. PRIVITÓR s. v. iscoadă, spion.

privitor - PRIVITÓR, -OÁRE, privitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care priveşte, care se uită la cineva sau la ceva. ♢ Loc. prep. Privitor la... = referitor la..., relativ la..., în ceea ce priveşte..., în privinţa...; asupra, despre. ♦ (Substantivat) Persoană care asistă la un spectacol artistic sau, p. ext., la o adunare, la o ceremonie etc.; spectator. – Privi + suf. -tor. PRIVITÓR s. v. iscoadă, spion. PRIVITÓR s., adj. 1. s. v. spectator. 2. adj. referitor, relativ. (Documente ~oare la Moldova.)

privitor - PRIVITÓR, -OÁRE, privitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care priveşte, care se uită la cineva sau la ceva. ♢ Loc. prep. Privitor la... = referitor la..., relativ la..., în ceea ce priveşte..., în privinţa...; asupra, despre. ♦ (Substantivat) Persoană care asistă la un spectacol artistic sau, p. ext., la o adunare, la o ceremonie etc.; spectator. – Privi + suf. -tor. PRIVITÓR s. v. iscoadă, spion. PRIVITÓR s., adj. 1. s. v. spectator. 2. adj. referitor, relativ. (Documente ~oare la Moldova.) privitór adj. m., s. m., pl. privitóri; f. sg. şi pl. privitoáre

privitor - PRIVITÓR, -OÁRE, privitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care priveşte, care se uită la cineva sau la ceva. ♢ Loc. prep. Privitor la... = referitor la..., relativ la..., în ceea ce priveşte..., în privinţa...; asupra, despre. ♦ (Substantivat) Persoană care asistă la un spectacol artistic sau, p. ext., la o adunare, la o ceremonie etc.; spectator. – Privi + suf. -tor. PRIVITÓR s. v. iscoadă, spion. PRIVITÓR s., adj. 1. s. v. spectator. 2. adj. referitor, relativ. (Documente ~oare la Moldova.) privitór adj. m., s. m., pl. privitóri; f. sg. şi pl. privitoáre PRIVIT//ÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) şi adverbial (urmat de prepoziţia la) Care se referă, se raportează; în privinţa; referitor. /a privi + suf. ~tor

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici


//