Cauta un cuvant


pronume - PRONÚME, pronume, s.n. 1. (Gram.) Parte de vorbire flexibilă care ţine locul unui substantiv. 2. (Prin confuzie) Prenume. – Din lat. pronomen, fr. pronom (după nume).

pronume - PRONÚME, pronume, s.n. 1. (Gram.) Parte de vorbire flexibilă care ţine locul unui substantiv. 2. (Prin confuzie) Prenume. – Din lat. pronomen, fr. pronom (după nume). PRONÚME s. v. nume de botez, nume mic, prenume.

pronume - PRONÚME, pronume, s.n. 1. (Gram.) Parte de vorbire flexibilă care ţine locul unui substantiv. 2. (Prin confuzie) Prenume. – Din lat. pronomen, fr. pronom (după nume). PRONÚME s. v. nume de botez, nume mic, prenume. pronúme s. n., pl. pronúme

pronume - PRONÚME, pronume, s.n. 1. (Gram.) Parte de vorbire flexibilă care ţine locul unui substantiv. 2. (Prin confuzie) Prenume. – Din lat. pronomen, fr. pronom (după nume). PRONÚME s. v. nume de botez, nume mic, prenume. pronúme s. n., pl. pronúme PRONÚME ~ n. 1) gram. Parte de vorbire care cuprinde cuvinte ce ţin locul unor nume. 2) înv. reg. v. PRENUME. /pronom

pronume - PRONÚME, pronume, s.n. 1. (Gram.) Parte de vorbire flexibilă care ţine locul unui substantiv. 2. (Prin confuzie) Prenume. – Din lat. pronomen, fr. pronom (după nume). PRONÚME s. v. nume de botez, nume mic, prenume. pronúme s. n., pl. pronúme PRONÚME ~ n. 1) gram. Parte de vorbire care cuprinde cuvinte ce ţin locul unor nume. 2) înv. reg. v. PRENUME. /pronom pronume pers.3 fem sing

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici


//