Cauta un cuvant


//
provincie - PROVÍNCIE, provincii, s.f. 1. Unitate geografică sau administrativă dintr-o ţară; regiune, ţinut. ♦ Teritoriu sau localitate dintr-o ţară situate în afara capitalei. 2. Teritoriu cucerit de romani în afara Italiei şi supus legilor şi organizării romane. [Var.: (înv.) provínţie s.f.] – Din lat. provincia, fr. province.

provincie - PROVÍNCIE, provincii, s.f. 1. Unitate geografică sau administrativă dintr-o ţară; regiune, ţinut. ♦ Teritoriu sau localitate dintr-o ţară situate în afara capitalei. 2. Teritoriu cucerit de romani în afara Italiei şi supus legilor şi organizării romane. [Var.: (înv.) provínţie s.f.] – Din lat. provincia, fr. province. PROVÍNCIE s. 1. (înv.) periferie. (A plecat în ~.) 2. (GEOL.) provincie metaliferă = provincie metalogenetică; provincie metalogenetică v. provincie metaliferă.

provincie - PROVÍNCIE, provincii, s.f. 1. Unitate geografică sau administrativă dintr-o ţară; regiune, ţinut. ♦ Teritoriu sau localitate dintr-o ţară situate în afara capitalei. 2. Teritoriu cucerit de romani în afara Italiei şi supus legilor şi organizării romane. [Var.: (înv.) provínţie s.f.] – Din lat. provincia, fr. province. PROVÍNCIE s. 1. (înv.) periferie. (A plecat în ~.) 2. (GEOL.) provincie metaliferă = provincie metalogenetică; provincie metalogenetică v. provincie metaliferă. províncie s. f. (sil. -ci-e), art. província (sil. -ci-a), g.-d. art. provínciei; pl. províncii, art. provínciile (sil. -ci-i-)

provincie - PROVÍNCIE, provincii, s.f. 1. Unitate geografică sau administrativă dintr-o ţară; regiune, ţinut. ♦ Teritoriu sau localitate dintr-o ţară situate în afara capitalei. 2. Teritoriu cucerit de romani în afara Italiei şi supus legilor şi organizării romane. [Var.: (înv.) provínţie s.f.] – Din lat. provincia, fr. province. PROVÍNCIE s. 1. (înv.) periferie. (A plecat în ~.) 2. (GEOL.) provincie metaliferă = provincie metalogenetică; provincie metalogenetică v. provincie metaliferă. províncie s. f. (sil. -ci-e), art. província (sil. -ci-a), g.-d. art. provínciei; pl. províncii, art. provínciile (sil. -ci-i-) PROVÍNCI//E ~i f. 1) (în unele ţări) Unitate teritorială şi administrativă. 2) Teritoriu al unei ţări, situat în afara capitalei, având anumite trăsături specifice. 3) (în Roma antică) Ţară cucerită de romani şi administrată de un guvernator. [G.-D. provinciei; Sil. -ci-e] /province

provincie - PROVÍNCIE, provincii, s.f. 1. Unitate geografică sau administrativă dintr-o ţară; regiune, ţinut. ♦ Teritoriu sau localitate dintr-o ţară situate în afara capitalei. 2. Teritoriu cucerit de romani în afara Italiei şi supus legilor şi organizării romane. [Var.: (înv.) provínţie s.f.] – Din lat. provincia, fr. province. PROVÍNCIE s. 1. (înv.) periferie. (A plecat în ~.) 2. (GEOL.) provincie metaliferă = provincie metalogenetică; provincie metalogenetică v. provincie metaliferă. províncie s. f. (sil. -ci-e), art. província (sil. -ci-a), g.-d. art. provínciei; pl. províncii, art. provínciile (sil. -ci-i-) PROVÍNCI//E ~i f. 1) (în unele ţări) Unitate teritorială şi administrativă. 2) Teritoriu al unei ţări, situat în afara capitalei, având anumite trăsături specifice. 3) (în Roma antică) Ţară cucerită de romani şi administrată de un guvernator. [G.-D. provinciei; Sil. -ci-e] /province PROVÍNCIE s.f. 1. Ţară, regiune cucerită de romani în afara Italiei, supusă legilor romane şi administrată de un guvernator roman. 2. Regiune, împărţire administrativă din unele ţări. ♦ Orice parte a unei ţări care este în afara capitalei. [Pron. -ci-e, var. provinţie s.f. / < lat. provincia, cf. it. provincia, fr. province].

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici

//